calatoriamea.blogspot.com

Din nou la Londra

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Tue, 10 Nov 2009 20:38:00 +0000

Se pare ca orasul asta ma atrage intr-un fel. Iar am ajuns la Londra. De data aceasta sa-mi vizitez niste prieteni (mai exact, colegul meu din generala - Ciprian si sotia lui, Andreea).

Vineri noapte am stat la palavre...am adormit tarziu..m-am trezit cu noaptea-n cap, uofff! Si sambata de dimineata, ca la mine ora 11 este foarte devreme:) am pornit prin oras cu prietenii mei. M-au dus la Barbican Centre (locul unde lucreaza Ciprian). Acolo sunt multe de vazut...insa eu ma imbracasem subtire de tot si imi ingheta sangele in vene..numai la vizitat nu ma gandeam eu..hmm! Si am fost sa mancam, eu iarasi mi-am luat tzeapa..imi zice Andreea: "uite, ia musaca din asta ca e buna!", insa musacaua aia erta din care de oaie si mie nu-mi place, asa ca am luat salata de nu stiu de care....rece ca gheata! Si apa era rece..eu infrigurata de afara...eram sloi..da' na, am tacut chitic, ca doar nu era vina lor:). In timp ce inghiteam din salata aia rece, vedeam cum ies aburii din musaca...mama ei de musaca....daca imi luam si eu, cred ca nu muream, chiar daca avea carne de oaie,ERA CALDA! Si ca sa pun capac la astea...am mai si varsat nu stiu ce pe mine...probabil ca imi tremurau mmainile de inghetata ce eram....hahaha!

Am plecat de acolo, (multumesc Doamne!) si am mers sa ne incalzim cu o ciocolata calda, fierbinte chiar! La toate cumparaturile astea, Ciprian a avut reducere, ca doar lucreaza acolo, super, ce sa zic!

Asa, am vazut in treacat Libraria de la Barbican, salile de conferinta,Gradica Botanica (tot mai frumoasa e aia de la Iasi), o expozitie, daca pot sa-i spun asa, cu sine de cale ferata si unelte pentru colectarea carbunelui,si Muzeul de la barbican(loc unde mi s-a si descarcat aparatul foto si m-am ofticat rau ca nu am putu sa fac poze cu hainele medievale de acolo, hmm). Frumos muzeu...antropologie curata! Case medievale, scheleti umani,unelte de lupta, vesela, imbracamainte, arhitectura, tot ce vrei legat de antropologie, arheologie, istorie, numismatica, etc.

Seara m-am intalnit cu Andrei, am fost impreuna sa o luam pe Ami de la Liverpool Station si sa o ducem la Felix (care a facut frumosul gest sa o gazduiasca in acea noapte). Bun...la felix s-au intamplat multe...i-am cunoscut pe colegii lui de casa..toti romani...toti cu impresii si idei preconcepute..de fapt nu toti..vreo doi chiar mi-au placut! In fine, am plecat de acolo cu o durere mare de cap.

Ciprian si Andreea erau la o petrecere (mama ce se mai distreaza astai, m-am gandit eu)...Au venit sa-mi deschida usa..si au plecat din nou..As fi mers si eu cu ei..dar eram moarta de somn, asa ca m-am culcat ca o batranica trudita. Andreea mi-a spus ca ar fi vrut sa mergem intr-o dusco....si eu as fi vrut mama draga...dar de ce nu mi-=ati spus sa-mi aduc haine potrivite? Hm..nu aveam nimic...adica venisem numai cu hainele de pe mine..si nu erau bune pentru iesit...next time, am zis si m-am culcat impacata cu gandul. Am adormit bustean, ca nu am simtot nici cand s-au intors ei. Hahaha.

Dimineata, adica tot pe la 11 am mers la Biserica Romaneasca cu ei. Este o Biserica catolica inchiriata de comunitatea romana din Londra. Mica si neincapatoare incat...cei care nu incap stau la usa tot timpul slujbei. Multi copii veniti cu mamele lor la impartasit..multi bebelusi, multi barbati pe fetele carora se vedeau chinurile muncii din Anglia. M-am gandit ca ...noi..romanii...venim sa ne injosim aici...sa-i slugarim pe englezi, sa le facem lor treaba pe care ei nu se coboara sa o faca....la drept vorbind, ce munceste aici un roman? pai...daca e barbat, lucreaza in constructii, daca e femeie, face curatenie...cam asta e majoritatea. Si de ce? Fiindca romanii aflati la puterea statului nostru nu ne asigura un trai decent in tara, e atata saracie in romania pentru cei mai multi dintre noi, incat e musai sa plecam in alta parte si, chiar daca ne injosim muncind, macar sa avem siguranta zilei de maine. E dureros, insa e tristul adevar! Cine e departe de casa si munceste prin straini, ma intelege perfect.

Dar sa nu mai vorbesc despre asta.

Londra si petrecerea de Halloween

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Mon, 02 Nov 2009 23:39:00 +0000

Am ajuns in Londra joi seara, pe la orele 22. Prima oara in Londra in 24 de ani. Altii pana la varsta mea au vazut atatea....eee...

M-a asteptat Andrei, fratele lui Ciau. Ei....greu eram eu de gasit....pana la urma am reusit sa ne intalnim. Am sporovait una alta..am pierdut vremea si se facuse deja noapte de-a binelea. "Hai sa-ti arat orasul" , mi-a propus Andrei. O, ce idee buna. Dar nu. Ca el maine trebuie sa se trezeasca devreme, ca merge la lucru. Lasa, mai bine altadata. Si alta data s-a transformat in seara aceea pana la urma. Doamne ce frumos e orasul noaptea! Ma gandeam ca mi-a promis Felix sa-mi arate primul Londra, dar uite ca nu a fost asa:)

Eh....acuma inteleg si eu cum se poate ca Bucurestiul nostru sa fie cat un cartier de-al Londrei. Imens, nu gluma! pai...am vazut "The London eye", "The London Bridge", "Picadilly Circus", Palatul Regal, cenrtul orasului cu Ambasadele (am gasit-o si pe cea a Romaniei), si cate si mai cate. Despre fiecare mi-a zis Andrei cate ceva. Se vede ca e un bun ghid turistic (si mai este si dragutz pe deasupra{sic}).
Pai, printre altele mi-a spus ca "London Bridge" este un simplu pod si ca cel original a fost luat bucata cu bucata si dus nu stiu unde...in alta tara, Franta cred. In locul lui, englezii au construit un alt pod..foarte simplu."Picadilly Circus" este renumit prin faptul ca il are acolo pe Cupidon :), plus numeroasele evenimente cinematografice unde vin de ce le mai multe ori vedete mondene.

Da. E diferit de ceea ce vazusem eu pana acum. Si cand credeam ca la toate casele se intra din bucatarie in baie...uite, am vazut in Londra case cu 4 bai, toate separate ( haha). Asa ca..o sa incetez sa-mi mai fac idei preconcepute ddespre ceva sau sa generalizez unele chestii.

Am plecat a doua zi spre Birmingham si seara am facut petrecere mare ca era nopatea de Halloween.

Colegii de casa

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Mon, 26 Oct 2009 00:04:00 +0000

Mda. Locuiesc intr-o casa din aia cu baia care trece prin bucatarie si alte cele. Colegii mei sunt de toate tipurile. hahaha! Cristian este din Chile si studiaza un doctorat in chimie. El e tipul care m-a intrebat de tiganii din Romania....ce dispute am mai avut si cu el....nu sunt si aia tot oameni? in fine..am descoperti ca de fapt nu e rasist si ca zicea asta ca sa ma tachineze:P ( ciudat mod de a tachina). Dar e un dragut. Inteligent. Latin. Canta tot timpul (cred ca stie toate cantecele din lume). Danseaza ca un nebun. gateste - dar o face de nevoie, fiindca nu-i place (sic!). Toata ziua sta in laborator cu experimetele lui chimice:).

Tao este din Vietnam. Are 29 de ani si la vara se va marita cu un englez de aici din Birmingham care este acum in Vietnam (ne-a povesti ea). Face un master in drept international. Ii place sa mearga in disco si se chinuieste sa manance mai mult ca se se ingrase un pic:). Este budista si practica yoga. Vorbeste foarte bine englezeste. Gateste si ii place sa faca asta. E o scumpa.

Mohamed studiaza un fel de politehnica la noi....Este din Malaezia, are 32 de ani. Acasa il asteapta sotia si doi baietei frumosi. In martie o sa vina sa-l viziteze cu totii. Prima para cand a intrat intr-un club, a fost vinerea trecuta cand eu si tao am mers in disco (iar el ne-a insotit, ca un bun protector:). Musulmanii nu au voie sa intre in cluburi. Ne-a povestit el. Dar a zis ca-i place ce a vazut in disco si cred ca o sa mai mearga cu noi:). In tara la el este profesor si cand va termina facultatea aici, se va reintoarce la vechea meserie. Si-a cautat mult ceva de lucru..si a fost dificil sa-si gaseasca. Aici iti trebuiesc tot felul de acte....national Inssurance Number, Blue card, etc. A gasit in cele din urma ceva la o firma de facut curatenie. Greu...

iar eu...Despre mine ce sa zic? Am inceput sa gatesc si eu. Dar e complicat. ca sa manance toata lumea trebuie sa tin cont de o groaza de chestii. Cu clatitele insa i-am dat gata pe toti. I-am dus si lui Ami:) Ce sa mai, sunt mandra de clatitele mele:P

In noua casa de doua zile (2)

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Sat, 03 Oct 2009 15:17:00 +0000

Care erau ocupatiile tiganilor de baza?

In facultate am avut un coleg de etnie rroma. Foarte destept, foarte sociabil. El ne-a spus ca este tingan ( si nu rom, cum au pretentia altii)si ca tine foarte mult sa i se spuna asa si nu altfel. In limba lor "tigan " inseamna barbat pe cand "rom" nu insemana nimic. La noi, in Romania , termenul de "tigan " a deveni peiorativ cu sensul de "hot", "cersetor", "murdar" , etc.,asta fiindca tiganii au inceput sa fure sau sa cerseasca. dar de ce fura tiganii sau de ce cersesc?

Mi-a spus colegul meu de la Facultatea de Sociologie din Bucuresti.
La ei exista trei tipuri de tigani. Lingurarii sau aurarii (cei care faceau linguri din lemn sau vase din aluminiu sau potcoveau caii), comerciantii(cei care vindeau prin targuri sau mergeau din casa in casa pentru a vinde materiale textile) si tiganii bogati (cei care poarta mustata, palarii nerge, mari si cizme sau pantofi cu bot ascutit din piele). Acestia din urma sunt foarte mandri, nu se casatoresc decat cu fete din rangul lor, au case imense - adevarate palate cu turnulete, poarta mult aur, studiaza in scolile romanesti si se imbraca ca noi ceilalti. Cu toate acestea, cateva zile din an pleaca in alte locuri si locuiesc in corturi.

Bun.

Sa revin la intrebarea de mai sus. Tiganii cersesc fiindca vechile lor indeletniciri nu mai exista astazi. Oamenii cumpara vase din magazine, calatoresc cu masina sau trenul si nu cu trasura trasa de cai. mananca folosind tacamuri din metal si nu din lemn. Si fiindca tiganii vorbesc in familie limba lor (un dialect asemanator cu limba indiana si multe imprumuturi de cuvinte din locul unde traiesc zi de zi) si fiindca nu au fost invatati sa studieze sau sa faca altceva decat ceea ce erau obisnuiti sa faca, acum le este foarte greu sa se integreze in societate, fie ea societatea romaneasca, spaniola, italiana, sau chiliana.

De aceea au ales calea cea mai simpla: furatul sau cersitul. Sa nu uitam la ca la noi in tara tiganii sunt prea putini cei cu alte meserii decat cea de maturator de drumuri, colector de deseuri, agent de paza, potar, etc.

Tiganii au o voce foarte frumoasa si o ureche muzicala deosebita. Unii au reusit sa se afirme cu acest talent. Sunt bini instrumentisti, canta cu usurinta la mai multe instrumente muzicatele, acordeonul fiind instrumentul lor reprezentativ. In vechime si chiar in prezent, canta pe la diferite petreceri. Exista chiar si o serie de localuri unde se asculta muzica lautareasca.

Cum arata tiganii?
In general au pielea un pic inchisa la culoare, parul negru si de regula ochii caprui sau negri. Am vazut insa si tigani blonzi cu ochi albastri. Care e dilema.

Bunica mea mi-a povestit ca pe vremea razboiului (Al doilea Razboi Mondial)multi copii au ramas orfani. Familiile de tigani i-au luat si i-au crescut ca pe copii lor.

Eu nu sunt o rasista. L-am admirat mult pe colegul meu de etnie rroma. Inca mai pastrez legatura cu el. I-m promis ca il duc la opera. Pe el si pe viitoarea lui sotie.:) Problema e ca nu ne0am sincronizat cu timpul de loc. cand puteam eu nu puteau ei si invers. Acum am plecat si cine stie cand o sa ma mai pot tine de cuvant...

Sper ca am fost destul de explictia cu povestea asta.

Sa revin la casa mea. De ieri sunt singura in toata casa. Colecul meu de casa din Chile a plecat la un prieten in alt ora. ieri toata ziua am curatat prin baie si bucatarie. Era plin de grasime, praf si gnadaci(am gasit chiar si o urechelnita).

E un frig aici de crapa ouale de gasca. Si nu dau drumul la incalzire, ca e foarte scump si nu am bani. Fac economie. Inghet de frig. In fine. Asa e Anglia pentru saraci.

Astazi a venit proprietara ( in engleza se zice landlady, adica doamna peste pamanturi, haha). I-am spus ca nu am vase si mi-a adus pahare, farfurii, linguri, furculite, toate noi. A adus si un nou cuptor cu microunde, ca cel vechi avea niste pete de rugina in interior. Mi-a zis sa-l arunc pe cel vechi. God! Cum sa-l arunc? pai are doar cateca pete de rugina....in rest functioneaza foarte bine. I-am zis ca o sa-l arunc, insa nu o sa fac lucrul asta. Ce are daca le pastrez pe amandoua?
pai daca vor doua persoane sa-si incalzeasca supa in acelasi timp?
Mai bine sa le pastrez pe ambele. Just?

In noua casa de doua zile(1)

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Sat, 03 Oct 2009 13:44:00 +0000

Mda.
Ami m-a gazduit pana pe 1 octombrie ca sa nu platesc si acele cateva zile din seprembrie. Tot ea mi-a gasit si loc unde sa stau in chirie si iata-ma astazi in noua mea locuinta de doua zile.

Imobilul are tot ce-i trebuie , numai ca este foarte mic si inghesuit. Si aici intru din bucatarie in baie...( by the way, am vorbit cu cineva care locuieste in alt oras din Anglia si mi-a spus ca astfel de case nu sunt decat probabil aici, in campusul din Birmingham, caci peste tot casele englezesti sunt mari si spatioase). In fine, casa are 4 dormitoare, o sufragerie, bucatarie si baie. Deocamdata locuiesc doar eu si un doctorand din Chile.

Sa vezi ce mi-a spus doctorandul. Cica la ei in Chile sunt foarte multi tigani care locuiesc in corturi la periferia oraselor. Acesti tigani spun ca vin din Romania sau cel putin spun ca au bunicii sau strabunicii de la noi din tara. Mi-a picat fata. Doamneee! Au ajuns tiganii nostrii tocami pana in Chile?
Si sa vezi ce mi-a mai spus.
Cica ei nu-si dau copii la scoala si guvernul din Chile se chinuieste zadarnic sa-i oblige sa-si dea copii la scoala. In Chile exista chiar si o telenovela facuta pe marginea tiganilor. Mi-a arat el pe Youtube. O tiganca se indragosteste de un preot sau un preot de indragosteste de o tiganca, nu mai stiu sigur.:)

3Asa. Cica femeile nu muncesc deloc la ei. Au grija doar de copii si de casa (adica de cort, haha). Mai mult decat atat, femeia la ei este ca o sclava....nu are prea multa importanta, tot ce hotarasc barbatii este luat in serios. Poarta acele fuste lungi inflorate, nu se spala prea des si nu ies in societate.

M-am tot chinuit sa-i explic doctorandului din Chile ca tiganii nu sunt de origine romana.Romanii au radacini latine, de asta si limba lor cu a noastra se aseamana. Pe cand tiganii sunt un popor nomad care a calatorit de-a lungul tipmului din India spre Europa de azi. Ei erau luati ca sclavi de catre nobilimea romaneasca din vremea aceea si abia in secolul al XVIII-lea au fost eliberati. Primul nobil care a dat libertate gitanilor (termen spaniol) a fost Vasile Alecsandri. El a copilarit cu un tigan rob de pe mosia sa, cu care s-a imprietenit si astfel a inteles ca fiecare om are dreptul la libertate. Cu atata liberate pe capul loc, saracii oameni dezrobiti nici nu au stiu ce sa faca. Unde sa plece ei cand nu aveau niic bani, nici pamanturi, nici avere? Multi s-au intors la mosiile unde lucrasera ca sclavi pana mai inainte.

Next day

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Wed, 30 Sep 2009 19:41:00 +0000

Pai stati ca nu-mi dadusem seama. Campusul universitar este in afara orasului. E plin de case aici special construite pentru studenti. Istetii le-au cumparat pentru a face bani pe seama noastra.Haha.
Majoritatea sunt indieni. Pai de ce asa de multi indieni domnule in Anglia?
Simplu: In India a doua limba oficiala este cea engleza.India a fost o colonie a Angliei...de fapt fusese perla Coroanei Britanice pentru ca luau de acolo foarte multe metale pretioase si alte materii prime...Chiar daca India si-a obtinut independenta intre ea si United Kingdom, a ramas o legatura destul de strinsa,si de aceea indienii au un avantaj in a pleca in England... Deci, unde era mai usor sa emigrezi daca nu unde se vorbeste limba pe care tu o intelegi.:) Asta e usor de constatat, in Franta sau Italia, Spania, sunt mult mai putini indieni.

Bun.

Am fost astazi in oras. Am luat trenul (care este la fel ca intercity din Romania, numai ca aici este tren de mers prin oras nu de mers 7, 8 ore prin tara)din Selly Oak Station pana in New Street Station. Trei statii de mers....in 10 minute am ajuns, sau chiar mai repede. Toata treaba asta a costat dus-intors aproape doua lire, destul de scump zic eu.

Ei...orasul arata bine. Cladiri vechi bine intretinute, cladiri noi, dar care respecta structura celor vechi. Prea putine blocuri inalte sau imobile cu pereti din sticla sau alte chestii ultra moderne ca in New York de exemplu.

Strazi inguste, autobuse cu etaj, imense as putea spune, dar niciodata arhi pline ca in Romania.
E o placere sa mergi pe jos. Te fura peisajul:)

Magazinele sunt ca si la noi. E plin de incaltaminte de proasta calitate, sau modele cu mult sclipici si briz-brizuri. Rochii cu paiete , pene si alte idiotenii. Cine naiba se imbraca cu asa ceva?
Am vazut si lucruri frumoase, dar mai rar. Culmea, eu stiam ca aici femeile sunt foarte mari si ca atare nu o sa gasesc masuri mici. Ei, am gasit la pantofi marimea 35 si chiar 34. Wau! Adica 5 si 4!

La Zara, (ca tot e la moda in Bucuresti sa purtam haine de la Zara) preturile sunt cu o idee mai mici decat la noi. Adica o pereche de pantofi de dama aici am gasit la 18 lire si aceeasi pereche o vazusem in Bucuresti la un milion si ceva , doua maximum.

Bun.

M-am dus sa cumpar lapte cu cereale. Au niste cereale foarte bune. Laptele are acelasi pret ca si la noi. Cu o lira iei un litru, adica vreo patruzeci si ceva de mii, atat e si in Romania. O sa spuneti ca "bine, se gaseste lapte si mai ieftin in Romania". Corect. Si aici sunt magazine unde litrul de lapte este mai ieftin. Am gasit si cu mai putin de o lira.

Asadar, daca Anglia este o tara scumpa...Romania este cu siguranta o tara scumpa!

Birmingham

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Mon, 28 Sep 2009 20:43:00 +0000

Nu mai fusesem niciodata in Anglia.
Din avion mi se parea o tara dezordonata.....cu multe siruri de grajduri. Am presupus ca Anglia are multe ferme. De fapt erau casele lor mici, din caramida rosie, lipite unele de altele. Ingrozitor as puteaa spune..eu care eram obisnuita cu cladiri mari, case incapatoare, gradina saau gazon in fata...etc. Plus ca nu inteleg de ce naiba la ei trebuie sa ajung in baie trecand prin bucatarie....asa sunt toate casele....am vazut vreo 10 pana sa ma mut.

Cu inchiriatul e simplu. In Bucuresti cauti o luna ca sa gasesti ceva de inchiriat. Aici e suficienta o singura zi. Daca te plimbi pe strada pur si simplu...O sa vezi la toate geamurile anunturi cu "inchiriesz casa", "inchiriez camera", etc.

Preturile sunt de la 180 de lire pe luna(fara costuri de intretinere) pana la 400 de lire pe luna ( si aici ma refer la cat poate da un student daca sta in camin. Pai da...la ei e un lux sa stai in camin...decat sa dai 400 de lire acolo, mai bine iti cauti colegi si inchiriezi o casa cu 200 de lire camera...

La scoala e mult de munca...cel putin pentru mine. Astazi mi-au dat aproape 500 de pagini de citit si un eseu de 2800 de cuvinte...pana luni, azi fiind luni:). Bine , nu lunea asta, ci ailalta:) dar tot mi se pare mult.

Asa. Casele astea nu sunt ale englezilor in mare parte. Nu. Nu stiu de unde au avut bani..insa multi indieni au cumparat imobilele si acum le inchiriaza studentilor. Cam asa sta treaba. E plin de indini aici..din aia cu turban, musulmani sau de alte religii.

Daca vrei sa-ti gasesti job...exista asa numita "job zone", un centru in cadrul univeristatii. mergi acolo si gasesti oferte...le trimniti cv-ul tau si astfel poti sa ai un job..sau chiar doua.

In rest frig si vant. Oameni de tot felul. ganduri si locuri. Cand am ajuns aici, am spus ca "Vai Doamne, e ingrozitor, vreau inapoi"!

Pe bune ca vreau inapoi

:(

NEPTUN......

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Mon, 17 Aug 2009 09:27:00 +0000

Din nou la mare

Nicaieri nu-i mai bine vara, decat pe o plaja insorita, langa valurile inspumare ale marii sau ale oceanului.
De data aceasta am poposit in statiunea Jupiter. Ce m-a atras acolo? Pai.....pretul . Dupa cautari indelungate pe la toate casutele si hotelurile din statiunile aflate intre Mangalia si Nepun, am gasit Hotel Violeta, doua stele (asta ca nu avea termopane, ca in rest nu-i lipsea nimic), unde au facut o reducere de la 160 de lei la 120 de lei si apoi, dupa insistente la Managerul imobilului, am ajuns la un pret de 100 de lei pe noapte. Cool. Cine a zis ca la hoteluri nu se negoriaza preturile? Uite ca se negociaza..si inca bine.... :)
Plaja din Jupiter nu e cine stie ce, insa e foarte aproape Neptunul, la cinci minute de mers pe jos pe plaja.
In neptun m-a uimit o chestie. Stii ca de obicei vin pe plaja diferiti vanzatori. Cu porumb copt sau fiert („popusoi fiert” cum se zice la mine acasa), namol, scoici, animale pentru fotografiat, zmeura, etc. Ei.....cica astia au patratelul lor de vanzare, adica nu pot sa vanda decat intr-un anumit loc, pe o anumita bucata de nisip (sic). Am aflat asta auzind pe doi dintre vanzatorii de zmeura certandu-se. Administratorul umbrelutelor albastre tocmai ii striga unui vanzatorului de zmeura ca nu are ce cauta pe bucata lui. „ Nici voi nu ii lasati pe ai mei sa vanda la voi, nici eu nu te las pe tine sa vinzi aici. Asa ne-a fost intelegerea. Asa am hotarat. Nu ai ce cauta la mine, ai inteles?” Si eu tocmai vroiam sa-mi cumpar un paharel de zmeura...Am alergat dupa om pana a ajuns pe „proprietatea lui” si am putut sa cumpar de acolo.
Apropos de zmeura, se mamanca foarte bine la Carul cu Scoici, undeva intre Jupiter si Venus, preturi acceptabile, gradina de vis si muzica greceasca. Cel putin asta am gasit eu cand am fost acolo.
Seara, plimbari pe plaja, cu picioarele in apa marii....in bratele iubitei sau iubitului....Am privit cerul si mi-am ales o stea...o stea dintr-un triunghi. Am primit o piatra, o clipa de fericire si un juramant. Si eu am aruncat piatra....fiindca mi-a fost frica de jurmant. Si am plans. Ca nu mai aveam putere sa rad. Dar a fost frumos si nu o sa uit niciodata. Niciodata.

Dupa plimbari poti sa mergi in disco. In Neptun iti recomand "Why Not" si "Alcatraz". Merita.

Bucuresti...

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Sat, 08 Aug 2009 12:37:00 +0000

Nu am scris niciodata despre Bucuresti. Nu-mi place Bucurestiul. Sunt aici din cu totul si cu totul alte motive, independente de preferintelele mele orasenesti, ca sa zic asa. Mi s-a spus o data ca aici fiecare isi face propriul sau Bucuresti.....eu nu am reusit inca acest lucru, ca nu stiu exact cum vreau sa arate Bucurestiul meu. Probabil ca ma opresc mai mult asupra oamenilor...si las locurile sa infloreasca dupa sufletul lor.
Cu toate acestea...

Astazi o sa scriu despre „Carul cu Bere”. O fosta berarie ajunsa la rangul de „loc de simtit bine”. Pe bune.
Am fost acolo ieri. Mi-a trimis mesaj Ionut: „ Am rezervarea. Ne vedem diseara”.
Si ne-am vazut.
Prima oara am fost acolo cu amicii mei de la Parlamentul Tinerilor...frumoasa gasca, pacat ca s-a spart dupa Olimpiadele Comunicarii (nu participati la concursuri sustinute de oameni coruptibili, care sa va destrame sperantele si sa va striveasca sufletele...curate , naive si pline de avant).
Dar sa revin la Carul cu bere. De la mertou Universitate, pana la locatia cu pricina...m-am tot intrebat daca sigur sunt in Bucuresti. Frumos tare! De ce nu arata asa tot, ci numai o particica? Hm....
Un domn care pazea cladirea CEC-ului nu ne-a lasat sa facem poze acolo....ca cica nu avem voie in acel loc la ora aia....Am facut totusi una dincolo de gard..( sic :p ).
Si Valea Regilor arata bine. E cam aglomerat si mahalagesc ( exista cuvantul asta? ).....Ma duce cu gandul a Istanbul unde am vazut pentru prima data terase coborate in strada, ca nu mai aveai loc pe unde sa treci. Bine , ei au si strazile foarte inguste..dar mi-a placut stilul. Mahalagesc, dar nou pentru ochiul meu.
Cand am ajuns la Carul cu bere ( care nu este deloc un car, ci o cladire rustica,fastuoasa),ne-a luat in primie o domnisoara frumoasa foc care ne-a condus la masa. Foarte educati si chelnerii, foarte simpatici, ca nu te induri sa nu le lasi un bacsis gras.
Nu o sa va spun ce am mancat eu (ca m-am lasat pe mana lui Ionut si nu mi-a picat foarte bine la stomac carnea de porc....eu mancad aproape tot timpul carne de pui), ci o sa va povestesc ce m-a impresionat pe mine acolo.
Merele coapte cu sirop de fructe. Sa incercati, e delicios.
Clatitele cu nuca si miere de albine. Ar fi fost si mai bune daca nu se zgarceau asa tare la miezul de nuca ( sic).
Perele fierte in vin si inghetata de vanilie.
Papanasii nu-mi palc acolo. De fapt nu-mi plac mai nicaieri. La mine acasa „papanasi” insemana o amestecatura de oua cu branza dulce, lapte si foarte putina faina, prajite in doua picaturi de ulei si pudrate cu zahar. In cartea de bucate la capitolul „papanasi” scrie la fel. Ei fac insa doua gogosi mari din aluat si pun deasupra smantana sau dulceata. Beax. Eu nu cumpar papanasi ca sa mananc gogosi, clar? :p
Cel mai mult mi-au placut dansatorii. La inceput au fost dansuri populare si apoi de societate. Mi-au luat ochii. Parca pluteau.. cand ma intorc din Anglia musai o sa reincep cursurile de dans. Vreau....
Si parasutism.
O seara minunata. Multumesc Ionut. ( nici nu stii cat de fericita m-ai facut)   

O escapada pe Litoralul Marii Negre

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Sat, 25 Jul 2009 07:27:00 +0000

Nu am fost niciodata in Delta. Si am 24 de ani. Oare ...daca nu am ajuns pe acolo pana acum, o sa mai ajung? hmmm...

Dar ajung in fiecare an la mare. De doua trei ori pe an chiar. M-am obisnuit sa stau cate doua trei saptamani....

Va veti intreba de unde am atatia bani ca sa pot sta asa mult....hahhaha...pai..o saptamana merg la o scoala de vara, pe masa si cazarea lor, spre exemplu, a doua saptamana fac voluntariat pe la nu stiu ce organizatie, tot pe masa si cazarea lor, o saptamana stau la unchiul meu la Mangalia si...daca nu-mi cheltuiec banii deloc in aceste zile, mai stau si pe banii mei, in ce statiue vreau eu, inca vreo cateva zile. Iata cum se face luna...Si toate astea pe bani putini. Trebuie doar sa stii sa cauti.

Bun.

Prima oara anul acesta am vazut marea la Mangalia..undeva prin aprilie....dar am scris despre asta intr-o postare anterioara. In iulie am foast la o scoala de vara care s-a tinut la Mamaia Nord. Unde este asta?
pai....intre Mamaia si navodari...mai spre Navodari de fapt. E O zona linistita, nu foarte aglomerata, cu umbrelute din stuf si cu nisip fin ca zaharul pudra. Ca sa nu mai vorbesc de apa....poti inota fara probleme.....nu pietre, nu scoici, nu gropi. Cat despre mancare..se mananca super bine la Corabia (acolo am mancat noi). Este un restaurant in forma de corabie. Arata formidabil si chelneritele de acolo sunt mai mult decat dragute.
Se mai poate manca la Scoica. Nu am fost, insa colegii de la scoala de vara mi-au spus ca o pizza mare satura trei insi si tot mai ramane ( hahhha). Deci daca vreti sa mancati pizza pe saturate, mergeti la Scoica. Din Constanta luati autocarul 23 si va lasa chiar in fata. La doi pasi mai in colo de Scoica, este complexul Mamaia Nord ( unde am fost noi cazati, dar nu e cine stie ce) si apoi Corabia. Merita macar sa treceti sa vedeti. Seara disco in Ibiza. E probabil cea mai departata discoteca din Mamaia..dr merita sa mergeti sa vedeti. Piscina, animatoare, preturi mici, muzica de club, fete frumoase. Go Planet!

Rusia....

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Thu, 11 Jun 2009 08:27:00 +0000

1.manastirea Mihaili

2.Palace Square

3.podul de pe raul Moskva, Kiev

4.Moskova Kremlin

5.Moskova reka

6.Zemlia- the Earth

O tara mare, cu o cultura fabuloasa, cu o istorie vrednica....
Femei frumoase, cu tenul alb si buze rosii, care de-a lungul anilor au furat inimile multor fete imparatesti de la curtile europene....
Barbati sensibili si duri in acelasi timp, blonzi cu ochi albastri sau bruneti cu ochi verzi, cu un ten la fel de alb.....

Limba lor dulce, inmuiata, cum spun ei....

Strazile Moscovei....adevarate bulevarde.....largi....libere...

Hoteluri scumpe, lux, viata de huzur.

Puskin...

Mangalia

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Wed, 01 Apr 2009 12:32:00 +0000

Tocmai m-am intors de la mare...cat de placut este sa vezi valurile reci, nisipul care nu mai este deloc fierbinte, scoicile aruncate la mal....Iubesc marea si totusi imi este frica de ea. Am visat o data ca ma inecam...si ..inecandu-ma...mi-am adus aminte ca: ' Stai mai frate, ca eu stiu sa inot!" haha....tare visul....eu apucandu-ma de curand de cursuri de inot...:) Sunt abia la a 5-a sedinta!

Dar sa revin. Am fost la Mangalia. Merg de multi ani acolo, caci am un unchi ce ma asteapta cu drag. Asfel mi-am facut traditii precum nelipsita mea prezenta la Festivalul de la Callatis din fiecare an, prima plaja din sezon la President ( o plaja super tare aflata in teritoriul hotelului cu acelasi nume), primele pietricele si primele scoici pe care le culeg din nisip si le dau prietenilor. Tu nu ai o scoica de la mine? Ma mir....Atunci sa-mi amintesti de asta. Eu iubesc scoicile..fiecare detine in interiorul ei o poveste ..... are o culoare unica, o stralucire aparte.....
Am primit si eu scoici de la prieteni. Si le pastrez cu drag. Preferata mea este una mare si alba...in care am pus o lumanarica parfumata...

In Mangalia se faceau o data nave maritime...acum am vazut ca se reparau unele sau se reconditionau. Am vazut si "vedetele" portului.....adica vaporasele de patrula..alea gri super tari:)
La centrul maritim Mangalia exista in plina strada o expozitie cu tancuri si antiaeriene...unchiul meu mi-a zis ca nici macar nu au fost folosite de noi in Razboi... ci au fost aduse de la sarbi.

La iesirea din oras...undeva intre Limanu si 2Mai se construieste un cartier rezidential..proiectul arata bine, macheta e de-a dreptul cuceritoare..sa vedem si preturile:)))

M-am plimbat aseara pe plaja...am admirat pescarusii care zburau deasupra mea, am cules scoici pentru prieteni (cu siguranta si pentru tine una:), am privit valurile...am atins spuma marii cu mana. Niciodata marea nu a fost asa de inspumata. Sau, cel putin, vara nu e niciodata asa...Vara nu emana atata energie, vara nu e atat de frumoasa...atat de profunda in albastrul ei.

Iubesc marea, iubesc Mangalia.Si mai iubesc ceva:P

Plimbari de weekend

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Tue, 27 Jan 2009 20:17:00 +0000

Cetatea Rasnovului

Construita de localnici, cetatea, la inceput din lemn, apoi din piatra, a avut ca scop protejarea locuitorilor Brasovului.Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.

Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici[2] a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.C. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.C.) găsită chiar în ruinele acestui castru.( dupa informatiile de pe www.wikipedia.org)

Ce am vazut eu la Cetatea Rasnovului?
Un craniu de femeie imens( din 244-278 d.Hr.) aflat intr-o incapere-demisol. Ma intreb cat de voluminoase erau femeile pe atunci...ca acel craniu era intr-adevar foarte mare...

In cetate exista o fantana imensa. Seaca. Pe o placuta scrie ca timp de 17 ani au sapat la ea doi turci carora li se promisese eliberarea in schimb... Ei au gasit apa, dar libertatea tot nu li s-a dat.M-am gandit atunci .....ce perversi mai erau si stramosii nostrii..nu aveau cuvant deloc. Cum sa promiti ceva si sa nu te tii de cuvant? RUSINE ( Bine, cel mai mult m-am intristat fiindca cei doi turci au sapat degeaba timp de 17 ani, saracii, macar putea sa-i mai ajute cineva).

Am mai vazut in interiorul cetatii magazine cu masti medievale, foarte frumoase (la o suta de euro), pe care insa nu le-am putut fotografia fiindca nu m-a lasat vanzatoarea(sic). Am mai vazut un magazin ( tot in interiorul cetatii) cu suveniruri si coarne de cerb- pe astea le-am fotografiat:).

In cetatea de la Rasnov exista cea mai veche biserica ortodoxa din sud-estul Transilvaniei.
De asemenea am aflat ca nu a fost cucerita decat o singura data in toata istoria ei (atunci cand cei din interiorul cetatii s-au predat fiindca mureau de sete).

În perioada 2000 – 2008, Cetatea Râşnov a fost concesionată de către Primăria Râşnov cetăţeanului italian Alberto Drera. Cetatea Râşnov este monument istoric de importanţă naţională clasa ,,A”. Din păcate în perioada 2000 – 2007, această valoare istorică a fost agresată de intervenţiile ilegale ale fostului chiriaş al cetăţii. Imediat după preluarea cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera, a realizat construcţii noi fără aviz legal în curtea interioară a cetăţii Râşnov. În fapt, 2/3 din curtea interioară a monumentului istoric sunt construcţii noi, care anulează amprenta medievală, dar aveau în strategia comercială a foştilor administratori o funcţionalitate precisă: turn, ridicat pe ruinele capelei medievale, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, terasă – restaurant, căsuţe pentru spaţii de cazare.

Ce nu mi-a placut?
hm....cineva....are tupeu prea mult sau prea multa prostie. Am vazut intr-o camera a cetatii un boiler din metal....nou nout. Ce cauta ala acolo, intr-o cladire care e vestigiu cultural? Ce cautau magazinele alea in interiorul cetatii? Crima curata...Cineva isi bate joc.

Plimbari de weekend

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Mon, 26 Jan 2009 07:51:00 +0000

Castelul Bran

Situat la 30 de km de Brasov, castelul Bran sta marturie a trecutului nostru istoric inca din perioada anilor 1377(dupa informatiile gasite pe www.wikipedia.org).

Rece si saracacios, cu usi mici, mobila putina, arhitectura simpla, odai scunde, inghesuite si alb varuite,Bran-ul zace adapostind o legenda mincinoasa.

Vlad Tepes nu a locuit niciodata acolo.

Castelul a apartinut jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia( sec.al XIII-lea), apoi in anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.

În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

O parte din India

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Fri, 23 Jan 2009 01:48:00 +0000

Multumim lui Alex(.....) pentru informatii si pentru fotografii.
O sa insir azi cateva vorbe despre sudul Indiei, mai exact, despre locul unde se afla cele doua temple hinduse: templul lui SHIVA si cel al lui CHRISNA.

Despre Shiva misuna o legenda precum ca si-a transformat sotia ( Pavati) in paunita. Intr-o zi, pe cand zeul incerca sa-i povesteasca sotiei lui ceva, observa ca aceasta se uita la un frumos paun ce trecea pe acolo, in loc sa fie atenta la ce spune el. Drept pedeapsa, o transforma in paunita, ca sa se sature de privit pauni.

Tot legenda spune ca fetele zeului si ale sotiei sale s-au rugat de tatal lor sa aiba mila si sa le transforme mama la loc. Si el le-a facut pe plac.

Templul lui Shiva(Kleeshwarar sau Chenay) se face remarcat prin paunii de deasupra.

Templul zeului Chrisna(Barthasarathy) este templul cu fluiere albastre.....la el nu circula o legenda asemanatoare lui Shiva.

Pe malul marii ( Oceanul Indian, Golful Caroli)se gaseste un alt templu, sculptat in roca:MAHABALIPURAM.

In fiecare templu se gasesc falusuri din piatra, statui de lingam( semne sacre) pe care fetele tinere pun mana, caci indienii cred ca sunt aducatoare de noroc in dragoste si fertilitate.
De stiut este ca nimeni nu poate intra intr-un templu hindus. Il poti vizita din exterior, insa inauntrul sofisticatelor constructii intra doar hindusii.

Carnatic este muzica traditionala indiana. Ei o numesc chiar muzica lor clasica. Se canta la mandolina si la un alt instrument traditional, numit veena.

Va pun si cateva poze....

De ce va povestesc despre India?
Fiindca aveti posibilitatea sa o vizitati moca facand voluntariat intr-un ong. NU va tenteaza? Ei platesc tot: transport, vaccinuri, cazare, masa si bani de buzunar.:)

Sibiul.....drag si scump

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Fri, 16 Jan 2009 12:47:00 +0000

Citeam acum cateva saptamani de pe blogul lui Thomas(viatadedupacolt.blogspot.com) cat de frumos poate fi Sibiul iarna.
Eu iubesc orasul acesta, in care, la drept vorbind, am fost pentru prima oara anul trecut, cu ocazia Festivalului Antropologic...
L-am rugat sa ma lase sa-i "fur" postarea, daca pot spune asa...{:)}
A fost de acord, ba mai mult, mi-a dat si o multime de poze din care sa-mi aleg...nice gest. Multumesc!
Vazand acum pozele lui, mi-a dat seama ca si eu am o groaza(nu poti rezista sa mergi in Sibiu si sa nu faci poze...la cat de frumos e orasul...).

Thomas spunea:"Am ajuns in centrul Sibiului exact cand se insera. Am decis sa ajung in Sibiu chiar si pe cea mai cumplita temperatura din ultimele saptamani, deoarece nu am vizitat niciodata cu adevarat Sibiul. A fost doar un oras de tranzit, un oras catre alte orase, doar o intrare spre o alta iesire, fara mare importanta. Dar de data asta a contat. Doar el, Sibiul in toata splendoarea sa. La ora la care am ajuns in Piata Mare (din imagine), tocmai s-a aprins iluminarea de seara, si totul a devenit feeric. Urcand de la baza orasului vechi, printre cladiri prafuite si nu tocmai "renovate", un sentiment de tristete imi invaluise sufletul, eram trist sa vad cladiri in paragina, neingrijite, dar frumoase. Ajungand insa in Piata Mica si Piata Mare, brusc perceptiile mi s-au modificat. Era zona foarte ingrijita a orasului vechi si am ajuns exact in momentul in care luminitele de seara s-au aprins".

Eu nu o sa vorbesc despre legendarul pod al mincinosilor (unde se presupune ca daca spui ceva si e minciuna, te impiedici) unde isi aduceau indragostitii iubitele; Nici despre Muzeul Brukenthal nu o sa vorbesc...chestiile astea le gasiti usor dand un search pe google.

O sa povestesc despre Sibiu..dincolo de frumusete. Sibiul are Mc Donald la marginea orasului....foarte bine, diminueaza putin din globalizarea asta care a invadat toata lumea. Daca vrei sa mananci ceva la gara...gasesti o dugheana chiar in fata, unde stau de obicei betivii. Centrul arata divin..mai precis partea restaurata....Sibiul medieval , ca sa zic asa.Casele proaspat colorate, acoperisurile cu "ochi", vopsite si ele, pietele..cu specific germano-austriac....
Dincolo de toate astea....e foarte scump sa stai in Sibiu.Mancare pe bani multi, hoteluri unde platesti chiar peste pretul din Capitala. Nu va mint. Eu stateam la o verisoara cand am fost....insa m-am dus sa intreb din curiozitate...era o suta cincizeci de euro pe noapte la un hotel aflat langa Casa Studentilor....vai vai...si asta acum doi ani aproape.

Dar Sibiul nu e peste tot la fel. Partea cu blocuri....e atat de urata si neprimitoare..imobilele in care locuiesc oamenii arata jalnic. Primarul a dispus sa se construiasca acoperisuri la fiecare bloc( pana atunci erau izolate cu smoala).

Pe cat de minunata e partea veche a Sibiului, pe atat de odioasa e partea construita in perioada comunista.

Mergeti in Sibiu..dar vizitati numai centrul..altfel o sa va intristati.

Indonezia

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Fri, 09 Jan 2009 22:55:00 +0000

Multumim lui Cosmin Sever pentru fotografii. A fost foarte dragut si m-a lasat sa-i fur cateva din amintirile lui....

Astazi o sa va povestesc despre Indonezia. Mda, ce stiti voi despre asta? hmmm
Eu o sa va spun cu siguranta ce nu stiti.( Ma bazez pe asta)
O tara minunata, intinsa pe o suprafata cat Europa...unde se zbat religiile si datinile stravechi. Acolo gasesti deopotriva crestini, budisti, hindusi, musultmani(90% din populatie)....in proportii semnificative. In fiecare orasel e un amalgam de traditii si religii. Insulele Bali au ramas singurele locuri care gazduiesc numai o religie: cea hindusa.
In insulele Bali e o lume diferita de toata cea a Indoneziei. E de fapt toata legenda si toata frumusetea tarii.

Pe plaja o sa vezi o multime de turisti stand la soare. Bastinasii nu prea se impaca cu razele...Albeata pielii e semn de noblete la ei (si la noi a fost, dar a trecut de mult). Asadar nimeni nu vrea sa se bronzeze. Ba mai mult chair, folosesc crema de galbenele si un lapte de corp pentru a-si albi epiderma. Nu e gluma, ei chiar asa fac.:)
Un alb in Indonezia e privit si primit ca un adevarat rege. Daca esti alb, ti se iarta multe. Poti sa mergi cu motocicleta fara permis (si sa mituiesti politistul), poti sa te lasi agatat de fetele care vor aventuri de-o nopate cu straini, poti sa te lafai in tot felul de ploconeli..toate astea doar fiindca esti alb..si strain pe deasupra!

In Jakarta viata e ..viata frate. Mai ales noaptea. In cluburile de acolo poti sa pipai linistit o tipa, poti sa mimezi sau chiar poti initia un act sexual. Da, in vazul lumii. Nu-i nimic anormal la ei.

Noaptea strazile sunt periculoase. Fetele nu prea poarta sandale. Risca sa fie muscate de sobolani.

Discrepantele sociale sunt atat de vizibile! Saracie maxima - bogatie la rang inalt. Cei din clasa mijlocie sunt putini, dar exista. Reteaua feroviara seamana cu Bucurestiul nostru. Daca ne gandim la aglomeratie si calitate a drumurilor. Acolo cei mai saraci circula cu bicicleta,scuterulsau motocicleta- restul au masini...destul de scumpe.

In Jakarta exista un tip de hotel cum nu mai exista in alte parti..cu referire clara la Europa, ca poate in Asia or mai fi. Hotelul are mai multe etaje: restaurant, piscina, sala de masaj, club,...in fine..unul dintre etaje are un bonus pentru barbati: e plin de femei...Domnii merg acolo, servesc o bautura sofisticata oferita de o lady..apoi isi aleg una dintre fete cu care merg sa stea de vorba intr-un separeu..dupa care domnul are dreptul sa-si ia fata in camera de hotel...iar ea sa-l faca fericit(sic).

In Indonezia barbatul e pionul principal. Femeia nu e asa de importanta. Ea e facuta ca sa-l faca pe barbat fericit. In bordelurile indoneziene se fac o multime de grozavii....ce in Europa nici ca se pomeneste!
Tot in Indonezia te poti umple de o multime de boli....pete pe corp, intoxicatii,gripe,daca te musca vreun sobolan,o incurci rau de tot...plus bolile sexuale....( daca nu esti vigilent).., in fine..sunt o groaza.

Cum sunt oamenii in Indonezia?
In mare parte amabili.Cel putin cei saraci. Am auzit si de cetateni ce-si fac dreptate singuri. Cu maceta. Un fel de sabie care taie rau de tot.

O sa va spun o poveste care apartine unui tanar european ce a fost acolo.
Intr-o calatorie(dinspre Bali), ajuns in aproiererea noptii, cere gazduire unei femei pe care o vede la cumparaturi intr-un magazin(era in Kintamani). Aceasta ii cere 10 rupiah....dar cand aude ca tanarul e student sarac..fara bani...ii injumatateste suma ,si mai bine decat atat,ii ia numai 4 rupiah...In casa femeii era foarte frig. A primit o camera in care sa poata innopta unde a dormit pe jos, dupa obiceiul indonezian. Femeia l-a intrebat pe tanar ce-i place sa manance.
Sotul gazdei a cerut informatii legate de starea politica (aflase ca venea de departe), de cum sunt oamenii in alte parti, etc.

Dimineata tanarul a avut la micul dejun fructe de mare (ca astea zicea el ca-i plac). Nu ar fi fost o problema daca aceste fructe s-ar gasi pe toate drumurile. Gazda noastra se afla undeva in munti (Kintamani)si a coborat o distana enorma ca sa faca rost de acele alimente. Toate astea pentru musafirul ei.
Familia era saraca.
La plecare insa,cei doi i-au umplut baiatului portbagajul motocicletei cu portocale-singura lor avere.
El a multumit si ajuns la destinatie, a transformat portocalele in suc si le-a dat copiilor. Frumos!

Indonezia ofera burse studentilor care doresc sa studieze acolo pentru un an.

Oare....merita? Oare..iti trebuie mult curaj ca sa mergi acolo?

Viena de Craciun

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Mon, 22 Dec 2008 22:58:00 +0000

Palatul Shonbrun - a patra fotografie, Albertina- a treia fotografie

Acum doi ani pe vremea aceasta eram in drum spre Viena. Nu mai fusesem niciodata acolo.Anul trecut ..pe vremea asta eram de asemenea in drum spre Viena..numai ca de aceasta data nu am avut buletinul si m-au coborat din autocar la vama de langa Timisoara. Urata experienta. Nici nu mai vreau sa-mi amintesc. Numai mie mi se putea intampla asta. Hahahaha

Dar sa revin la Viena.
Mancare scumpa, haine extravagante, oameni cocheti.
Palatul Shonbrun, care este cu mult mai frumos decat cel de la Versailles. Nu va vine sa credeti...mergeti de va convingeti.

Legenda printesei Sisi...In Shonbrun gasesti incaperi intregi special amenajate intru onoarea si comemorarea lui Sisi. Prima ei rochie la Curte,filmulete si legende cu ea...o intreaga politica de marketing. Si noi am avut printese si regine destule...dar cine s-a gandit sa le faca atata reclama incat sa intre in legenda? hmmm
La iesire gasesti o groaza de suveniruri ..poze cu Sisi, Mozart, Shonbrun, etc. Plus tot felul de bomboane cu imaginea celor mentionati...Avem noi vreo prajitura sau bomboana cu Regele carol sau macar cu Enescu?
NUUUUUUUUUUUUUU
Bine ca le-a trecut prin cap numai austriecilor. Si sunt destul de scumpe bomboanele astea, pe bune. Cu toate acestea se vand ca painea calda...ca doar asta e proba ca ai fost la Viena! ( sic)

In RING ( zona de maxim interes a Vienei) gasesti si crame cu un vin fiert foarte bun pe care il poti cumpara cu cativa euro.

Muzeul lui Mozart nu e de omis....la fel pot spune despre palatul Albertina. Acum acolo se fac expozitii de arta (eu am prins intreaga colectie Picasso). E o frumoasa legenda a palatului Albertina. Albertina era fiica lui Sobieski..el dorea sa-si marite fiica cu regele austriac pentru a intari relatiile cu Imperiul Austro-Ungar. Astfel, i-a construit fiicei sale un palat in Viena....extraordinar de frumos (e o foto mai sus cu palatul). Ideea este ca poporul nu dorea aceasta unire..si Albertina nu s-a mai casatorit. Se presupune ca a avut un copil cu regele...in fata palatului Albertina exista o statuie cu ea si copilul ei....Ghidul ce acolo ne-a spus ca ani de-a randul acea statuie a fost improscata cu rosii si oua:(

NU va mai povestesc....caci e ceva de vis acolo. Mergeti si vedeti singuri..dar daca purcedeti pe acele meleaguri (ce vorba veche si ce cuvinte frumoase)..va recomand sa va duceti int-un grup organizat (dotat cu ghid) caci altfel..nu o sa puteti intelege frumusetile de acolo...

Craciun fericit!

Nu va mai spun ca la hotelul unde am fost cazati...tipa de la receptie auzind ca suntem Din Romania, ne-a cerut manele ( hhahaa, buna identitate avem, nu am ce zice). In aceeasi seara, in loc de manele, am organizat un concert de colinde romanesti si melodii populare( bine, pe cele pe care le-am stiut noi). Am avut si o pianaista din Cluj ce ne-a acompaniat ..si totul a iesit atat de minunat incat am fost aplaudati minute in sir. Sper ca receprionera s-a prins ca asta e identitatea noastra muzicala...

O imbratisare= doua zambete

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Wed, 03 Dec 2008 14:12:00 +0000

Multumesc Victoriei Antropov pentru fotografii:)

Si cum o sa ma folosesc si de aceasta data de zicala "niciodata nu e prea tarziu", o sa va povestesc astazi despre calatoria mea ..cu imbratisari...de la Teatrul National Bucuresti- Mall Vitan- Parc Unirea.
A fost o initiativa www.lumebuna.ro si eu am aflat de program de la Mihail Musat cu ocazia Forumului National al Tinerilor de la Oradea.
Un rol foarte important l-a avut David Nagy. El a reusit sa mobilizeze cele aproape 30 de orase din tara. David, ai facut o treaba fantastica!

Asa....ne-am strans o multime de voluntari ( nu credeam sa fie asa de multi) in fata TNB-ului. Acolo am facut grupuri si grupulete, am scris pancarde cu "Free hugs" sau " Imbratisari gratuite", am dat interviuri si ne-am lasat "pozati" de oamnii care au venit sa scrie in presa despre noi. Nice! Apoi ne-am imprastiat: un grup la Universitate, unul la Mall Plazza, unul in Parc Cismigiu, unul La Unirea....

Grupul meu a merg la Mall Vitan. Am mers pe jos de la TNB pana la Piata Unirii de unde am luat autobusul. Pe drum....nu am stat degeaba....cu cartoanele noastre pe care scria ca dam o imbratisare gratis oricui doreste....ofeream calde si stranse imbratisari tuturor trecatorilor.

Ne-a intrebat o doamna scrobita daca nu vrem doua palme....
In rest, am primit multumiri, urari de bine si laude. E atat de placut sentimentul ...sa vezi ca dupa imbratisarea pe care ai oferit-o, persoana aceea e cu zambetul pe buze..

La Mall Vitan ne-a pierit entuziasmul. Nenea paznic nu ne-a lasa t sa intam, mai mult, a sunat dupa intariri...asa ca am plecat cu coada intre picioare.
Ne-am oprin in Parcul Unirea unde erau niste domni politisti pe care i-am imbratisat cu dor:)
Batrani, tineri, iubiti si iubite..nu a scapat nimeni de imbratisarile noastre.
Intr-adevar, o imbratisare =doua zambete!
( Fac rost de fotografii cat mai curand si le voi posta sa vedeti si voi cat de minunat a fost).

Buzias

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Tue, 18 Nov 2008 23:13:00 +0000

Anul trecut am fost pentru prima oara in Buzias. Nici nu auzisem de locul acesta...intamplarea face ca ANSIT-ul (Agentia Nationala de Sprijinire a Initiativelor Tinerilor)sa-si desfasoare un proiect acolo ( "Dialog Social").

Din Bucuresti nu exista tren direct, eu am luat pana in Lugoj si de acolo spre Buzias. Am ajuns intr-o gara micuta unde la casa de bilete doamna isi bea cafeaua linistita si mai schimba doua trei vorbe cu calatorii care vin infrigurati...

Pana in statiune trebuie sa mergi cu un maxi-taxi sau cu taxiul daca te tin buzunarele. Eu am ales maxi -taxi si am constatat ca mergeam impreuna cu cersetorii pe care ii vazusem in gara din lugoj in timp ce asteptam legatura mea cu Buziasul. Da, cersetorii aceia aveau case in Buzias sau in apropierea lui si mergeau la cersit in Lugoj sau in alte parti ca si cum ar merge la serviciu in fiecare zi. Soferul de maxi-taxi mi-a spus ca ii transporta in fiecare dimineata si seara si desi miroseau ingrozitor, nu se indura sa nu-i ia. NU-ti inchipui ca mergeau pe gratis, nu; plateau ca oricare calator.

Am oprit la Complexul Hotelier PARC. Proaspat renovat, utilat cu sauna (9 lei sedinta), sala de fitness ( 12l ei sedinta),terapie manuala, acupunctura, parafina,hidromasaj , bai galvanice, kinetoterapie si alte utilitati, hotelul arata nemaipomenit. O sa-mi aduc aminte toata viata de el..mai ales fiindca acolo mi-am uitat cheile ...si mi-am dat seama de asta numai cand am ajuns inapoi in Bucuresti... si a trebuit sa sparg usa :))

Buziasul are o apa termala foarte bogata in fier si nu mai stiu ce alta substanta ce o face foarte neplacuta la gust...Erau multi oameni acolo cu sticlele de doi litri care asteptau la coada sa le umple. O doamna de vreo saizeci de ani mi-a spus ca de cand consuma apa "din asta" nu mai sufera de nimic. Si inainte avea probleme cu fierea, ficatul, bila, etc. Minune apa asta. Ia sa iau si eu o sticla!

Langa hotel exista un parc sau padurice...cu multe veverite care escaladeaza brazii. O minuatie sa le vezi. Langa toate astea.... se vad ruinele unei statiuni balneoclimaterice ce era la mare inaltime pe vremea comunistilor. Odata cu caderea regimului...si statiunea s-a distrus....s-a furat tot ce se putea. Oricum, se vede si asa ca a fost foarte dotata si bine utilata acea statiune balneoclimaterica.

In Buzias sunt cateva baruri cu barbati crita la orice ora. Am vazut si o cofetarie-pizerie la mare cautare - dupa 9 seara nu mai gaseai nici prajituri si nici pizza de care vroiai. Preturi mici ( 10 lei o pizza,1 leu o amandina).

Cine doreste o vacanta departe... cu liniste si pace si multa sanatate...ii recomand cu drag Buziasul. Eu abia astept sa ma duc iarasi:)

Oradea

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Thu, 13 Nov 2008 14:17:00 +0000

Douasprezece ore de mers cu trenul(din Bucuresti), o raceala groaznica si impresii de tot felul. Iata cu ce am ramas de la prima mea vizita in Oradea.

Gara mi s-a parut insipida si fara culoare. m-am gandit atunci ca nu este nicio gara la fel de frumoasa ca cea din Iasi....si mi s-a facut un dor nebun de capitala Moldovei...

Am vazut strazile inguste, Parcul Central cu hartii aruncate pe jos, oameni tacuti, iar cand vorbeau...nu vorbeau romaneste:). Am vazut liceul "Mihai Eminescu" cu afise in limba maghiara. Am cerut paine de la un chiosc si mi-a raspuns o tanti in ungureste si nu mi-a dat nimic...Am vazut oameni care desi locuiau de ani buni in Oradea , habar nu aveau unde este Manastirea Franciscana (sau poate se prefaceau ca nu stiu).

La prima impresie, nu m-a impresionat deloc Oradea..ba chiar m-a lasat cu un gust amar.

Dar nu.
A venit seara si am iesit in Taverna. Un loc cat se poate de romanesc si cu preturi cat se poate de neromanesti. Mancare multa, gustoasa, aspectuoasa si ieftina. Poti manca pe saturate acolo. Nu costa mult mancarea in Oradea.
Si taximetristii sunt de pe alta planeta. La cinci zeci si patru de lei i-am dat saizeci si mi-a dat un leu inapoi...adica a ramas in pierdere. Pai in Bucuresti, daca nu-i dai si bacsis atat iti trebuie...plus ca nici nu te ia daca nu e ruta suficient de lunga...mai, mai ca te rogi de taximetrist sa te duca unde ai nevoie...Da, ca in Oradea nu am mai vazut asa taximetristi corecti.

Centrul e mirific. Seamana mult cu orasele austriece...e ca o fortareata de palat....Ca arhitectura, teatrul este extraordinar de frumos, la fel si primaria si celelalte cladiri din imprejurimi. In plus, au o iluminare foarte buna ce imi aduce aminte de Universitatea Al. I.. Cuza care este la fel de frumos iluminata, iar noaptea se vede ca un palat.

Cluburile sunt toate in acelasi loc...unul langa altul....nu am mai vazut asa ceva la noi in tara. Oameni de tot felul...baieti frumosi :), fete slabute.
O doamna imbracata cu o rochie de epoca si o palarie cu bor imens se plimba prin fiecare local cu un cos mare in mana. Cosul este plin de trandafiri frumos aranjati de nu te induri sa nu cumperi cativa. Doamna trece pe la fiecare masa din fiecare pub si isi prezinta marfa. Unii cumpara, altii doar privesc. Muzica la maximum nu este data decat dupa orele douazaci si patru.

Oradea are si o Cetate datata inca din secolul al XI-lea care se poate vizita si este in curs de restaurare. Unele cladiri adiacente sunt inca folosite si exista acolo sali de studiu pentru Facultatea de Arte Vizuale. Este foarte interesant cum un bloc nou nout sta pe aceeasi strada cu cetatea veche de sute de ani.

La cativa zeci de metri de cetate exista o colina de pe care poti vedea aproape tot orasul.

Prima oara in Istanbul(2)

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Sat, 25 Oct 2008 15:23:00 +0000

Hostelul era in apropierea marii. Destul de vechi si nu foarte luxos...si mi s-a parut chiar si neingrijit. Am platit pentru doua zile si am urcat in camera mea. Am deschis televizorul.
Pe ecarn era o femeie frumoasa, mai mult dezbracata decat imbracata. Culmea. Pe strazi femeile sunt cu val pe cap, iar la televizor pare ca e o alta lume.

Int-adevar era ..altceva.
Case inghesuite si mici. Murdarie. Terase in drum. Marfa de vanzare peste tot.
In "bazarul de aur" nu era tocmai asa de mult aur. Si nu atat de ieftin pe cat se zvonea. Insa am gasit acolo o multime de bunatati...pe care nu am rezistat sa nu le gust. Jeleuri de toate felurile, fistic, smochine, alte chestii de care nici nu auzisem.
Toata lumea te roaga sa servesti. Si cum ai putea refuza?
Vanzatorii, daca sunt tineri, stiu in general engleza. M-am putut intelege de minune cu ei, am aflat ce as mai putea vizita, unde se mananaca bine, ce terase si pe unde le gasesc.

Turcii sunt foarte amabili si iscoditori. " Where are you from?" era cea mai importanta intrebare. Apoi te intrebau ce studiezi si se laudau ca si ei sunt sudenti....iar pe timp de vara vand in bazar. Studente care sa vanda in bazar nu am vazut deloc...decat vreo femeie in toata firea cu val negru..

In moschee am vazut multi oameni. Am inteles ca unii veneau de departe, special ca sa se inchine acolo. Se spalau la usa pe maini. Isi lasau incaltarile si intrau in sosete. Murdare sosete. Murdare incaltari. Femeile aveau basma doar pe cap si li se vedea fata. Eu nu aveam nimic si mi s-a dat un sal la intrare in imprumut.
Liniste.
Am vazut femei cu copiii si cu sotul care se comporta ca si cum nu ar fi fost cu familia in acel loc.

Istambulul e plin de magazine. Marile complexe comerciale de imbracaminte sunt mai mult pentru barbati decat pentru femei. Ma gandeam ca la noi e oarecum invers. Daca esti barbat si vrei sa te imbraci la patru ace, acolo sa te duci nene!

In Marmara am vazut primii delfini pe care ii vazusem in viata mea ...care inotau la fel cum vazusem eu in desene animate cand eram mica ( nu ca as fi prea mare acum:)).
Da, eram intr-un vaporas si, uitandu-ma la apa, am vazut delfini inotand si facand salturi. Minunat! De atunci nici ca am mai vazut asa ceva...o minunatie.

La restaurant ai bautura si desertul pe gratis. Nu si daca esti insotita de un domn. Cu alte cuvinte, e de preferabil, cand mergi sa mananci, sa te duci numai cu fetele:).
Barmanii stapanesc doua trei limbi (franceza, engleza, germana, uneori si rusa). Sunt foarte comunicativi si daca stai la taifas, afli multe lucruri de la ei.

Ce am mai vazut eu atunci? Disperare. Disperare in a strange cat mai multi euro. Unii vanzatori aveau cate o cutie metalica bine inchisa cu euro stransi.

E altfel, intr-adevar.

Prima oara in Istanbul (1)

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Wed, 22 Oct 2008 11:08:00 +0000

La sfarsitul orei, Cosima ne-a povestit cum isi petrece ea week-end-urile: " Pai urc in tren si plec la Istanbul. Ma pornesc de joi dimineata si ma intorc duminica."

Ma gandeam ca e destul de scump sa pleci asa de des...acolo. "Da' de unde? Eu iau bilet dus-intors si am reducere 20%. Stau la un hostel cu 10 euro pe noapte si mic dejun inclus. Cu alti doi euro mananc pe saturate la retaurantul de peste drum. E liniste si...altceva".

La seminarul urmator ne-a adus o carte de vizita cu adresa acelui hostel ieftin.
Mai sa fie, ia sa vad si eu cat de "altceva " e acolo. Mai ales daca e si asa de ieftin.

Si m-am urcat in tren intr-o zi. Mi-am luat si eu bilet dus-intors. Asa e , cu reducere. Si am mai primit o reducere fiindca eram pana in 26 de ani. Adica , mai pe romaneste,tinerii care calatoresc (si care se si mai intorc) primesc o reducere, asa, de mila CFR-ului. Boon.

Trenul era direct Istanbul. Cu oprire la fiecare vama (Giurgiu,intrarea in Bulgaria, iesirea din Bulgaria, etc.) Vagoanele erau minunate. In copartiment incapeau doar doua persoane ( erau doua paturi). Pe hol era o cabina de dus, un bar-restaurant si liniste totala. Nu mai vazusem atata confort intr-un tren niciodata.

Am dormit o zi jumatate..ca oricum nu avem ce face altceva. Ma mai trezea controlorul ca sa puna viza pe pasaport (ca nu eram inca in UE).

La granita cu Turcia a trebuit sa coboram dn tren. Ni s-au pus niste timbre pe pasaport (pe care dadusem vreo 7 euro)si apoi am stat la rand ca sa ni se puna stampilele. Atunci am vazut primii turci in Turcia din viata mea. Mi-am zis ca sunt tare frumusei turcii astia desi le tot mergea vestea de urati. Cine rau frumuseii? Pai cei care puneau stampilele.

Am urcat din nou in tren si am mai mers vreo cateva ore bune. Ma uitam pe fereastra. In fiecare statie vedeam femei cu fata acoperita de un sal negru si copii murdari. case mici, incropite din bucati. Saraca Turcia asta. A, femeile pe care le vedeam in statii erau trecute de prima tinerete sau batrane. m-am tot uitat sa vad si vreo fetiscana...dar astea era cam scumpe la vedere. Nu am vazut nici una. Oare fetele tinere nu calatoresc? Hm.

Ultima statie: Istanbul. Urat oras. Cel putin asa mi-a parut la prima impresie.
Am urcat intr-un taxi si am cerut sa fiu transportata spre acel hostel unde statea de obicei si profesoara mea. Taximetristii astia nu stiu insa o boaba englezeste sau alta limba..decat turca. Nu am reusit sa-i explic in niciun un mod omului respectiv..pana nu i-am aratat acea carte de vizita.

Am inteles ca eram in orasul nou..si acum mergeam spre orasul vechi. Pe drum analizam soseaua de-a lungul marii (o mare stralucitoare si calma in ziua aceea),strazile pavate, cladirile inghesuite.... Taximetristul mi-a cerut bani... Am inteles ca vrea..turcesti. Nu aveam. Am vrut sa-i dau o hartie de 10 euro , dar o singura bancnota i se parea cred prea putin. Am scotocit prin geanta si am gasit vreo 10 bancnote de cate zece mii de lei romanesti (azi un leu) si i i-am intins pe toti zambind. Taximetristul fericit i-a insfacat repede si a dat din cap ca e k.

pauză de schi

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Fri, 23 Nov 2007 19:06:00 +0000

Şi mai toată lumea pleacă la schi în Austria.
Prietenii mei au fost acolo iarna trecută.

“Eşti un fraier” mi-au zis, când am refuzat Austria în schimbul pârtiilor din România.

Păi de ce să fiu fraier? Nicăieri nu e o pârtie mai sănătoasă, mai uşoară şi mai alunecoasă ca la Cavnic. Da, Cavnic. Nu ai auzit? Vezi…. Este în Maramureş. Cică e cea mai tare pârtie. Eu merg de doi-trei ani acolo şi sunt înnebunit. E ca un drog. Nu mă mai pot opri. Schiez de aproape 3 ani la Cavnic….

De unde am aflat-o? Păi să-ţi povestesc…. pură întâmplare. De pe un site. Of, ăla, nu mai ştiu cum se numeşte, era numai cu informaţii cu şi despre, schi. Eu nu mai ţin minte .
Stai să o sun pe Dora. Ea ştie.
Da mă, cu ea am fost.
Aaa, Skivirus!

Aşa. Bihorenii laudă Arieşenii. E multă zăpadă şi e aproape pentru ei. Dacă vrei schi, linişte şi pace, acolo să te duci. Păi da, nu-ţi închipui că e Poiana Braşov acolo. E “linişte şi pace”, ce vrei mai mult să-ţi spun? La Borşa ai fost? Nu te cred. Tu, cu Austria ta, ai ratat Borşa? Opa….Păi Borşa e pârtie recunoscută de Federaţia Internaţională de Schi. Singura pârtie de coborâre din România tratată ca atare. Dar ce să-ţi mai spun ţie…..

Ţie iţi recomand cu căldură Rânca. Păi de ce? Că poate o să te inzăpezeşti pe acolo şi ….până te deszăpezesc ăia, ai timp să meditezi la toate astea (sic:) ). La Harghita Băi se duc mai mult ăia din Miercurea Ciuc. Că e mai aproape de ei. Miklos Edit si Lilla Petroczki au învăţat să schieze aici. Dar ştii tu cine sunt ăştia măi? Ă? Mari schioare......

La Straja găseşti de toate. Camere bine încălzite, preţuri de cazare bune, condiţii formidabile pentru schiat. E una dintre cele mai bine întreţinute staţiuni. A, tu vrei să schiezi în zăpadă. Păi du-te în Parâng. E plin de freeride-ri.
O să dai şi peste Tudor acolo. E cu gaşca. Vine în fiecare an pe timpul ăsta. Cum mă duc eu la Cavnic... Aşa face el. E dependent de Parâng măi omule. Daaaa, e ca un nebun. Gelu? A, nu. El merge la Sinaia...eee, nu ştii... Fiţe, mamă. Păi da, ăştia se întreţin cu Poiana Braşov, Buşteni, Predeal.., le ştii tu pe toate. Dacă vrei să te vezi cu el şi prietenii lui care „respiră aer de munte” , acolo du-te. Sunt în fiecare weekend. Hălăduiesc peste tot. Azi la Predeal, mâine la Buşteni, ieri la Sinaia...şi tot aşa. Îi ştie deja lumea. Sunt ca o familie ei. Da, da, o mare familie de „staţionari „. Nu râde. Ce, nu am dreptate?

Şi ia zi, până la urmă unde te duci? Binee, treaba ta... Să te îmbraci zdravăn că e ger curat acolo. Mi-a venit metroul. Mai vorbim. A....am uitat să-ţi zic, la Azuga au băgat un nou telescaun....da, în parc... am fugit, ne mai auzim noi!

În alt mod....

victoria_baltag@yahoo.com (Victoria Baltag) — Fri, 23 Nov 2007 18:08:00 +0000

Turismul de afaceri

Turismul românesc merge greu.

Drumurile sunt proaste. Preţurile ridicate, condiţii slabe ale locurilor de cazare şi agrement. Investiţii insuficiente (Autoritatea Natională pentru Turism). Turiştii străini şi cei autohtoni nu se înghesuie să-şi petreacă concediul sau vacanţa în România.

Dar....

Hotelurile sunt pline.

Sindicatele române salvează bietele staţiuni.

Asta avem în hoteluri. Bilete reduse de la Sindicat, tabere şi şcoli de vară gratuite, proiecte sponsorizate…. Şi oameni de afaceri.

După intrarea României în UE , oamenii de afaceri străini dar şi autohtoni, au găsit loc propice aici. Bucureştiul e plin de astfel de indivizi, la fel Sibiul, Clujul, Iaşul, Oradea, Timişoara şi mai toate locurile în care se poate face ceva….
Astfel, călătoriile în scopuri de afaceri fac un turism cu mult mai rentabil şi de o parte şi de cealaltă. Astăzi, în lume, se călătoreşte mult mai mult în scopuri de afaceri decât pur şi simplu pentru plăcere.

Turismul de afaceri se dezvoltă în România .

Ca afacerist, nu te mai impiedică nici drumurile, nici condiţiile proaste de la hotel. Nimic. Vii în România fiindcă ştii că o să faci bani.
De cealaltă parte, afaceriştii români s-au gândit repede, au cântărit lucrurile şi au pus degrabă la punct proiectul începerii unei noi construcţii: hotel, pensiune, orice, pe tema aceasta. Ştiu ei ce ştiu :)

Vasile Bogea şi-a început prima afacere cu centrale termice la blocuri.
“Era un domeniu nou, nu mulţi făceau asta după revoluţie. Eu am ştiut că o să prindă.”
Apoi a “prins” un program PHARE, şi azi construieşte un sistem hotelier în zona Dunării.

”Da, normal că o să renteze; din turism o să se scoată bani frumoşi în câţiva ani”, spune domnul Vasile Bogea.