calatoriamea.blogspot.com

Metz

2011-09-10T13:03:00.000-07:00

"Nu se poate sa locuiesti in Luxembourg si sa nu dai macar o data prin Metz" mi se tot spunea la Comisia Europeana, unde imi faceam stagiul universitar.

Si iata ca am calcat in sfarsit pe strazile oaselului situat in nordul Frantei, la granita cu Luxembourg-ul. De la gara nu parea cine stie ce. Am vazut gardurile umplute cu planse pictate si chair m-am gandit ca orasul trebuie sa fie urat si ei, locuitorii, incearca sa il infrumuseteze un pic prin planse pictate puse pe garduri:)

Si cum te afunzi in oras....spre centru...minunatia arhitectonica, oamnii zambitori, cafenelele cu scaune si mese scoase in strada, strazile inguste si casele inalte, toata panorama ti se deschide din ce in ce mai mult, uimindu-te.

Si am vazut Catedrala Sfantul Stefan - o cladire unica in lume, construita prin contopirea a doua mari biserici. Si catedrala era in restaurare...asa impunatoare se arata dincolo de raul Mosel, ma intreb cat de frumoasa va fi dupa ce vor fi termina-o de renovat? In interior am vazut maretia cladirii..atat de liniste era acolo! Si atat de protector!

Peste drum de catedrala, da ca o iei pe una dintre stradutile inguste aflate chair in fata ta, vei gasi negresit cele trei cofetarii. Eu am mancat acolo cele mai bune prajituri pe care le-as fi putut manca!

Esch-sur-Sûre

2011-08-11T05:17:00.000-07:00

Al doilea cel mai mic oras din Luxembourg (numai 314 locuitori), Esch-sur-Sure este o comuna minunata asezata pe un loc pamantesc mirific.

Marturisesc sincer ca nu am ami vazut frumuseti naturale asa de apetisante ca in Luxembourg. Nu stiu daca vorba "tot ce-i mic e si frumos" este adevarata, dar pe mine tarisoara asta m-a cucerit din prima zi. Abia astept sa ma reintorc.

Dar sa revin la Esch-sur-Sure. De departe pare o insulita inconjurata de un rau (Sauer) ce se unduieste ca un sarpe printre munti si paduri. Ce gasesti aici? In primul rand verdeata, relaxare, liniste, o priveliste incantatoare, munti si paduri, ruinele unui castel care dateaza din anul 921 d.Hr., si cate si mai cate.

Spre ruinele castelului este un restaurant de unde poti vedea toata comuna. Acolo poti gasi traditionalel pateuri luxemburgheze si alte bunatati, toate la preturi acceptabile (cu 12 euro mananci copios).

Pe marginea raului Sauer am gasit corcoduse! Bineinteles ca am furat din patrimoniul comunei cat de multe em putut, hahhhaaha! Corcodusele erau foarte bune..desi mi-am rupt pantalonii printre maracinii de pe-acolo (sic!).

Cand am pasit prima para in Esch-sur-Sure, m-am gandit ca este locul ideal pentru pictori, scritori si alti artisti condusi de talentul creatiei. E un loc unde poti sa creezi, unde mintea ti-e limpede si relaxata, unde plamanii-ti sunt umpluti de aer rece de munte.

Comuna este o bijuterie a naturii.

Mai multe informatii aici

PULA

2011-07-09T15:38:00.000-07:00

Este vorba despre un orasel mic in nordul Croatiei care a pastrat ramasitele arhitecturii romane si izul marii adriatice. Ca sa ajungi acolo nu-ti trebuiesc decat vreo 200 de euro pentru biletul de avion si inca vreo 100 pentru cazare la vreun hostel. Eu si ai mei colegi stagiari, cu totii ne-am cazat la Pula Art Hostel cu 15 euro pe noapte. In general preturile sunt destul de ridicate, desi un euro valoreaza 7 kuna croati. Restaurantele sunt foarte bune si indestulatoare – o portie ajunge la doua personae si costa intre 40-60 de kuna. Poti manca tot felul de bunatati: fructe de mare, cevapcici (mancarea traditionala), salate de tot felul si carnuri dintre cele mai alese. Eu am mancat si o inghetzata super buna la 30 de kuna, hihi.
In Pula sunt cel putin 12 plaje, insa cuvantul plaja este cumva cam impropriu, caci paste tot sunt pietre si bolovani…..insa apa e limpede, albastra si racoroasa. E o frumusete sa privesti panorama.
Pentru vizitat, centrul este plin de monumente, cladiri si locuri istorice : Arcyul de triumf al lui Sergii, Templul lui Augustus, Arena, catedrala, forumul, etc.

Nu trebuie uitate produsele din lavanda (ulei pentru masaj, ulei de baie, spary pentru camera, etc.etc.), Croatia fiind cunoscuta pentru cele mai bune plantatii de lavanda din lume. Eu am cumparat un ulei de masaj si un ulei de corp, ambele foarte consistente si frumos mirositare incat imi parea rau ca nu am cumparat mai multe. Tot aici am gasit miere de o foarte buna calitate cu miez de nuca, alune, arahide si alte cele inauntru. Ca bautura traditionala, eu am incercat slibovica, un lichior dulce din prune sau pere, foarte bun. Dupa masa croatii mai degusta si coaja de portocala zaharisita, taiata in dungi foarte subtiri. Ca desert traditional mai este si smokveniak – un baton din smochine si boebe de alune.
xMa opresc aici cu povestitul si te las sa te uimesti cu fotografiile :)

Bruxelles

2011-06-26T05:57:00.000-07:00

Ma aflam pentru a doua oara intr-o gara din Bruxelles. O gara ca un centru commercial imens – specific garilor internationale. Afara ploua si frigul ma pisca rau. Nu-mi venea sa ies pentru turul orasului impreuna cu stagiarii mei luxemburghezi. Dar cand esti intr-un grup, te supui regulior grupului. Si afara ploua. Si eu nici umbrela nu aveam. Asadar, m-am ‘aciuat’ langa cineva cu umbrela.

Primul sentiment pe care l-am avut a fost cel de ‘ nu as vrea sa locuiesc aici, dar mi-ar placea sa revizitez sis a-mi fac cumparaturile’ – asta fiindca preturile sunt mult mai mici decat in Luxembourg. Si da, mi-am luat manusi din piele – doua perechi - chiar din buricul orasului. Cicolata nu am cumparat….data viitoare….acum mi s-a parut cam scumpa 27 de euro cutia, hahhaaha! Cand ma mai imbogatesc dau fuga in Bruxerlles sa-mi cumpar ciocolata belgiana.

Centrul orasului este foarte frumos. Am aflat ca locuintele aici sunt mai ieftine decat la periferia sau suburbiile orasului. Sa stai in centru in Bruxelles este mai ieftin decat sa stai la marginea orasului, hahha! Am aflat mai tarziu de ce. Pai bogatasii orasului s-au mutat din apartamentele luxoase din centru fiindca si-au facut vile cu toate conditiile, in suburbii. Avand masina nu e greu sa calatoresti dint-o parte in alta. Asadar, apartamentele centrale au ramas goale. La inchiriere sau cumparare, preturile au scazut mult fiindca cladirile sunt vechi si nu au lift. Cei mai multi studenti locuiesc in ele acum.

Bruxelles –ul a fost o mica Venetia acum mai bine de 100 de ani. Exista un rau Seine, care mai exista si astazi. Acum este limpede si gazduieste 12 pestisori de aur. Nu a fost intotdeauna asa. Omanii obisnuiau sa arunce aici toate gunoaiele, excrementele si deseurile menajere. Bruxelles-ul era un focar de infectie – acesta fiind un alt motiv pentru care familiile bogate au parasit centrul construindu-si case in suburbii.

Dar NU se poate sa spui ca ai vizitat Bruxelles- ul daca nu ai baut o bere in Delirum café, locul unde gasesti peste 2500 de sortimente de bere. Locul are record la acest capitol. Patronul a avut o idée, a impartit-o in trei alte mici idei si si-a vandut viziunea. Si a vandut-o bine..ca am baut si eu o bere acolo.. – eu care nu beau bere niciodata fiindca-I amara, hahahaha! (si m-am cam ametit de la berea aceea, hihi).

Nopatea e minunat sa bantui prin barurile centrale. Fiecare local are o nota aparte, un iz propriu si o polotica personala de atragere a clientilor. Majoritatea au seara concerete live. Eu am prins-o pe solista de la Kiss&drive care canta un soi propriu de indie, foarte originala si cu o voce foarte buna. La un moment data a cantat la masina de scrisJ Trebuie s-o vezi in realitate si sa te minunezi cum compune pe loc refrenele pentru melodiile ei.

Un sat belgian

2011-06-25T11:34:00.000-07:00

Ourthe 90

Atat de multe s-au intamplat in ultima vreme ca nu mai stiu cu ce sa incep…..OK, astazi o sa-ti povestesc despre un sat situat in Belgia, la granita cu Luxembourg. Ourthe este o localitate obisnuita, cu oameni saraci (majoritatea barbatilor muncesc la negru, majoritatea femeilor sunt in somaj), cu semete case asezate pe strazi lungi, pavate cu piatra neagra sau gri. Gospodariile sunt inconjurate de pasuni verzi si mereu proaspete, arbori cu crengi incalcite, multa verdeata, si in sfarsit, de o panorama extraordinara. Liniste si pace. In Belgia ploua mai mereu, asa ca singurul sunet care se aude este cel al ploii. Frumos sunet. Patru anotimpuri intr-o zi. Acum e soare arzator de-ti vine sa te intinzi pe iarba la plaja, acum bate vantul rece de-ti patrunde pana-n oase, acum ploua de mama focului (scurt si puternic in general, dar au mai fost si zile cu ploaie marunta si deasa…insa tot de scurta durata). Asadar, nu stii cu ce sa te imbraci cand iesi din casa, hahahaha.

In sat sunt putini proprietari, cei mai multi oameni locuiesc cu chirie. O casa intreaga costa 500 de euro pe luna. Si cand spun casa, ma refer la o locuinta cu doua nivele, cel putin 4,5 dormitoare, doua bai, etc. E frumos sa traiesti in Ourthe. Dar sunt si guri rele sau voci invidioase. Asadar, cativa omeni acolo lucreaza la Comisia Europeana – au salarii intre 2000- 3500 de euro pe luna. In Belgia un professor de liceu cu 15 ani vechime ia maximum 1500 de euro pe luna. Iata de unde vine invidia. In Ourthe totul se rezuma la noroc pana la urma.

Primul lucru pe care-l vezi cand intri in sat este scoala generala. Peste drum de scoala, la numarul 90 se lucreaza de zor. Franck manuieste de mai bine de 10 ani un alt fel de sculptura in lemn. Casa este plina de operele lui, in afara si ianuntru. O minunatie. O astfel de figurina din lemn costa intre 40 si 60 de euro.

Daca vrei sa comanzi sau sa vezi si alte fotografii cu sculpturi in lemn, te rog apasa aici. Merita!

Daca vrei sa vezi alte fotografii, tot la mine pe blog, apasa aici

Minunate orase in Luxembourg

2011-06-11T11:51:00.000-07:00

Toata ziua as vrea sa vizitez cate ceva…si daca nu as da asa de multi bani pe rochii si crème, probabil ca la fiecare sfarsit de saptmana as putea vizita cate un oras ba prin Belgia, ba prin Germania, ba prin Franta. NU-mi ia decat 30 de minute sa treg granita!
Astazi o sa-ti povestesc despre trei orase din aceeasi tara: Luxembourg. In capitala Luxembourg-ului locuiesc de mai bine de trei luni si abia saptmana trecuta am reusit sa-i vad splendoarea. Cat e de frumos Luxembourg-ul intr-adevar! Parca nici fotografiile nu sunt asa de minunate ca locurile din realitate. Atat de verde, atat de curat, atat de mic si scump (si la propriu si la figurat). Eu o sa-ti pun poze din Grund (pe care poti sa-l vizitezi gratuit daca vii aici si care e protejat UNESCO), dar mai sunt inca multe alte locuri demne de admirat. Parcurile sunt o minunatie, strazile inclinate, cele ‘doua orasuri’, unul sus si unul jos, centrul vechi , The Gold Lady (monument inchinat aroilor decedati in al Doilea Razboi Mondial) si cate si mai cate. In Luxembourg gasesti alimente de cea mai inalta calitate, ca sa nu mai vorbesc de prajiturile de la Oberweis si ciocolata de la Schumacher! Cremele cele mai bune, parfumurile cele mai fine, haine de la cele mai prestigioase carse de moda din Franta , Beglia si Germania, aici e tot ce vrei. Viata este scumpa, dar si salariile sunt cele mai mari din Europa.
Vianden este un alt oras din Luxembourg situat la o ora si 20 de minute de capitala. Costa 3 euro dus –intors sa ajungi acolo. Poti sa visitezi castelul Vianden (unde presedintele Iliecu are si el o poza pe peretele inaugural), poti sa te plimbi cu telecabina, poti sa faci drumetii in padure, etc, etc. Locul e foarte frumos, orasul e construit pe o panta a unui munte, privelistea este minunata.

Despre Remish nu pot sa spun decat ca am avut placerea sa fac o croaziara de doua ore pe Moselle cu un vapor ca-n povesti. Calatoria a costat 15 euro plus bautura si masa ce am avut-o pe vapor, dar nu e obligatoriu sa mananci sau sa bei. Poti sa faci si o calatorie de o ora cu 7 euro de exemplu. Preturile sunt pentru toate buzunarele. Raul este foarte frumos….iar pe maluri vezi verdeata, copaci si vita-de –vie.
Mai poti sa vizitezi Vinoteca unde pentru 4 euro ti se explica cum se face vinul si sampania.

Sa tot calatoresc si sa nu obosesc!
Te pup

P.S. Pentru mai multe informatii si foto, apasa aici

Five stars: the Forbury hotel. Four stars:Chateau du Bois d'Arlon

2011-06-01T02:43:00.000-07:00

NU m-am gandit nicodatac a o sa pun pe blogul meu de calatorii impresii ale sederii mele in niscaiva hoteluri . Asta fiindca hotelurile au site-uri, totul e la vedere….nu am ce sa va spun nou decat daca m-am simtit eu bine acolo sau nu.
Ei, iata ca nu pot sa trec peste si azi o sa rezerv paginii imagini si ganduri legate de doua ‘locuri de relaxare’ unde am fost recent si de unde am ramas cu un placut gust dulce si cu placate amintiri, amintiri pe care vreau sa le inroiesc si reinoiesc ori de cate ori voi avea ocazia sa ma reintroc acolo.
Este vorba despre Forbury Hotel (situat in Reading, la 20 de minute de Londra) si Chateau d’Arlon (la 26 de minute de Luxembourg, sitat la granite Belgiei). De ce am sa vorbesc despre aceste doua hoteluri? Fiindca sunt cele mai bune in care am locuit vreodata si fiindca acestea doua au ceva in comun: calitate, calmitate, atractivitate.
Forbury este un hotel mic situate in central Reading-ului. Preturile sunt bune si calitatea pe masura. Personalul este politicos, ti se fac tot felul de reduceri si bonusuri iar ambianta te face sa te simti ca un mic print sau o mica printesa. Nu glumesc.:) In Forbury gasesti ARTA. Fiece lucru e asezat la milimetru din arta si pentru arta. Picturile, sculptura,tapiteria, mobila din saloane, etc., tot ce vezi se ridica la inalte gusturi estetice, condimentate cu miresme istorice. (website)

Chateau d’Arlon e undeva departe (dar nu mai departe de 25 de minute cu trenul, de Luxembourg) in mijlocul unei paduri immense de 2500 de hectare care intra in custodia proprietarilor castelului Belgian. Este un loc facut musai pentru relaxare si desi are 4 stele este ceva mai scump decat Forbury. Chateau d’Arlon se vrea un hotel de lux pentru oameni care vor liniste si relaxare la cote inalte. Intrand putin in istorie, castelul a fost construit si reconstruit de 3 ori, ultima restaurare avand loc in 2005 cand actualii proprietary (Fabienne Fontaine si Michel Matheu) au cumparat intreagul domeniu. Actuala cladire seaman cel mai mult cu castelul initial din 1898. Locul este mirific. Ce-i lipseste? Cunoastere si recunoastere, istorie si legenda. Si daca nu are..i se va face rost, nu-i asa?

Trier

2011-04-24T07:40:00.000-07:00

Cat de minunat este sa fii stagiar…intr-o grupa mica-mare de alti stagiari ca si tine. Colinzi lumea impreuna cu ei. Si este atat de minunat!

Ieri am vizitat Trier, cel mai vechi oras al Germaniei. Doar la 40 de minute cu trenul departare de Luxembourg, micul oras face motivul a mii de vizitatori din intreaga Europa, atat pentru arhitectura specifica si colturile medievale, cat si pentru preturile extrem de mici. Toata Germania, Luxembourg-ul si o mare parte a Belgiei, vin sa-si faca aprovizionarea aici. Ca atare, gasesti cele mai mici preturi la alimente, imbracaminte, cosmetice, etc . Mai apoi am aflat ca de fapt intreaga Germanie este cu mult mai accesibila la capitolul cost per serviciu decat alte tari europene. Sa tot traiesti in Germania!

Asadar, in Trier am vizitat cate ceva ( Palatul din Trier, Porta Nigra, catedrala Sf. Peter, etc.) si cel mai mult am facut cumparaturi (sic!).

Politica de marketing extraordinar de buna a companiilor este sa faca reducere la mai toate produsele. Mango ofera discount 10 sau 20 de procente la cumpararea oricarui produs (adica eu mi-am luat trei rochii la pretul de doua:P), H&M daruieste fiecarui comparator un card cu 5 euro pe care utilizatorul ii poate consuma in terment de o luna cumparand un alt produs H&M. Luis Vuiton daruieste un portofel si o esarfa gratute la cumpararea unei genti, plus15% discount. Peste tot sunt reduceri. Fie ca ti-ai propus sa nu cumperi nimic, fie ca special nu ti-ai luat prea multi bani cu tine (ca sa nu-i cheltuiesti), ajugi la sfarsit sa pleci acasa cu sacose pline de cumparaturi (chiar si pe bani imprumutati – cazul meu:P).

Din Luxembourg este foarte usor si ieftin sa ajungi in Trier. Dus-intors – o ora jumatate si 8 euro.

Orasul este minunat, multe cupluri au facut o traditie in a veni aici si petreaca Pastele sau un sejur de cateva zile. Si cand vorbesc de cupluri, ma refer la cele care depasesc 10 ani de casnicie….care de cel putin 10 ani vin aici si care impartasesc amintiri minunate. Nu e ceva anormal sa vezi pe strada un domn de 40-45 de ani tinand de mana o doamna de o varsta apropiata (el in tricou si pantaloni albi, ea in tricou fara sutien si pantaloni albi). Am cunoscut un astfel de cuplu ce mi-a marturisit ca vine in Trier din timpul cand cei doi erau prieteni, ca apoi sa continue traditia si pe perioada casniciei. Mi-au spus ca de obicei isi lasa copii acasa si vin aici simtindu-se liberi, ca pe timpul studentiei. Ei imi povesteau ca merg prin cluburi, ca danseaza pop..eu ma uitam la tricoul doamnei care era foarte transparent si lasa sa i se vada sanii foarte putin lasati de greutatea marimii, si nurii zvelti (din cauza frigului probabil) de o culoare mai inchisa. M-am gandit ca poate sotului ii face placere sa vada asa priveliste, sau poate se simte mandru sa mearga cu sotia astfel pe strada, iar ea ii face placere lui umbland asa. Perfect normal de altfel :).

In Trier gasesti foarte multe sortimente de bere (eu nu am testat niciuna fiindca nu-mi place berea). Ce e de stiut este ca sucul este mai scump decat berea acolo, hahhaha! Daca vrei sa bei ceva ieftin, mai bine ceri un ceai – 1,5 euro. Un mic dejun sau un pranz frugal (adica branza, rosii, salam) costa in jur de 5/6 euro.

Totul e verde si plin de polen – noi am mancat afara si am vazut cum pe farfuriile albe se aseaza polenul de un galben-portocaliu. La inceput am crezut ca e praf!!:)))

In Trier am zarit o catedrala minunata (catolica din cate mi-am dat seama). Era joi spre seara si oamenii se adunasera la slujba. Eu am auzit clopotele batand si cantec de cor si m-am dus condusa de suntet intr-acolo. In spatele strazii aglomerate cu magazine de tot felul se ascudea mareata catedrala! Minunat loc! M-am simtit atat de linistita intre peretii inalti, simpli si somptuosi ai lacasului. Si i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a adus acolo. Cinci minute de regasire. Am plecat apoi …..ca ma dadusara in urmarire generala grupul meu de stagiariJ

Luxembourg

2011-04-10T10:49:00.000-07:00

Si daca cineva m-ar fi pus sa-mi fac o lista cu locurile pe care as vrea sa le vizitez…..nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa pun in program si Luxembourg-ul. Stiam de la geografie ca este o tarisoara cat un punct pe harta lumii.

Am ajuns in gara din Luxembourg (ca venisem cu trenul din Londra pana aici) undeva pe la 8 seara…cu doua geamantane cat China si grele cat o tona de plumb (asa mi se pareau mie),de-mi rupau mainile. Bine..eu sustin ca imi luasem “doar strictul necesar”).

Toata lumea vorbea franceza (luxemburgheza sau germana) si eu dupa 12 de ani de franceza…nu mai stiam sa vorbesc deloc. “Rusine sa-ti fie Victoria!” mi-am zis si am incercat sa indrug doua vorbe ca macar sa inteleg cum sa ajung la noua mea casa. Asta era iarasi o problema majora intrucat doamna de la agenita imobiliara ma sunase sa-mi spuna adresa si unde pot sa-mi gasesc cheile, insa clar – eu nu am inteles cum exact sa pronunt numele strazii…deci cand intrebam pe strada lumea…intrebam complet pe dos. Strada era 55 Glesener si eu intrebam de 55 Granard sau ceva de genul. De rasul curcilor). NU am luat taxi fiindca mi s-a spus la telefon ca e la 5 minute departare de Gara. Eu m-am plimbat o ora prin imprejurimi…..si incepuse sa ploua….M-a scos din incurcatura pana la urma o domnisoara draguta din Spania care era venita aici de o luna de zile ca voluntar la Comisia Europeana. M-a ajutat sa car si bajajele saraca fata…..mi-a crapat obrazul de rusine cand mi-a ridicat gemantanul – asta fiindca stiam cat de greu era!

Dar sa revin la momentul cand am iesti din Gara. Era seara, cladirile din stanga si din dreapta erau deja luminate, strazile se vedeau lungi, inguste si linistite, oamnii parca imi zambeau. Am zambit si eu si mi-am zis: “E frumos”. Asa imi amintesc primul meu pas in Luxembourg: zambind.

Cambridge - United Kingdom

2011-02-14T07:09:00.000-08:00

Si fiindca fusesem cu ceva timp in urma sa vizitez Oxford-ul....m-am asteptat sa vad si in Cambrige un muzeu de oras.

Dar am fost dezamagita de priveliste.

Puternic industrializat, plin de companii, firme si afaceri, locul si-a pierdut din frumusetea istorica....cel putin asa am vazut eu lucrurile.

Atmosfera de epoca si minunatia arhitecturala este data de catedrale si legendara University of Cambridge care este impanzita prin tot orasul (in regiunea centrala, evident) in departamente si colegii. In Cambridge sunt inca trei universitati, categoric, nu la fel de prestigioase. Multi studenti ajung sa studieze la acestea din urma, nestiind ca au "nimerit" la o universtitate care nici macar nu se afla in primele 100 din lume. Confuzia este data de agentiile care se ocupa de recrutari pentru studenti. Si in Romania sunt cateva. Mersul lucrurilor este cat se poate de usor: mergi la agentie, platesti o suma de bani si ei iti gasesc facultatea visurilor tale: de exemplu Cambrige (si aici uita sa-ti spuna ca de fapt este o alta univesitate din Cambridge, si nicidecum prestigioasa University of Cambridge). Multi studenti vin aici si abia dupa multe luni realizeaza ca de fapt sunt la alta universitate decat cea la care visau.

Nu mai spun de parintii de acasa ce habar nu au de asta si spun ca al lor copil studiaza la Cambrige : lucru adevarat.....caci ei nu stiu ce alte universitati mai sunt in Cambrige. Confuzia este data si de faptul ca Cambridge University este impartita in colegii : Emmanuel College, Queens' College, Darwin College, Christ's Colege, etc. - si de aici ceata iscata.

Mai multe despre colegiile de la Cambridge, apasa aici. Daca vrei sa afli informatii despre sistemul universitar Cambridge, apasa aici

Orasul mi s-a parut considerabil mai mare decat Oxford-ul - (care este intr-adevar o mica bijuterie istorica). Lumea circula cu bicicleta, e plin de locuri singuratice si oameni cu fete stranii (ca sa nu zic hidoase). Si daca in Oxford am vazut tineri la patru ace, frumosi, plini de viata si cu aer aristrocrat, in Cambridge am intalnit chipuri triste (in primul rand datorita stigmatului de a studia la o alta universitate din Cambridge si nu la cea prestigioasa...si asta multumita agentiilor de recrutare din intreaga lume dar si datorita lipsei de informare a aplicantilor). Apoi..tinerii sunt tristi din cauza lipsei banilor : daca in Birmingham iti permiti cu 200 de lire o camera la doi pasi de University of Birmingham, in Cambridge trebuie sa imparti camera musai cu cineva ca sa platesti acelai pret. Si sa nu uitam ca studentii care vin aici sunt in mare majoritate din China, India, Malaezia, Indonezia, Africa, etc. - tari cu slaba putere financiara. Asadar, studentii o data ajunsi aici si confruntandu-se cu problema financiara, isi cauta loc de munca...de multe ori nu gasesc deoarece piata locurilor de munca e cu mult mai mica decat cererea...iar cei care gasesc, in schimbul a 500-800 de lire pe luna pentru un job part-time, ajung cu mari lacune teoretice, restane si slabe sanse sa devina profesionisti in cariera. Si atunci .....tot efortul depus se dupe pe apa sambetei. Clar: daca alegi drumul academic...nu ai timp de job-uri si alte complicatii..asta numai daca vrei sa faci ceva serios in viata aceasta. Toata lumea stie ca daca te imparti in 10, nu reusisesti sa faci nimc asa cum ar trebui.

Dar prea putini studenti isi permit sa plateasca studiile si sa-si dedice timpul numai studiului. Acest lucru si din lipsa de educatie a parintilor care "uita" sa puna un ban deoparte pentru studiile copilului. In tarile dezvoltate ca SUA, U.K., Franta, Germania, etc. , exista aceasta cultura a pregatirii unei sume de bani special pentru studiile copilului. La noi.....inca persista mentalitatea comunista : adica noi facem copilul si ne asteptam ca statul sa ni-l creasca, statul sa ni-l tina in scoala, statul sa ii dea burse, alocatii si granturi..si daca ceva nu e bine, sigur ca da, STATUL este desigur singurul vinovat (si cand spun "stat" ma refer aici la Parlament, Guvern, presedinte, etc.). Ne place sa dam vina unii pe altii in loc sa punem mana si sa muncim.

Revenind la Cambridge: trebuie sa petreci acolo cel putin o saptmana ca sa-i intelegi tainele. In serile de duminica se aud cantecele religioase din catedralele colegiilor. Se vad studenti intorcandu-se de la biblioteca..toti tristi si cu fete schimonosite. Si se simte linistea orasului.

Pentru mai multe fotografii, apasa aici

Castelul de la Weoley (Birmingham)

2011-02-02T14:36:00.000-08:00

La 35 minute departare de Birmingham University, acolo unde se termina cartierul Selly Oak si incepe cartierul Weoley, printre coline verzi, dealuri, case si strazi de tara, gasesti ruinele castelului Weoley.

In castel nu a locuit niciun rege sau print. Construit in 1270 de catre Roger de Somery, lordul din Dudley, locul a servit mai mult ca spatiu de refugiu pentru familia acestuia. Castelul avea propria capela de rugaciune, dormitoare pentru lorzi si doamnele lor, o bucatarie cu un cuptor mare pentru gatit, un salon imens pentru oaspeti,trei turnuri si o intrare fabuloasa.

Castelul era asezat in inima unui teren ce depasea 1000 de acri iar oamenii care locuiau pe terenul respectiv plateau lordului o cota-parte din recolta anuala sau o suma de bani. Sunt cunoscute diferite dispute dintre lord si vecinii care ii foloseau pamantul sau bunurile de pe teren fara sa plateasca.

Prin casatorie, Joan de Botetourt a mostenit apoi castelul ce a fost folosit ca resedinta principala si camin pentru aceasta. Prea multe lucruri nu se stiu din perioada respectiva, insa se presupune ca Joan avea o gradina extraordinar de frumoasa intre zidurile castelului. Dupa moartea ei, castelul a trecut prin multe maini si a fost subiect de lupte si dispute pentru mostenire. Se stie insa ca pana in 1945 a apartinut lui William Berkeley care insa a pierdut castelul in Batalia de la Bosworth unde a luptat pentru regele Richard al III-lea.

In 1531 castelul a fost vandut de catre baronia Dudley lui Richard Jervoise, un negustor de haine. Acesta nu a locuit in castel niciodata, preferand sa-si construiasaca o locuinta mai confortabila in Northfield. Mai tarziu, in secolul 18, o ferma a fost construita in apropierea castelului, insa pamanturile au ramas in paragina pana ce un oarecare domn Ledsam -urmatorul proprietar al castelului - a vandut terenul in 1930.

In prezent se vad numai niste ziduri paraginite ale castelului si doar mintea si imaginatia ne poate duce la vremea cand locul era o atractie a vietii lorzilor medievali.

Mai multe informatii gasesti aici

Mai multe poze aici

Restaurantele din Birmingham

2010-12-30T15:57:00.000-08:00

Nu-ti inchipui ca un student la Birmingham poate cutreiera restaurantele in lung si-n lat. Insa.....la evenimente speciale.....m-am nimerit de multe ori prin astfel de locuri.

In primul an de master mergem mai mult prin restaurante chinezesti (asta fiindca locuiam in casa cu o domnisoara din Vietnam - acum doamna- care ma invita mereu cand iesea cu prietenii ei asiatici si nu numai:P).

Unde se gasesc restaurantele astea? Majoritatea in cartierul chinezesc. Din centru (City Center)..vreo 5 minute de mers pe jos. Mai sunt cateva si in Five Ways.

Aici mananac icat de mult vrei si platesti os uma fixa (de regula intre 12-20 de lire de persoana). Mi-a placut ca am vazut pentru prima oara in viata cum pot sa-mi coc singura mancarea pe un gratar pus pe masa. Sau cum pot sa-mi fierb singura mancarea intr-un bol asezat in fata noastra.

Ce se mananca? Fructe de mare....carne de pui si de vita, legume de tot felul....nici nu le mai stiu numele..o sa le vedeti in fotografii:P

Un restaurant care mi-a placut in mod special se numeste Akhbar (daca vrei sa vezi site-ul restaurantului, apasa aici ). Arhitectura, aranjamentul interios, chelnerii extrem de prietenosi care fac orice sa te simti bine (chiar si canta) m-au facut sa-mi repet ca ma voi intoarce in acest loc:)

Mancarea este indiana...in special forte picanta....:)

Un alt loccare mi-a placut foarte mult este Shiraz (adresa este aici). Un restaurant mic, cu mancare traditional iraniana. Un loc atat de minunat, ca o bijuterie. Am gasit acolo cele mai minunate ceainice, tablouri cu motive iraniene sau musulmane, flori naturale la mese (aveau in ziua aceea lalele - florile mele preferate), chelnerite sexy (una dintre ele era rusoaica, blonda si frumoasa) si mancare buna.

Preturile nu sunt foarte piperate, cu 40 de lire pot manca doua persoane pe saturate.

Daca vrei sa vezi mai multe poze, apasa aici

German market in Birmingham

2010-11-28T15:45:00.000-08:00

Aici este deja o traditie sa mergi in fiecare an la "German Market" sa cumperi ceva frumos sau sa mananci ceva gustos:P

Pai de asta s-a si organizat in preajma Craciunuluui: ca sa poti sa cumperi de acolo tot ce ai nevoie pentru sarbatori. Preturile sunt destul de piperate, deci fac ceva bani germanii cu marketul lor:) :

o cana de vin fiert este 3 lire (la noi nu platesti mai mult de 6 lei nici la cele mai scumpe restaurante).
o farfurie cu cateva felii de cartofi copti ,5, 6 ciuperci coapte si sos de usturoi - 5 lire.
o gogoasa - 2 lire.

un carnacior cu paine - 3 lire.
paine cu usturoi si branza ( o bunatate) - 2,50 lire.
o bere - 3 lire.
ciocolata - intre 3 si 7 lire.
castane coapte - 3 lire.

etc., etc.

Ce sa zic, poti gasi tot ce-ti doresti acolo, eu am gasit si romani care mi-au servit vinul si care mi-au vorbit in romaneste, fara sa stie ca sunt romanca, hahhaa:)

- Cu ce te servesc fato? (si-mi zambeste:P)

-(Mama, de unde stie asta ca sunt romanca? hmmm) Esti roman, hahha....cum de m-ai nimerit..m?

- A, nu ..(zice el), eu asa vorbesc cu toata lumea , hhaha (si rade).

...erau bacauani si lucrau in Germania la o crama ,iar acum venisera cu firma sa vanda vin fiert pe perioada market-ului.

In Birmingham Piata Germana e deja o traditie. Nu se poate sa lasi anul sa treaca fara ca macar sa bei o bere la "German market".

La mine a al doilea an :P

BCR Open Romania - 2010

2010-10-29T08:24:00.000-07:00

O sa ma refer aici numai la meciul demonstrativ pe care l-au sustinut tenismenii Bahrami, Vilander, Leconte si Nastase.

Se vede clar ca am pus pe romanul nostru la finele enumerarii, asa cum cere modestia si bunul simt.

Un meci frumos, plin de umor, haz si voie buna. Daca vrei sa vezi imagini si filmulete cu meciul, apasa aici
Bahrami si Leconte au fost geniali.

Ceea ce eu nu pot sa inteleg este cum se face ca mereu ne aratam prostia, chiar si la un astfel de meci. Pai da. In loc sa punem in frunte pe invitatii tenismeni, noi am ridicat in slavi pe Nastase. Este clar, meritul lui il cunoastem foarte bine, suntem mandrii ca-l avem si ca a dat Romaniei foarte dedemult un loc de frunte in campionatele de tenis dublu. Dar sa ne laudam noi cu noi, in tara la noi, este de-a dreptul penibil.

Multumiri lui Costin Tabaras pentru fotografii:P

Orasul lui Shakespeare

2010-09-07T12:04:00.000-07:00

Si da. Am vizitat si locul unde s-ar fi nascut, chipurile al englezilor William Shakespeare. Stratford upon Avon este un orasel mic, nu foarte frumos, nu cu multa arhitectura medievala. Mi l-am imaginat a fi un targusor al micilor industriasi, unde fiecare isi deschide un mic magazin, taraba sau atelier.

Si legende despre Shakespeare sunt multe. Ca ar fi existat, ca n-ar fi existat - englezii ne prezinta o casa muzeu unde s-ar fi nascut si unde a locuit marele romancier. Ce am aflat eu din cele ce am vazut acolo este ca patul intr-o casa era un mare lux. Se dormea pe jos in general, iar cine vroia un pat trebuia sa economiseasca ani buni valoarea unei jumatati de casa chiar. Mai mult: parintii dormeau in patul ce cu mari sacrificii si-l permisesera, iar copii, in functie de varsta - erau asezati pe jos sub niste rogojini. Nu stiu cum dormeau saracii. Ma gandesc sincer ca in vremurile noastre un parinte ar dormi mai degraba pe jos si l-ar lasa pe copil in pat, daca nu s-ar putea altfel...

Bucataresele sau oamenii care aveau grija de casa dormeau tot pe jos intr-o alta incapere, cate 5,6, inghesuiti. Dar acest lucru era cat se poate de normal.

Tatal lui Shakespeare era pielar. Mai exact confectiona manusi din piele. Erau la mare cautare manusile lui, si se parea ca faceau un pret bun. Cu toate acestea, copilul William a fugit cat a putut de munca grea din atelierul tatalui sau, preferand sa scrie ..si sa se indragosteasca. Spun asta fiindca la mai putin de 18 ani lasa o fata insarcinata si ca atare, o ia de nevasta. Neavand casa, primeste un hol al locuintei parintesti unde avea sa-si petreaca ceva ani buni pana se va muta in propria lui casa.

Unde a scris Shakespeare ? Se pare ca nu langa sotia sa, ci la Londra, unde avea sa plece. Pai da. Si-a lasat sotia acasa si el a mers sa scrie la Londra. Mai bine de zece ani.

Dar sa-l lasam pe Shakespeare.

Mai poti vedea acolo o gradina cu fluturi, omizi, gandaci, reptile, totul numai pentru cinci lire.

Si te poti plimba cu barca pe raul Avon:)

Daca vrei sa vezi mai multe fotografii sau sa afli mai multe informatii, apasa aici

Dublin, Irlanda - oameni carora li se citeste pe fata tristetea

2010-08-23T05:29:00.000-07:00

Nu stiam mare lucru despre istoria Irlandei atunci cand am fost pentru prima oara in Dublin. Dar am vazut suparare pe fetele oamenilor. Femei frumoase, blonde, inalte, zambitoare si barbati slabi, mahniti, cu ochi tristi, cu zambet amar. Oare de ce mi s-a parut asa?

Am aflat mai tarziu de marea foamete a Irlandei..Multi au murit. Multi au plecat pe mare sa-si incearce norocul. Pe mare sufereau de foame si de boli, pe uscat ajunsi, le era greu sa-si gaseeasca loc de munca. Toti fugeau de irlandezi. Multe femei au fost luate pe vapoare si duse in Australia, casatorindu-se acolo cu prizonierii Marii Britanii.

La Muzeul Figurilor de Ceara din Dublin, poti vedea imagini cu trista poveste....(10 euro intrarea).

Am inteles ca in acea vreme, singura lor sursa de hrana - cartofii- a fost distrusa cativa ani la rand din cauza ploilor. Astfel, Marea Britanie oferea saci de cartofi oamenilor care renuntau la religia catolica in favoarea celei protestante. Li se mai oferea de mancare daca mergeau la slujba protestanta. In plus, Regatul Unit al marii Britanii le percepea mari taxe in produse..si micile resurse de cartofi erau trimise in U.K.

M-a infricosat povestea.

Si am gasit aici oameni extraordinar de buni, sinceri si binevoitori. In Anglia toata lumea iti zambeste, fiecare vrea sa fie "politicos" - adica sa te minta pe fata.

Si am vizitat Castelul din Dublin. Si m-am mirat ca de atatea razboaie cu U.K. au reusit irlandezii sa mai pastreze si asemenea minunatii. Capela castelului are uimitoare sculpturi in lemn cu dinastiile regale. (5 euro intrarea).
La intrare exista si un magazin de suveniruri cu restaurant. Un prnz cu desert, suc si felul doi costa cam 10 euro.

Si sunt multe de vazut in Doublin. Cica ar fi fost un oras cu peste 9 centre ...oriunde esti, te afli intr-unul din cele 9 centre, hhaha! Catedrala Sfantul Stefan (pe care nu am reusit nici cum sa o fotografiez cu soare), Saint Stephen's Green Park ( unde am vazut pentru prima oara lebede, porumbei, rate si pescarusi, toti in acelasi loc, mancand impreuna:P), Universitatea Trinity (care este o bijuterie sculpturala), etc.

Si doua zile nu mi-au fost de ajuns sa vad intregul oras. Va recomand o saptamana.
Si nu va chinuiti sa vedeti TOT, ci sa contemplati la cateva lucruri frumoase care sa va aduca aminte de locul vizitat. Eu asa am facut.

Pup:)

Daca vrei sa vezi mai multe poze, apasa aici

Sutton Parc

2010-08-06T09:22:00.000-07:00

La jumatate de ora de mers cu trenul din Birmingham (trei lire dus intors cu carnet de student) se afla unul dintre cele mai mari parcuri din Europa: Sutton Park. Nu va ganditi ca arata ca parcurile romanesti. Nu este nici ca Herastraul - plin de flori, monumente si drumuri pavate, nici ca legendarul Copou - care arata mai degraba ca o gradina englezeasca decat ca un parc. Sutton este de fapt o rezervatie naturala, intins pe 2400 de acri. Arbori de toate speciile (ma gandeam ca poate numai profesorul meu de geografie, Dan Toderas ar putea sa le stie pe toate), iepuri si veverite la tot pasul, campii intinse, cai salbatici,fluturi, pasari, vaci salbatice, lacuri, rauri, e ca intr-o padure! Tot aici gasesti si un restaurant cu manacaruri de tot felul...vanat si alte cele:) iar inspre marginea parcului s-a amenajat un teren de golf.

Doua zile iti trebuiesc sa-l cuprinzi cu totul!

Aici vin tot felul de oameni; nu este voie sa faci gratar, dar poti sa stai la soare pe o paturica,sa joci forbal, tenis sau ce mai vrei:) De asemenea poti sa organizezi o iesire la iarba verde cu picnic, foarte romantica :p

Am vazut liceieni care se plimbau aici dupa ore (cei mai multi indragostiti), stapani care-si scoteau la aer cainii, pariniti cu copiii si bicicletele lor, tineri cu masini scumpe, etc.

Intr-o parte a parcului am auzit niste strigate ciudate, ca niste incantatii. Apropiindu-ma, am intrezarit printre copaci doua siluete in vesminte lunigi, negre, ca de calugar, miscandu-se ca intr-un fel de dans si strigand, adica... cantand de mama focului. Nu am avut curaj sa ma apropii mai mult, ba chair mi s-a facut frica si am zbughit-o mai departe.

mai multe informatii despre parc si mai multe fotografii aici

Turnul Londrei si plimbare pe Tamisa

2010-07-24T12:40:00.000-07:00

Dupa ce vazusem Warwick Castle.....sincer, legendarul Turn al Londrei mi s-a parut o nimica toata, ba chiar m-am si cam plictisit printre peretii aceia goi si sinistrii. Plus ca toata "afacerea" costa 15 pounds si de data asta nu mai reusisem sa fac rost de "press pass".

Si totul mi se parea atat de rece acolo...Mai apoi am aflat ca locul e gol fiindca acolo se tineau prizonieri..femei,barbati, preoti...multi au fost cumplit torturati acolo, unii au murit decapitati (femei de vita nobila), unii au reusit sa evadeze (cei mai putini). Am stat o ora in libraria turnului sa citesc cum erau oamenii acestia torturati , de ce si cum....In turn nu ajungeau decat prizonierii care proveneau din familii nobile sau aveau functii importante. Unul dintre acestia chiar a primit libertatea (desi era teoretic inchis in turn) sa se plimbe prin gradinile din imprejurimi sau sa se duca la vanatoare (este vorba despre un rege scotian).

Tot aici poti vedea cea mai inzestrata colectie de bijuterii si coroane regale din lume. Eh....la un moment dat te si plictisesti de atatea coroane, hahha! Pe mine m-a interesat cea a reginei Victoria....nu cine stie ce, la fel ca toate era, insa langa coroana de regina se afla si o alta coroana ..mult mai mica...de cand era ea de 9-11 ani. Eh..coroana aia de copil m-a incantat!

Cine este interesat de echipament de lupta, cai si arme de razboi, gaseste aici intreaga colectie:) Fiecare rege a Regatului Unit e infatisat cu armura-i si calul semet. M-am intalnit acolo cu doi soldati ce fusesera in Afganistan. Norocosii au scapat de moarte. Le-am zis sa nu se mai duca si si din tacerea lor am inteles ca se vor mai duce. Cauta moartea cu lumanarea. Moartea sau banii. Caci se iau multi bani din asta:)

La iesirea din turn (de fapt e o cetate cu mai multe turnuri)am auzit oameni vorbind romaneste. O gloata de liceeeni de la Mihai Viteazul din Bucuresti venisera sa viziteze si ei Londra. Am schimbat cateva vorbe cu profesorul lor, printre altele am aflat ca si eu si el am facut facultatea la Iasi...(ce dor mi se facuse de Iasi..)

Langa Turnul Londrei exista cateva restaurante, poti manca pe saturate cu 12 pounds!
De asemenea gasesti tot acolo si multe magazine de unde poti sa-ti cumperi suveniruri...si la iesire, statuia lui Traian, imparatul Romei!

Dupa toate astea, o plimbare cu vaporasul pe raul Tamisa e extraordinara! O ora 9 pounds! Si vezi de-a lungul raului cele mai importante cladiri ale Londrei.

Pentru mai multe poze, apasa aici

Orasul Bath Spa

2010-07-19T12:21:00.000-07:00

Anglia are multe orase-muzeu si Bath Spa este unul dintre ele. Atat de mic si atat de impresionant. Legendare acolo sunt baile romane si catedrala Abbey(unde am vazut o sculptura a unei femei cu un san descoperit- cred ca le facea placere preotilor sa vina la Biserica, hhaha), insa peste tot unde calci ai cate ceva de vazut. Cladirile sunt atat de vechi, zici ca esti in tara lui Harry Potter:)

Eu am cutreierat in lung si-n lat oraselul, dar ca sa-ti ajunga sa-l intelegi iti trebuiesc musai doua zile cel putin. Detalii mai multe gasesti pe site-ul lor oficial aici

Cum ajungi in Bath Spa? Din Londra este cel mai usor, insa eu am plecat din Birmingham, am schimbat la Bristol si am ajuns intr-o ora si 40 de minute cu totul la destinatie- 36 de lire dus intors, cu reducere de student, bineinteles:)

Restaurantele sunt foate bune, gasesti sa mananci tot felul de chestii traditionale de prin toate locurile lumii, cele mai dese fiind restaurantele cu specific african si britanic.

E un loc de poveste, mi-ar placea sa ma casatoresc in orasul asta..hihi, nu stiu de ce, dar asa mi-ar placea:) Oricum, abia astept sa ma intorc acolo:)

mai multe poze, pe celalalt blog

Castelul Warwick

2010-07-06T17:12:00.000-07:00

Este primul castel din regatul Unit al Marii Britanii pe care l-am vizitat. Primul si poate cel mai bun (dupa cum spun englezii ca este). Pentru 19 lire poti vizita orice coltisor al cetatii-castel: turnurile cladirii, muzeul cu obiectele de tortura folosite in perioada medievala (GROAZNIC DE DUREROASE),salonul mare unde se tineau petrecerile, buduarul reginei, dormitorul reginei,etc. Trebuie sa mergi si sa vezi, caci merita vazut. Gradinile nu sunt asa de uimitoare, insa ai tot felul de programe care sa te atraga : trasul cu arcul, imblanzirea vulturilor, sau poti admira frumosii pauni. Copacii m-au uimit cel mai mult : unul nu era de aceeasi specie cu altul. Si foarte batrani.

In castel exista si un restaurant- deci poti sa mananci ca o printesa (hahha, adica nu prea mult)- pe locul unde alta data se tineu unele serate regale. O masa copioasa, cu bautura si desert la urma nu costa mai mult de 11 lire. Ieftin fata de restaurantele englezesti.

Suvenirurile sunt foarte scumpe: o cana costa intre 4 si 20 de lire...toate preturile sunt exagerate, dar....e drept, daca vrei o amintire de la Warwick dai cat cere si nu cat face:)))

Dar atmosfera de acolo ( adica muzica, actorii care fac pe servitorii si te trateaza ca pe un rege:P, figurile de ceara cu chipurile celor ce-au locuit acolo acum ceva sute de ani, programele atistice, etc.), totul te face sa uiti de cati bani scoti din buzunar:)

E o minunatie castelul acesta, eu am fost de doua ori, ca nu reusesti sa vezi tot decat daca stai acolo cateva ore bune. Si nici nu-mi place pospaiala, adica sa trec ca gasca pe apa prin asemena locuri.

daca vrei sa vezi mai multe fotografii, apasa aici

A, unde se afla Castelul Warwick? La 20 de minute de mers cu trenul din Birmingham, in oraselul Warwick, loc pe care englezii il numesc "inima istoriei britanice", asta fiindca acolo sunt foarte multe alte vestigii ale timpului: Catedrala Sfanta Maria,St. John Museum ( ,sali de studiu, papusi, obiecte de papetarie si intreaga bucatarie in stil victorian), Warwickshire Yeomanry Museum (unde poti vedea arme, armuri si alte "chestii" de razboi), Warwickshire Museum - Market Hall (unde se gasesc ramasite arheologice de la marele incendiu care a distrus orasul), etc, etc. Intregul oras este un muzeu, la fiecare doi pasi ai cate ceva de vazut:)

Barber Museum

2010-06-23T07:18:00.000-07:00

Habar nu aveam ca Institutul de Arta al Universitatii din Birmingham detine o asa fabuloasa expozitie de picturi ale renumitior artisti mondiali, cat si vestigii arheologice inca din perioasa Egiptului Antic.

Nu mi-a ajus o zi sa vizitez intregul muzeu. Saptamana aceasta o sa ma duc din nou.:)

Am vaztut pentru prima oara in viata mea, un sicriu de faraon in realitate, amulete ale regilor Egiptului, monede din vremea lui Alexandru cel Mare.....o Doamnee....as fi stat o zi intreaga acolo! De fapt am si stat ...pana la ora 5 dupa-amiaza cand m-a dat afara, intr-un mod politicos bineinteles, supraveghetorul muzeului: "Ma scuzati domnisoara, noi inchidem la orele 5...si este trecut de 5....nu va suparati...avem concerte in fiecare vineri, mai puteti veni, poftim o invitatie..." . Si m-a convins sa plec! :)

Cum a ajuns Muzeul Institutului de Arta al Universitatii din Birmingham una dintre bijuteriile mici si pretioase ale Angliei? Pai...in 1932 Martha Constance Hattie Barber a daruit intreaga colectie de arta a raposatului ei sot si in acelasi timp a sustinut financiar construirea cladirii ce detine astazi frumoasa colectie. Aceasta donatie a fost facuta intru sustinerea "studiului si incurajarii artei si muzicii" cum insasi lady Barber a spus. Constructia este apreciata de catre englezi ca una dintre cele mai frumoase, "mai buna decat oricare alta cladire...spiritul arhitecturii engleze din anii 1930", dupa cum apreciaza Sir Hohn Summeron. Proiectata de Robert Atkinson, directorul Asociatiei de Arhitectura din Londra, FRIBA, muzeul a fost gata in patru ani (1935-1939).

Ca in orice muzeu britanic, intrarea este gratuita. NU am avut voie sa fac poze decat la intrare ...asa ca....daca vreti sa vedeti, musai sa mergeti acolo!:) Au niste ghizi foarte buni, eu am aflat o multime de lucruri de acolo. Cine este pasionat de istorie ma intelege:)

Dar sa va impartasesc din cele aflate de mine.

Pai am aflat ca Alexandru cel Mare nu a avut moneda cu chipul sau decat dupa moartea lui. Asadar, generalii lui, dupa ce i-au plimbat sicriul in lung si-n lat vreo 3, 4 ani, s-au gandit sa-l arda mai apoi. Ca dovada a mortii sale ( ca Imperiul era foarte mare si multi niic nu stiau de moartea lui) , Ptolemeu a pus pe moneda egipteana chipul lui Alexandru cel Mare pe o parte si chipul sau pe calalta.
Am mai aflat ca in imperiul Alexandrian, monedele erau cu precadere din argint si broz..de dimensiuni identice cu pound-ul englezesc:) Legat de pictori, am vazut bine ca ei isi pictau amantele, sotiile, prietenii, locurile unde traiau sau ce ii impresiona. Mai pictau si teme cerute(sic), atunci cand erau platiti:) Uimitoare picturi.

Ma opresc aici, ca daca ar fi dupa mine, as scrie tot blogul numai despre pictura si arheologie:) (cand in esenta, asta ar trebui sa fie numai o particica a calatoriei mele:p)

Fulham si Europa League

2010-06-21T09:16:00.000-07:00

In plina desfasurare a campionatului Mondial de Fotbal eu o sa ma intorc putin in trecut si o sa spun cate ceva despre o echipa londoneza care pana mai ieri nu spunea nimic. Anul acesta s-a calificat in finala Europa League.

Fulham nu s-a ridicat niciodata in istoria sportului ca echipa de mare valoare. La primul meci, desfasurat pe stadionul cu acelasi nume (Fulham - cel mai vechi stadion de fotbal din Londra) am ramas uimita de numarul atat de mare de suporteri. Stadionul - nu de dimensiuni foarte mari - s-a umplut cat ai zice peste. PR-ul echipei, Katie Holmes, a avut grija sa ofere fiecarui suporter un miniposter cu echipa. Frumos gest. Eu nu mai vazusem asa ceva. Si da, Fulham a cucerit pentru prima oara in istoria sa. La primul meci (cu Juventus), la al doilea ( cu Wolsburg), la al treilea. Au pierdut in finala cu Atletico Madrid dar s-au tinut foarte bine! Excelenti atacanti in echipa - de fapt intregul meci a fost numai atac, astfel nedandu-le posibilitatea adversarilor sa gandeasca prea mult:) Foarte bune meciurile, la anul vor avea si mai multe rezultate cu siguranta!

A fost o placere sa vad meciurile lor si sa le admir suporterii (care fara trambite si si alte metode de a face zgomot) au cantat si aplaudat intregul meci in picioare! (nu mai vazusem in viata mea asa ceva!)
In plus, am fost onorata sa stau langa atatea nume mari din jurnalismul sportiv mondial, sa mananac cu ei, sa schimb vorbe.....

daca vrei sa vezi mai multe poze cu Fulham, intra aici

Ziua mea- calatorie in arta culinara romaneasca!

2010-03-13T12:03:00.000-08:00

Si ce m-am gandit eu....ca e mai bine sa stau linistita acasa de ziua mea! Da' ce, poti sta? noo....deja m-au sunat colegii cu o zi inainte sa-mi spuna ca ma viziteaza....Hihi:) Pai o sa le pregatesc ceva mancare romaneasca! Dar ce? Habar nu am sa fac sarmale (si nici nu ma omor dupa ele!)....off.....pana la urma...m-am gandit, m-am invartit..si am hotarat sa fac sarmale! (am cumparat si pizza, in caz ca nu-mi eis sarmalele:) Eh....am sunat-o pe mama sa-mi zica ce si cum sa cumpar, ce si cum sa pregatesc....Mi-am sunant si verisoara din Bucuresti (care mi-e ca o sora mai mare) sa-mi "vanda " niste secrete de bucatartie:)

Si m-am apucat! Carne de porc, carne de vita, buluin, piper, sare, orez...asta e usor de cumparat! Mai greu e cu frunzele:)))) pai nu am gasit nici varza murata si nici frunze de vita de vie....si am impaturit in frunze de salata! :))) dar mi-au iesit si asa! :p

Eh.....acuma sa facem mamaliga! Unde naiba sa gasesc faina de porumb? Am cautat pe net....in fine....era undeva ....m-am dus fuga sa cumpar...Am pus in cos si smantana..nu am gasit din aia groasa (Danone..) ca a noastra..mai mult lapte...dar decat nimic...

Si am facut si mamaliga!

Am mai pus un pui pe sticla la cuptor, ceva cartofi prajiti, am factu niste prajituri din lapte praf..si GATA!

Rezultatul? Toata lumea a mancat cu pofta si pe saturate!

Toata treaba m-a costat 25 de lire: 3 lire carnea de porc, vreo 3 cea de vita, vreo alte 3 puiul, o lira faina, 2 lire orezul, frunzele vreo 5 lire ( ca am luat din toate felurile ca sa incerc care merege mai bine:p , sucul alte vreo 5 lire, unt si lapte 3 lire, fructe 5 lire, etc.)

Ieftin si bun:)

A...daca vrei sa-mi vezi invitatii, intra aici

Back to Bucharest

2010-01-26T12:33:00.000-08:00

Am venit pentru prima oara singura din Birmingham la Getwick Airport (pana acum rugam pe cineva sa ma duca, de frica sa nu ma ratacesc). Asa ca...am urcat frumusel in tren, din tren am luat metroul, si apoi din nou trenul. O experienta minunata, data viitoare tot asa fac! In metrou..dezamagire totala..oameni plictisiti, haine demodate, inghesuiala mare! Ceva mi-a luminat fata: un chitarist canta la fel cum fac unii la noi in Bucuresti prin metrou:)
I-am facut o fotografie si el mi-a dat cartea lui de vizita ca sa-i trimit o copie:)
Are o formatie, se numeste FaKto

I-am pus pozele pe blogul celalat, daca vreti sa il vedeti, intrati pe "About"

Am urcat in avion si am ajuns in Otopeni. Cu viteza luminii m-a dus Teo la scoala....ca sa mai fac o prezenta!

Pai.....ultimul meu examen la Management si Marketing International, hihihi! Era cat pe-aci sa nu ma primeasca Domnul Profesor Dr. Nicolescu (dar am venit la timp, de fapt la limita timpuliui ca sa fac numarul de prezente. Am bocit toata ziua de frica ..dar l-am dat...si luat si sunt tare fericita si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca imi aduce in cale oameni deosebiti si cu suflet bun!:p

Ultimul examen....eram putin melancolica...o sa-mi fie dor de colegii mei, cei mai scumpi colegi din viata de masterand!
Dar lasa ca ne mai vedem ...in medii informale, sau, cine stie, la alte programe scolaresti:)

Dupa examn, libera....am fost la derdelusul din Politehnica cu Ciau, Roxana, Andrei, Timi si Grob:) Super, pacat ca nu m-au tinut bateriile la aparatul foto!
Cea mai tare faza a fost cand am vazut 6 sanii trase de un tico:)))))

Ce am mai facut? Am iesit cu Andreea la un suc (Doamneee, era sa pierdem metroul..nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul), am fost la film (am vazut unul de groaza, : "Efecte paranormale", groaznic (sic) si unul super tare : "Sherlock Holmes"!

Imi place iarna in Bucuresti!

Si a trebuit sa plec.....Robert a fost cu mine, ms mult!

Omul de zapada

2010-01-07T13:54:00.001-08:00

In sfarsit am avut omul de zapada!!!! Putin posibil sa ninga in Birmingham, dar a nins!

REV 2010 la Londra

2010-01-02T14:57:00.000-08:00

- toata lumea crede ca e din lemn, dar nu e:)
- cladire justitiara
- Londra pe apa..
- trendul revelionului
- doua iubitoare de fun in aer liber
- gunoaiele de dupa adunatura de la artificii

Cine a spus ca Anglia este o tara avansata a gresit. Cine a spus ca este avuta, iar a gresit. Toata avutia ei, sau in mare parte toata...apartine tarilor sau tinuturilor pe care ea (Anglia) le-a facut colonii. So...am mers la cumpana dintre ani in Londra (m-au invitat niste proieteni)...Ne-am indreptat spre la London Eye ca sa vedem artificiile. Nu cine stie ce artificii...in Romania am vazut mult mai spectaculaose, pe bune! O imbulzeala ca la stadion..lume multa..care mai de care din cele o mie de colturi ale lumii...Fiecare vorbea altfel...era distractiv sa auzi un cuvant in engleza, unul in italiana, unul in franceza, unul in germana, unul sa nu-l intelegi si nici sa nu-ti dai seama din ce limba provine, etc.

Fetele..toate aranjate...cu fuste scurte si topuri...fara mantou pe deasupra...mi se facea pielea de gaina numai privindu-le. Am vazut si o fetita de vreo 3, 4 anisori cu parintii la artificii. Era cu o fustita portocalie, crosetata. Fara ciorapi. Cu piciaorele goale in adidasii albi cu rosu. Doamne! Am mai vazut o familie care trecea in graba pe strada. Tatal in fata, mama in urma (incerca sa-l ajunga), un baietel cu mult in spatele ei ..si mult, mult departe..un alt baietel alerga strigandu-i.

A nins in noaptea dintre ani! Frumos....

In Birmingham, acasa si din nou in Birmingham

2009-12-16T16:17:00.000-08:00

Mi-au dat lacrimile. Cand am vazut ca am apropii de Bucuresti. Si am inceput sa plang de-a binelea cand mi-am amintit de Iasi. Imi este dor de Iasi acum mai mult ca niciodata. Abia astept sa ma intorc....nu-mi place tara asta a lor deloc.
Nu e de mine aici. Vreau acasa! Nicaieri nu-i ca acasa si eu simt cel mai bine asta, crede-ma!

Asa cum este el Bucurestiul: murdar, plin de caini vagabonzi si aurolaci, aglomerat, sarac si plin de studenti saraci. Asa cum este el...am fost atat de fericita sa-l revad! Doamne cat de ferictia! Da, vreau sa ma intorc si sa fac ceva AICI!Si am vrut sa merg la patinoar, la teatru, la film si la opera! Da' de unde..nu am ajuns decat la film:))))) E prea scurt timpul....nu mi-a ajuns deloc, abia daca m-am vazut cu cativa prieteni, mi-am dat examenele, m-am intalnit cu coordonatorul meu de Disertatie si cam atat. Si am vazut primii fulgi de nea! Stiu ca acum ninge in Bucuresti de-a binelea...eu macar am vazut cativa fulgi....tot e ceva:)

Am vrut sa fac atat de multe si am dormit asa de putin incat ma luase durerea de cap de la nesomn....dar a meritat. M-am intalnit cu Teo, am fumat narghilea cu Raluca si Giovani, m-am pupat cu A, am facut clatite cu Andreea, am dormit la Ciau,am mancat cea mai buna ciocolata cu Emanuel:) M-am tuns. Nu de tot, dar aproape de tot:) Nu ma mai recunosteau colegii la scoala, hihi. Abia daca s-au obisnuit cu noua Victoria, cand trebuie iarasi sa-mi iau talpasita! Off!!!! NU-mi mai venea sa plec. De ce oare sa mai plec, ia sa nu mai plec...hm....si totusi am urcat in avion pana la urma.

Ploua in Londra. Si era frig. Trecut de orele douasprezece. Ca Aerlingus a avut intarziere vreo trei ore. Cu ce Dumnezeu sa mai ajung in Birmingham? L-am sunat pe Ciprian, scumpul meu coleg din generala. A venit saracul si m-a luat de acolo....a facut vreo ora si ceva pe drum....pe la 5 am adormit si eu. A doua zi am luat trenul si dusa am fost!

Ce urata mi se pare camera mea! Si ce minunata era cea de camin in care statusem mai bine de doi ani! Mica si pretioasa! Ce dor imi este....(cand am ajuns in Bucuresti nu am rezistat tentatiei sa nu ma duc pe acolo sa vad cine sta in fosta mea camera...hihi).

Luni am mancat cartofi cu paprika si ciuperci cu sos de usturoi. Super bun!Mancare germana, cica. Sapte lire portia.Mai vreau o portie, pe bune, ca e tare gusots! (sau poate eram eu prea infometata, hihi). Azi am incercat sa fac si eu...dar am ars cartofii:))))))

Am asa de multe lucruri de facut si mi-e o lene de ma doare, vorba nu stiu cui:)
Maine merg la film. Abia astept! Poate ma apuc si eu de disertatia aia o data...hm...si mai am si un eseu de facut....cand l-oi face nu stiu..intai disertatia. Da. Mai bine asa.

Nou pentru mine(2)

2009-11-29T11:39:00.001-08:00

Pe drum ma gandeam..:" Vezi Victoria....daca-ti luai aparatul foto cu tine...acuma uite ce folositor iti era...poate chiar o intrebai daca vrea sa-ti dea un interviu scurt...ce bun ar fi fost pentru disertatie!"..of.. Si m-am intrebat de ce nu am stat sa vorbesc cu tiganca.

Dimineata, coordonatoarea mea de disertatie a vrut sa stie cum se simt romanii cand afla ca iar tiganii din Romania mai fac o boroboatza prin strainatate...si i-am raspuns ca ne simtim rusinati.

Dupa -amiaza m-am dus la biblioteca. Nu sa citesc , ci sa-mi scot niste poze la imprimanta (descoperisem un site unde poti sa-ti pui poza si sa-ti fie propuse mai multe tunsori in functie de forma fetei).Cand sa ies, il vad pe Dave, colegul meu de master. Foarte entuziasmat era ca m-a vazut, am vorbit de prezentarile si proiectele trecute...mi-a zis ca el isi pregateste prezentarea pentru luni (azi e vineri). Si tare dezamagit a fost cand a vazut ca eu fusesem la biblioteca pentru a scoate niste poze cu mutra mea.:)) Chiar mi-a zis ca sunt alte treburi mai importante ca "a arata bine". Ei nu se preocupa asa de mult de aspect. Fetele din Universitate nu se vopsesc. In Market nici nu gasesti asa multe culori ca la noi. Nu da bine sa apari dichisita intr-un mediu intelectual. Toata lumea e cat mai ponosita cu putinta. Nu se poarta tocuri. Poate doar chinezoaicele noi care nu stiu cum e treaba. Tocurile sunt numai pentru cluburi, seara tarziu.

Si cu profesorii e aceeasi chestie. Cei care se impopotoneaza nu sut priviti bine. Cei care apar pe la televizotr de asemenea. Mai mult decat atat, daca apari pe la TV, pierzi invitatii la conferinte, bani pentru proiecte, nu mai esti la fel de credibil si asa mai departe. Fug profesorii de televizor ca dracu'! Ma refer la cei care vor o viata academica.

Cat de nou pentru mine este totul!

Nou pentru mine(1)

2009-11-27T09:12:00.000-08:00

Ieri am mancat pentru prima oara in viata sushi. Asa multa valvataie pentru nimic. Pai ce e sushi asta? Un botz de orez cu carne de peste sau fructe de mare, invelit eventual intr-o frunza de nu stiu de care. Cam asta e. Plus ca orezul e fiert asa....fara mirodenii si cred ca si fara sare. Nimic spectaculos.

Am mai mancat raci gatiti chinezeste....tot pentru prima oara; si o multime de alte mancaruri chinezesti....groaznice toate. Eu prefer cartofii nostri si friptura de pui! :)
Rele, rele, dar nu am putut sa las sa nu testez din fiecare cate putin... Ce nu mai vazutsem in viata mea....mesele din restauranul acela erau in mijloc cu un gratar..asadar...iti alegeai ce carne vrei..si ti-o prajeai singur,dupa bunul plac. Interesant....oare nu s-a fript nimeni pana acum? Eu una nu ma bag sa coc nimic, prefer sa iau mancare gatita, sincer! Bine, bine, si cu gatitul cate chestii am auzit..mai mult la turci si indieni, ce-i drept. Cica astia nu se spala pe maini cand fac mancare, plus ca daca scapa cutitul pe jos, doar il sterg....legumele nu sunt bine clatie....nu e exclus sa si scuipe in mancare..stiu eu sigur de la o romanca ce lucra intr-un astfel de loc:) Asa ca...ori vedeti cu ochii vostri cand se face mancarea, ori mergeti acasa si gatiti-va singuri!

Seara am fost la karaoke..intr-un local chinezesc. Pai ei pentru karaoke au camere minuscule, inchise...cu un tv mare pe perete si lista de melodii langa. Noi eram vreo 10 persoane, ne-am inchis in camera aceea si am inceput sa zbieram cat mai tare..mai ales ca multe melodii erau in chineza si in grupul nostru doar o singura persoana era din China (sic). A, sa va zic..nu e pe gratis domnule sa stai colo si sa canti...pai cum asa..trebuie sa faci consumatie! Si i-a venit o idee unei fete sa cumapram o sticla de votka si suc de portocale ca sa amestecam....aproape 200 de lire toata afacerea..mult, mult...Ne-am intors acasa intr-un taxi in care am incaput 10 persoane!(adica dubitza din aia)

M-am culcat la 4 si la 9 m-am trezit sa merg la intalnirea cu coordonatoarea mea de disertatie.Moarta de somn...ce mai.... In fine. Era prima intalnire...si m-a primit....asa..din fuga...tocmai scria e-mail-uri sau ceva de genu'.Pai ideea mea cu migratiile ..nu prea i-a placut..a zis ca mai bine sa fac despre tiganii care au venit in Anglia si ne-au facut tara de ras. Hm....chiar ca, buna idee!

Si am plecat cu noul proiect in cap spre ALDI(un supermarket ieftin) ca sa-mi cumpar lapte. Si la intrare vad o tiganca care te implora sa cumperi niste reviste ce se dadeau normal pe gratis. Vorbea f bine engleza, ce sa mai...

Si m-a luat cu "hello, would you like to..." bla, bla! Am zis ca:" nu, multumesc". Avea un batic asemanator cu ce poarta tiganii la noi...si mi-am zis in gand: " Fa Doamne sa nu fie din Romania!" si am intrat in magazin repede. Cand m-am intors, ea tot acolo era. Tineam sticla de lapte in mana (ca nu am mai vrut sa dau bani si pe punga). S-a uitat la mine si m-a intrebat daca sunt romanca....Maamamama, da' cum de si-a dat seama? Hm??? Dubios...Tare dubios..." oare sa-i raspund ca da, oare sa tac...ce sa fac?" Si m-am facut ca nu aud si am plecat mai departe.

Din nou la Londra

2009-11-10T12:38:00.000-08:00

Se pare ca orasul asta ma atrage intr-un fel. Iar am ajuns la Londra. De data aceasta sa-mi vizitez niste prieteni (mai exact, colegul meu din generala - Ciprian si sotia lui, Andreea).

Vineri noapte am stat la palavre...am adormit tarziu..m-am trezit cu noaptea-n cap, uofff! Si sambata de dimineata, ca la mine ora 11 este foarte devreme:) am pornit prin oras cu prietenii mei. M-au dus la Barbican Centre (locul unde lucreaza Ciprian). Acolo sunt multe de vazut...insa eu ma imbracasem subtire de tot si imi ingheta sangele in vene..numai la vizitat nu ma gandeam eu..hmm! Si am fost sa mancam, eu iarasi mi-am luat tzeapa..imi zice Andreea: "uite, ia musaca din asta ca e buna!", insa musacaua aia erta din care de oaie si mie nu-mi place, asa ca am luat salata de nu stiu de care....rece ca gheata! Si apa era rece..eu infrigurata de afara...eram sloi..da' na, am tacut chitic, ca doar nu era vina lor:). In timp ce inghiteam din salata aia rece, vedeam cum ies aburii din musaca...mama ei de musaca....daca imi luam si eu, cred ca nu muream, chiar daca avea carne de oaie,ERA CALDA! Si ca sa pun capac la astea...am mai si varsat nu stiu ce pe mine...probabil ca imi tremurau mmainile de inghetata ce eram....hahaha!

Am plecat de acolo, (multumesc Doamne!) si am mers sa ne incalzim cu o ciocolata calda, fierbinte chiar! La toate cumparaturile astea, Ciprian a avut reducere, ca doar lucreaza acolo, super, ce sa zic!

Asa, am vazut in treacat Libraria de la Barbican, salile de conferinta,Gradica Botanica (tot mai frumoasa e aia de la Iasi), o expozitie, daca pot sa-i spun asa, cu sine de cale ferata si unelte pentru colectarea carbunelui,si Muzeul de la barbican(loc unde mi s-a si descarcat aparatul foto si m-am ofticat rau ca nu am putu sa fac poze cu hainele medievale de acolo, hmm). Frumos muzeu...antropologie curata! Case medievale, scheleti umani,unelte de lupta, vesela, imbracamainte, arhitectura, tot ce vrei legat de antropologie, arheologie, istorie, numismatica, etc.

Seara m-am intalnit cu Andrei, am fost impreuna sa o luam pe Ami de la Liverpool Station si sa o ducem la Felix (care a facut frumosul gest sa o gazduiasca in acea noapte). Bun...la felix s-au intamplat multe...i-am cunoscut pe colegii lui de casa..toti romani...toti cu impresii si idei preconcepute..de fapt nu toti..vreo doi chiar mi-au placut! In fine, am plecat de acolo cu o durere mare de cap.

Ciprian si Andreea erau la o petrecere (mama ce se mai distreaza astai, m-am gandit eu)...Au venit sa-mi deschida usa..si au plecat din nou..As fi mers si eu cu ei..dar eram moarta de somn, asa ca m-am culcat ca o batranica trudita. Andreea mi-a spus ca ar fi vrut sa mergem intr-o dusco....si eu as fi vrut mama draga...dar de ce nu mi-=ati spus sa-mi aduc haine potrivite? Hm..nu aveam nimic...adica venisem numai cu hainele de pe mine..si nu erau bune pentru iesit...next time, am zis si m-am culcat impacata cu gandul. Am adormit bustean, ca nu am simtot nici cand s-au intors ei. Hahaha.

Dimineata, adica tot pe la 11 am mers la Biserica Romaneasca cu ei. Este o Biserica catolica inchiriata de comunitatea romana din Londra. Mica si neincapatoare incat...cei care nu incap stau la usa tot timpul slujbei. Multi copii veniti cu mamele lor la impartasit..multi bebelusi, multi barbati pe fetele carora se vedeau chinurile muncii din Anglia. M-am gandit ca ...noi..romanii...venim sa ne injosim aici...sa-i slugarim pe englezi, sa le facem lor treaba pe care ei nu se coboara sa o faca....la drept vorbind, ce munceste aici un roman? pai...daca e barbat, lucreaza in constructii, daca e femeie, face curatenie...cam asta e majoritatea. Si de ce? Fiindca romanii aflati la puterea statului nostru nu ne asigura un trai decent in tara, e atata saracie in romania pentru cei mai multi dintre noi, incat e musai sa plecam in alta parte si, chiar daca ne injosim muncind, macar sa avem siguranta zilei de maine. E dureros, insa e tristul adevar! Cine e departe de casa si munceste prin straini, ma intelege perfect.

Dar sa nu mai vorbesc despre asta.

Londra si petrecerea de Halloween

2009-11-02T15:39:00.000-08:00

Am ajuns in Londra joi seara, pe la orele 22. Prima oara in Londra in 24 de ani. Altii pana la varsta mea au vazut atatea....eee...

M-a asteptat Andrei, fratele lui Ciau. Ei....greu eram eu de gasit....pana la urma am reusit sa ne intalnim. Am sporovait una alta..am pierdut vremea si se facuse deja noapte de-a binelea. "Hai sa-ti arat orasul" , mi-a propus Andrei. O, ce idee buna. Dar nu. Ca el maine trebuie sa se trezeasca devreme, ca merge la lucru. Lasa, mai bine altadata. Si alta data s-a transformat in seara aceea pana la urma. Doamne ce frumos e orasul noaptea! Ma gandeam ca mi-a promis Felix sa-mi arate primul Londra, dar uite ca nu a fost asa:)

Eh....acuma inteleg si eu cum se poate ca Bucurestiul nostru sa fie cat un cartier de-al Londrei. Imens, nu gluma! pai...am vazut "The London eye", "The London Bridge", "Picadilly Circus", Palatul Regal, cenrtul orasului cu Ambasadele (am gasit-o si pe cea a Romaniei), si cate si mai cate. Despre fiecare mi-a zis Andrei cate ceva. Se vede ca e un bun ghid turistic (si mai este si dragutz pe deasupra{sic}).
Pai, printre altele mi-a spus ca "London Bridge" este un simplu pod si ca cel original a fost luat bucata cu bucata si dus nu stiu unde...in alta tara, Franta cred. In locul lui, englezii au construit un alt pod..foarte simplu."Picadilly Circus" este renumit prin faptul ca il are acolo pe Cupidon :), plus numeroasele evenimente cinematografice unde vin de ce le mai multe ori vedete mondene.

Da. E diferit de ceea ce vazusem eu pana acum. Si cand credeam ca la toate casele se intra din bucatarie in baie...uite, am vazut in Londra case cu 4 bai, toate separate ( haha). Asa ca..o sa incetez sa-mi mai fac idei preconcepute ddespre ceva sau sa generalizez unele chestii.

Am plecat a doua zi spre Birmingham si seara am facut petrecere mare ca era nopatea de Halloween.

Colegii de casa

2009-10-25T17:04:00.000-07:00

Mda. Locuiesc intr-o casa din aia cu baia care trece prin bucatarie si alte cele. Colegii mei sunt de toate tipurile. hahaha! Cristian este din Chile si studiaza un doctorat in chimie. El e tipul care m-a intrebat de tiganii din Romania....ce dispute am mai avut si cu el....nu sunt si aia tot oameni? in fine..am descoperti ca de fapt nu e rasist si ca zicea asta ca sa ma tachineze:P ( ciudat mod de a tachina). Dar e un dragut. Inteligent. Latin. Canta tot timpul (cred ca stie toate cantecele din lume). Danseaza ca un nebun. gateste - dar o face de nevoie, fiindca nu-i place (sic!). Toata ziua sta in laborator cu experimetele lui chimice:).

Tao este din Vietnam. Are 29 de ani si la vara se va marita cu un englez de aici din Birmingham care este acum in Vietnam (ne-a povesti ea). Face un master in drept international. Ii place sa mearga in disco si se chinuieste sa manance mai mult ca se se ingrase un pic:). Este budista si practica yoga. Vorbeste foarte bine englezeste. Gateste si ii place sa faca asta. E o scumpa.

Mohamed studiaza un fel de politehnica la noi....Este din Malaezia, are 32 de ani. Acasa il asteapta sotia si doi baietei frumosi. In martie o sa vina sa-l viziteze cu totii. Prima para cand a intrat intr-un club, a fost vinerea trecuta cand eu si tao am mers in disco (iar el ne-a insotit, ca un bun protector:). Musulmanii nu au voie sa intre in cluburi. Ne-a povestit el. Dar a zis ca-i place ce a vazut in disco si cred ca o sa mai mearga cu noi:). In tara la el este profesor si cand va termina facultatea aici, se va reintoarce la vechea meserie. Si-a cautat mult ceva de lucru..si a fost dificil sa-si gaseasca. Aici iti trebuiesc tot felul de acte....national Inssurance Number, Blue card, etc. A gasit in cele din urma ceva la o firma de facut curatenie. Greu...

iar eu...Despre mine ce sa zic? Am inceput sa gatesc si eu. Dar e complicat. ca sa manance toata lumea trebuie sa tin cont de o groaza de chestii. Cu clatitele insa i-am dat gata pe toti. I-am dus si lui Ami:) Ce sa mai, sunt mandra de clatitele mele:P

In noua casa de doua zile (2)

2009-10-03T08:17:00.000-07:00

Care erau ocupatiile tiganilor de baza?

In facultate am avut un coleg de etnie rroma. Foarte destept, foarte sociabil. El ne-a spus ca este tingan ( si nu rom, cum au pretentia altii)si ca tine foarte mult sa i se spuna asa si nu altfel. In limba lor "tigan " inseamna barbat pe cand "rom" nu insemana nimic. La noi, in Romania , termenul de "tigan " a deveni peiorativ cu sensul de "hot", "cersetor", "murdar" , etc.,asta fiindca tiganii au inceput sa fure sau sa cerseasca. dar de ce fura tiganii sau de ce cersesc?

Mi-a spus colegul meu de la Facultatea de Sociologie din Bucuresti.
La ei exista trei tipuri de tigani. Lingurarii sau aurarii (cei care faceau linguri din lemn sau vase din aluminiu sau potcoveau caii), comerciantii(cei care vindeau prin targuri sau mergeau din casa in casa pentru a vinde materiale textile) si tiganii bogati (cei care poarta mustata, palarii nerge, mari si cizme sau pantofi cu bot ascutit din piele). Acestia din urma sunt foarte mandri, nu se casatoresc decat cu fete din rangul lor, au case imense - adevarate palate cu turnulete, poarta mult aur, studiaza in scolile romanesti si se imbraca ca noi ceilalti. Cu toate acestea, cateva zile din an pleaca in alte locuri si locuiesc in corturi.

Bun.

Sa revin la intrebarea de mai sus. Tiganii cersesc fiindca vechile lor indeletniciri nu mai exista astazi. Oamenii cumpara vase din magazine, calatoresc cu masina sau trenul si nu cu trasura trasa de cai. mananca folosind tacamuri din metal si nu din lemn. Si fiindca tiganii vorbesc in familie limba lor (un dialect asemanator cu limba indiana si multe imprumuturi de cuvinte din locul unde traiesc zi de zi) si fiindca nu au fost invatati sa studieze sau sa faca altceva decat ceea ce erau obisnuiti sa faca, acum le este foarte greu sa se integreze in societate, fie ea societatea romaneasca, spaniola, italiana, sau chiliana.

De aceea au ales calea cea mai simpla: furatul sau cersitul. Sa nu uitam la ca la noi in tara tiganii sunt prea putini cei cu alte meserii decat cea de maturator de drumuri, colector de deseuri, agent de paza, potar, etc.

Tiganii au o voce foarte frumoasa si o ureche muzicala deosebita. Unii au reusit sa se afirme cu acest talent. Sunt bini instrumentisti, canta cu usurinta la mai multe instrumente muzicatele, acordeonul fiind instrumentul lor reprezentativ. In vechime si chiar in prezent, canta pe la diferite petreceri. Exista chiar si o serie de localuri unde se asculta muzica lautareasca.

Cum arata tiganii?
In general au pielea un pic inchisa la culoare, parul negru si de regula ochii caprui sau negri. Am vazut insa si tigani blonzi cu ochi albastri. Care e dilema.

Bunica mea mi-a povestit ca pe vremea razboiului (Al doilea Razboi Mondial)multi copii au ramas orfani. Familiile de tigani i-au luat si i-au crescut ca pe copii lor.

Eu nu sunt o rasista. L-am admirat mult pe colegul meu de etnie rroma. Inca mai pastrez legatura cu el. I-m promis ca il duc la opera. Pe el si pe viitoarea lui sotie.:) Problema e ca nu ne0am sincronizat cu timpul de loc. cand puteam eu nu puteau ei si invers. Acum am plecat si cine stie cand o sa ma mai pot tine de cuvant...

Sper ca am fost destul de explictia cu povestea asta.

Sa revin la casa mea. De ieri sunt singura in toata casa. Colecul meu de casa din Chile a plecat la un prieten in alt ora. ieri toata ziua am curatat prin baie si bucatarie. Era plin de grasime, praf si gnadaci(am gasit chiar si o urechelnita).

E un frig aici de crapa ouale de gasca. Si nu dau drumul la incalzire, ca e foarte scump si nu am bani. Fac economie. Inghet de frig. In fine. Asa e Anglia pentru saraci.

Astazi a venit proprietara ( in engleza se zice landlady, adica doamna peste pamanturi, haha). I-am spus ca nu am vase si mi-a adus pahare, farfurii, linguri, furculite, toate noi. A adus si un nou cuptor cu microunde, ca cel vechi avea niste pete de rugina in interior. Mi-a zis sa-l arunc pe cel vechi. God! Cum sa-l arunc? pai are doar cateca pete de rugina....in rest functioneaza foarte bine. I-am zis ca o sa-l arunc, insa nu o sa fac lucrul asta. Ce are daca le pastrez pe amandoua?
pai daca vor doua persoane sa-si incalzeasca supa in acelasi timp?
Mai bine sa le pastrez pe ambele. Just?

In noua casa de doua zile(1)

2009-10-03T06:44:00.000-07:00

Mda.
Ami m-a gazduit pana pe 1 octombrie ca sa nu platesc si acele cateva zile din seprembrie. Tot ea mi-a gasit si loc unde sa stau in chirie si iata-ma astazi in noua mea locuinta de doua zile.

Imobilul are tot ce-i trebuie , numai ca este foarte mic si inghesuit. Si aici intru din bucatarie in baie...( by the way, am vorbit cu cineva care locuieste in alt oras din Anglia si mi-a spus ca astfel de case nu sunt decat probabil aici, in campusul din Birmingham, caci peste tot casele englezesti sunt mari si spatioase). In fine, casa are 4 dormitoare, o sufragerie, bucatarie si baie. Deocamdata locuiesc doar eu si un doctorand din Chile.

Sa vezi ce mi-a spus doctorandul. Cica la ei in Chile sunt foarte multi tigani care locuiesc in corturi la periferia oraselor. Acesti tigani spun ca vin din Romania sau cel putin spun ca au bunicii sau strabunicii de la noi din tara. Mi-a picat fata. Doamneee! Au ajuns tiganii nostrii tocami pana in Chile?
Si sa vezi ce mi-a mai spus.
Cica ei nu-si dau copii la scoala si guvernul din Chile se chinuieste zadarnic sa-i oblige sa-si dea copii la scoala. In Chile exista chiar si o telenovela facuta pe marginea tiganilor. Mi-a arat el pe Youtube. O tiganca se indragosteste de un preot sau un preot de indragosteste de o tiganca, nu mai stiu sigur.:)

3Asa. Cica femeile nu muncesc deloc la ei. Au grija doar de copii si de casa (adica de cort, haha). Mai mult decat atat, femeia la ei este ca o sclava....nu are prea multa importanta, tot ce hotarasc barbatii este luat in serios. Poarta acele fuste lungi inflorate, nu se spala prea des si nu ies in societate.

M-am tot chinuit sa-i explic doctorandului din Chile ca tiganii nu sunt de origine romana.Romanii au radacini latine, de asta si limba lor cu a noastra se aseamana. Pe cand tiganii sunt un popor nomad care a calatorit de-a lungul tipmului din India spre Europa de azi. Ei erau luati ca sclavi de catre nobilimea romaneasca din vremea aceea si abia in secolul al XVIII-lea au fost eliberati. Primul nobil care a dat libertate gitanilor (termen spaniol) a fost Vasile Alecsandri. El a copilarit cu un tigan rob de pe mosia sa, cu care s-a imprietenit si astfel a inteles ca fiecare om are dreptul la libertate. Cu atata liberate pe capul loc, saracii oameni dezrobiti nici nu au stiu ce sa faca. Unde sa plece ei cand nu aveau niic bani, nici pamanturi, nici avere? Multi s-au intors la mosiile unde lucrasera ca sclavi pana mai inainte.

Next day

2009-09-30T12:41:00.000-07:00

Pai stati ca nu-mi dadusem seama. Campusul universitar este in afara orasului. E plin de case aici special construite pentru studenti. Istetii le-au cumparat pentru a face bani pe seama noastra.Haha.
Majoritatea sunt indieni. Pai de ce asa de multi indieni domnule in Anglia?
Simplu: In India a doua limba oficiala este cea engleza.India a fost o colonie a Angliei...de fapt fusese perla Coroanei Britanice pentru ca luau de acolo foarte multe metale pretioase si alte materii prime...Chiar daca India si-a obtinut independenta intre ea si United Kingdom, a ramas o legatura destul de strinsa,si de aceea indienii au un avantaj in a pleca in England... Deci, unde era mai usor sa emigrezi daca nu unde se vorbeste limba pe care tu o intelegi.:) Asta e usor de constatat, in Franta sau Italia, Spania, sunt mult mai putini indieni.

Bun.

Am fost astazi in oras. Am luat trenul (care este la fel ca intercity din Romania, numai ca aici este tren de mers prin oras nu de mers 7, 8 ore prin tara)din Selly Oak Station pana in New Street Station. Trei statii de mers....in 10 minute am ajuns, sau chiar mai repede. Toata treaba asta a costat dus-intors aproape doua lire, destul de scump zic eu.

Ei...orasul arata bine. Cladiri vechi bine intretinute, cladiri noi, dar care respecta structura celor vechi. Prea putine blocuri inalte sau imobile cu pereti din sticla sau alte chestii ultra moderne ca in New York de exemplu.

Strazi inguste, autobuse cu etaj, imense as putea spune, dar niciodata arhi pline ca in Romania.
E o placere sa mergi pe jos. Te fura peisajul:)

Magazinele sunt ca si la noi. E plin de incaltaminte de proasta calitate, sau modele cu mult sclipici si briz-brizuri. Rochii cu paiete , pene si alte idiotenii. Cine naiba se imbraca cu asa ceva?
Am vazut si lucruri frumoase, dar mai rar. Culmea, eu stiam ca aici femeile sunt foarte mari si ca atare nu o sa gasesc masuri mici. Ei, am gasit la pantofi marimea 35 si chiar 34. Wau! Adica 5 si 4!

La Zara, (ca tot e la moda in Bucuresti sa purtam haine de la Zara) preturile sunt cu o idee mai mici decat la noi. Adica o pereche de pantofi de dama aici am gasit la 18 lire si aceeasi pereche o vazusem in Bucuresti la un milion si ceva , doua maximum.

Bun.

M-am dus sa cumpar lapte cu cereale. Au niste cereale foarte bune. Laptele are acelasi pret ca si la noi. Cu o lira iei un litru, adica vreo patruzeci si ceva de mii, atat e si in Romania. O sa spuneti ca "bine, se gaseste lapte si mai ieftin in Romania". Corect. Si aici sunt magazine unde litrul de lapte este mai ieftin. Am gasit si cu mai putin de o lira.

Asadar, daca Anglia este o tara scumpa...Romania este cu siguranta o tara scumpa!

Birmingham

2009-09-28T13:43:00.000-07:00

Nu mai fusesem niciodata in Anglia.
Din avion mi se parea o tara dezordonata.....cu multe siruri de grajduri. Am presupus ca Anglia are multe ferme. De fapt erau casele lor mici, din caramida rosie, lipite unele de altele. Ingrozitor as puteaa spune..eu care eram obisnuita cu cladiri mari, case incapatoare, gradina saau gazon in fata...etc. Plus ca nu inteleg de ce naiba la ei trebuie sa ajung in baie trecand prin bucatarie....asa sunt toate casele....am vazut vreo 10 pana sa ma mut.

Cu inchiriatul e simplu. In Bucuresti cauti o luna ca sa gasesti ceva de inchiriat. Aici e suficienta o singura zi. Daca te plimbi pe strada pur si simplu...O sa vezi la toate geamurile anunturi cu "inchiriesz casa", "inchiriez camera", etc.

Preturile sunt de la 180 de lire pe luna(fara costuri de intretinere) pana la 400 de lire pe luna ( si aici ma refer la cat poate da un student daca sta in camin. Pai da...la ei e un lux sa stai in camin...decat sa dai 400 de lire acolo, mai bine iti cauti colegi si inchiriezi o casa cu 200 de lire camera...

La scoala e mult de munca...cel putin pentru mine. Astazi mi-au dat aproape 500 de pagini de citit si un eseu de 2800 de cuvinte...pana luni, azi fiind luni:). Bine , nu lunea asta, ci ailalta:) dar tot mi se pare mult.

Asa. Casele astea nu sunt ale englezilor in mare parte. Nu. Nu stiu de unde au avut bani..insa multi indieni au cumparat imobilele si acum le inchiriaza studentilor. Cam asa sta treaba. E plin de indini aici..din aia cu turban, musulmani sau de alte religii.

Daca vrei sa-ti gasesti job...exista asa numita "job zone", un centru in cadrul univeristatii. mergi acolo si gasesti oferte...le trimniti cv-ul tau si astfel poti sa ai un job..sau chiar doua.

In rest frig si vant. Oameni de tot felul. ganduri si locuri. Cand am ajuns aici, am spus ca "Vai Doamne, e ingrozitor, vreau inapoi"!

Pe bune ca vreau inapoi

:(

NEPTUN......

2009-08-17T02:27:00.000-07:00

Din nou la mare

Nicaieri nu-i mai bine vara, decat pe o plaja insorita, langa valurile inspumare ale marii sau ale oceanului.
De data aceasta am poposit in statiunea Jupiter. Ce m-a atras acolo? Pai.....pretul . Dupa cautari indelungate pe la toate casutele si hotelurile din statiunile aflate intre Mangalia si Nepun, am gasit Hotel Violeta, doua stele (asta ca nu avea termopane, ca in rest nu-i lipsea nimic), unde au facut o reducere de la 160 de lei la 120 de lei si apoi, dupa insistente la Managerul imobilului, am ajuns la un pret de 100 de lei pe noapte. Cool. Cine a zis ca la hoteluri nu se negoriaza preturile? Uite ca se negociaza..si inca bine.... :)
Plaja din Jupiter nu e cine stie ce, insa e foarte aproape Neptunul, la cinci minute de mers pe jos pe plaja.
In neptun m-a uimit o chestie. Stii ca de obicei vin pe plaja diferiti vanzatori. Cu porumb copt sau fiert („popusoi fiert” cum se zice la mine acasa), namol, scoici, animale pentru fotografiat, zmeura, etc. Ei.....cica astia au patratelul lor de vanzare, adica nu pot sa vanda decat intr-un anumit loc, pe o anumita bucata de nisip (sic). Am aflat asta auzind pe doi dintre vanzatorii de zmeura certandu-se. Administratorul umbrelutelor albastre tocmai ii striga unui vanzatorului de zmeura ca nu are ce cauta pe bucata lui. „ Nici voi nu ii lasati pe ai mei sa vanda la voi, nici eu nu te las pe tine sa vinzi aici. Asa ne-a fost intelegerea. Asa am hotarat. Nu ai ce cauta la mine, ai inteles?” Si eu tocmai vroiam sa-mi cumpar un paharel de zmeura...Am alergat dupa om pana a ajuns pe „proprietatea lui” si am putut sa cumpar de acolo.
Apropos de zmeura, se mamanca foarte bine la Carul cu Scoici, undeva intre Jupiter si Venus, preturi acceptabile, gradina de vis si muzica greceasca. Cel putin asta am gasit eu cand am fost acolo.
Seara, plimbari pe plaja, cu picioarele in apa marii....in bratele iubitei sau iubitului....Am privit cerul si mi-am ales o stea...o stea dintr-un triunghi. Am primit o piatra, o clipa de fericire si un juramant. Si eu am aruncat piatra....fiindca mi-a fost frica de jurmant. Si am plans. Ca nu mai aveam putere sa rad. Dar a fost frumos si nu o sa uit niciodata. Niciodata.

Dupa plimbari poti sa mergi in disco. In Neptun iti recomand "Why Not" si "Alcatraz". Merita.

Bucuresti...

2009-08-08T05:37:00.000-07:00

Nu am scris niciodata despre Bucuresti. Nu-mi place Bucurestiul. Sunt aici din cu totul si cu totul alte motive, independente de preferintelele mele orasenesti, ca sa zic asa. Mi s-a spus o data ca aici fiecare isi face propriul sau Bucuresti.....eu nu am reusit inca acest lucru, ca nu stiu exact cum vreau sa arate Bucurestiul meu. Probabil ca ma opresc mai mult asupra oamenilor...si las locurile sa infloreasca dupa sufletul lor.
Cu toate acestea...

Astazi o sa scriu despre „Carul cu Bere”. O fosta berarie ajunsa la rangul de „loc de simtit bine”. Pe bune.
Am fost acolo ieri. Mi-a trimis mesaj Ionut: „ Am rezervarea. Ne vedem diseara”.
Si ne-am vazut.
Prima oara am fost acolo cu amicii mei de la Parlamentul Tinerilor...frumoasa gasca, pacat ca s-a spart dupa Olimpiadele Comunicarii (nu participati la concursuri sustinute de oameni coruptibili, care sa va destrame sperantele si sa va striveasca sufletele...curate , naive si pline de avant).
Dar sa revin la Carul cu bere. De la mertou Universitate, pana la locatia cu pricina...m-am tot intrebat daca sigur sunt in Bucuresti. Frumos tare! De ce nu arata asa tot, ci numai o particica? Hm....
Un domn care pazea cladirea CEC-ului nu ne-a lasat sa facem poze acolo....ca cica nu avem voie in acel loc la ora aia....Am facut totusi una dincolo de gard..( sic :p ).
Si Valea Regilor arata bine. E cam aglomerat si mahalagesc ( exista cuvantul asta? ).....Ma duce cu gandul a Istanbul unde am vazut pentru prima data terase coborate in strada, ca nu mai aveai loc pe unde sa treci. Bine , ei au si strazile foarte inguste..dar mi-a placut stilul. Mahalagesc, dar nou pentru ochiul meu.
Cand am ajuns la Carul cu bere ( care nu este deloc un car, ci o cladire rustica,fastuoasa),ne-a luat in primie o domnisoara frumoasa foc care ne-a condus la masa. Foarte educati si chelnerii, foarte simpatici, ca nu te induri sa nu le lasi un bacsis gras.
Nu o sa va spun ce am mancat eu (ca m-am lasat pe mana lui Ionut si nu mi-a picat foarte bine la stomac carnea de porc....eu mancad aproape tot timpul carne de pui), ci o sa va povestesc ce m-a impresionat pe mine acolo.
Merele coapte cu sirop de fructe. Sa incercati, e delicios.
Clatitele cu nuca si miere de albine. Ar fi fost si mai bune daca nu se zgarceau asa tare la miezul de nuca ( sic).
Perele fierte in vin si inghetata de vanilie.
Papanasii nu-mi palc acolo. De fapt nu-mi plac mai nicaieri. La mine acasa „papanasi” insemana o amestecatura de oua cu branza dulce, lapte si foarte putina faina, prajite in doua picaturi de ulei si pudrate cu zahar. In cartea de bucate la capitolul „papanasi” scrie la fel. Ei fac insa doua gogosi mari din aluat si pun deasupra smantana sau dulceata. Beax. Eu nu cumpar papanasi ca sa mananc gogosi, clar? :p
Cel mai mult mi-au placut dansatorii. La inceput au fost dansuri populare si apoi de societate. Mi-au luat ochii. Parca pluteau.. cand ma intorc din Anglia musai o sa reincep cursurile de dans. Vreau....
Si parasutism.
O seara minunata. Multumesc Ionut. ( nici nu stii cat de fericita m-ai facut)   

O escapada pe Litoralul Marii Negre

2009-07-25T00:27:00.000-07:00

Nu am fost niciodata in Delta. Si am 24 de ani. Oare ...daca nu am ajuns pe acolo pana acum, o sa mai ajung? hmmm...

Dar ajung in fiecare an la mare. De doua trei ori pe an chiar. M-am obisnuit sa stau cate doua trei saptamani....

Va veti intreba de unde am atatia bani ca sa pot sta asa mult....hahhaha...pai..o saptamana merg la o scoala de vara, pe masa si cazarea lor, spre exemplu, a doua saptamana fac voluntariat pe la nu stiu ce organizatie, tot pe masa si cazarea lor, o saptamana stau la unchiul meu la Mangalia si...daca nu-mi cheltuiec banii deloc in aceste zile, mai stau si pe banii mei, in ce statiue vreau eu, inca vreo cateva zile. Iata cum se face luna...Si toate astea pe bani putini. Trebuie doar sa stii sa cauti.

Bun.

Prima oara anul acesta am vazut marea la Mangalia..undeva prin aprilie....dar am scris despre asta intr-o postare anterioara. In iulie am foast la o scoala de vara care s-a tinut la Mamaia Nord. Unde este asta?
pai....intre Mamaia si navodari...mai spre Navodari de fapt. E O zona linistita, nu foarte aglomerata, cu umbrelute din stuf si cu nisip fin ca zaharul pudra. Ca sa nu mai vorbesc de apa....poti inota fara probleme.....nu pietre, nu scoici, nu gropi. Cat despre mancare..se mananca super bine la Corabia (acolo am mancat noi). Este un restaurant in forma de corabie. Arata formidabil si chelneritele de acolo sunt mai mult decat dragute.
Se mai poate manca la Scoica. Nu am fost, insa colegii de la scoala de vara mi-au spus ca o pizza mare satura trei insi si tot mai ramane ( hahhha). Deci daca vreti sa mancati pizza pe saturate, mergeti la Scoica. Din Constanta luati autocarul 23 si va lasa chiar in fata. La doi pasi mai in colo de Scoica, este complexul Mamaia Nord ( unde am fost noi cazati, dar nu e cine stie ce) si apoi Corabia. Merita macar sa treceti sa vedeti. Seara disco in Ibiza. E probabil cea mai departata discoteca din Mamaia..dr merita sa mergeti sa vedeti. Piscina, animatoare, preturi mici, muzica de club, fete frumoase. Go Planet!

Rusia....

2009-06-11T01:27:00.000-07:00

1.manastirea Mihaili

2.Palace Square

3.podul de pe raul Moskva, Kiev

4.Moskova Kremlin

5.Moskova reka

6.Zemlia- the Earth

O tara mare, cu o cultura fabuloasa, cu o istorie vrednica....
Femei frumoase, cu tenul alb si buze rosii, care de-a lungul anilor au furat inimile multor fete imparatesti de la curtile europene....
Barbati sensibili si duri in acelasi timp, blonzi cu ochi albastri sau bruneti cu ochi verzi, cu un ten la fel de alb.....

Limba lor dulce, inmuiata, cum spun ei....

Strazile Moscovei....adevarate bulevarde.....largi....libere...

Hoteluri scumpe, lux, viata de huzur.

Puskin...

Mangalia

2009-04-01T05:32:00.000-07:00

Tocmai m-am intors de la mare...cat de placut este sa vezi valurile reci, nisipul care nu mai este deloc fierbinte, scoicile aruncate la mal....Iubesc marea si totusi imi este frica de ea. Am visat o data ca ma inecam...si ..inecandu-ma...mi-am adus aminte ca: ' Stai mai frate, ca eu stiu sa inot!" haha....tare visul....eu apucandu-ma de curand de cursuri de inot...:) Sunt abia la a 5-a sedinta!

Dar sa revin. Am fost la Mangalia. Merg de multi ani acolo, caci am un unchi ce ma asteapta cu drag. Asfel mi-am facut traditii precum nelipsita mea prezenta la Festivalul de la Callatis din fiecare an, prima plaja din sezon la President ( o plaja super tare aflata in teritoriul hotelului cu acelasi nume), primele pietricele si primele scoici pe care le culeg din nisip si le dau prietenilor. Tu nu ai o scoica de la mine? Ma mir....Atunci sa-mi amintesti de asta. Eu iubesc scoicile..fiecare detine in interiorul ei o poveste ..... are o culoare unica, o stralucire aparte.....
Am primit si eu scoici de la prieteni. Si le pastrez cu drag. Preferata mea este una mare si alba...in care am pus o lumanarica parfumata...

In Mangalia se faceau o data nave maritime...acum am vazut ca se reparau unele sau se reconditionau. Am vazut si "vedetele" portului.....adica vaporasele de patrula..alea gri super tari:)
La centrul maritim Mangalia exista in plina strada o expozitie cu tancuri si antiaeriene...unchiul meu mi-a zis ca nici macar nu au fost folosite de noi in Razboi... ci au fost aduse de la sarbi.

La iesirea din oras...undeva intre Limanu si 2Mai se construieste un cartier rezidential..proiectul arata bine, macheta e de-a dreptul cuceritoare..sa vedem si preturile:)))

M-am plimbat aseara pe plaja...am admirat pescarusii care zburau deasupra mea, am cules scoici pentru prieteni (cu siguranta si pentru tine una:), am privit valurile...am atins spuma marii cu mana. Niciodata marea nu a fost asa de inspumata. Sau, cel putin, vara nu e niciodata asa...Vara nu emana atata energie, vara nu e atat de frumoasa...atat de profunda in albastrul ei.

Iubesc marea, iubesc Mangalia.Si mai iubesc ceva:P

Plimbari de weekend

2009-01-27T12:17:00.000-08:00

Cetatea Rasnovului

Construita de localnici, cetatea, la inceput din lemn, apoi din piatra, a avut ca scop protejarea locuitorilor Brasovului.Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.

Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici[2] a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.C. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.C.) găsită chiar în ruinele acestui castru.( dupa informatiile de pe www.wikipedia.org)

Ce am vazut eu la Cetatea Rasnovului?
Un craniu de femeie imens( din 244-278 d.Hr.) aflat intr-o incapere-demisol. Ma intreb cat de voluminoase erau femeile pe atunci...ca acel craniu era intr-adevar foarte mare...

In cetate exista o fantana imensa. Seaca. Pe o placuta scrie ca timp de 17 ani au sapat la ea doi turci carora li se promisese eliberarea in schimb... Ei au gasit apa, dar libertatea tot nu li s-a dat.M-am gandit atunci .....ce perversi mai erau si stramosii nostrii..nu aveau cuvant deloc. Cum sa promiti ceva si sa nu te tii de cuvant? RUSINE ( Bine, cel mai mult m-am intristat fiindca cei doi turci au sapat degeaba timp de 17 ani, saracii, macar putea sa-i mai ajute cineva).

Am mai vazut in interiorul cetatii magazine cu masti medievale, foarte frumoase (la o suta de euro), pe care insa nu le-am putut fotografia fiindca nu m-a lasat vanzatoarea(sic). Am mai vazut un magazin ( tot in interiorul cetatii) cu suveniruri si coarne de cerb- pe astea le-am fotografiat:).

In cetatea de la Rasnov exista cea mai veche biserica ortodoxa din sud-estul Transilvaniei.
De asemenea am aflat ca nu a fost cucerita decat o singura data in toata istoria ei (atunci cand cei din interiorul cetatii s-au predat fiindca mureau de sete).

În perioada 2000 – 2008, Cetatea Râşnov a fost concesionată de către Primăria Râşnov cetăţeanului italian Alberto Drera. Cetatea Râşnov este monument istoric de importanţă naţională clasa ,,A”. Din păcate în perioada 2000 – 2007, această valoare istorică a fost agresată de intervenţiile ilegale ale fostului chiriaş al cetăţii. Imediat după preluarea cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera, a realizat construcţii noi fără aviz legal în curtea interioară a cetăţii Râşnov. În fapt, 2/3 din curtea interioară a monumentului istoric sunt construcţii noi, care anulează amprenta medievală, dar aveau în strategia comercială a foştilor administratori o funcţionalitate precisă: turn, ridicat pe ruinele capelei medievale, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, terasă – restaurant, căsuţe pentru spaţii de cazare.

Ce nu mi-a placut?
hm....cineva....are tupeu prea mult sau prea multa prostie. Am vazut intr-o camera a cetatii un boiler din metal....nou nout. Ce cauta ala acolo, intr-o cladire care e vestigiu cultural? Ce cautau magazinele alea in interiorul cetatii? Crima curata...Cineva isi bate joc.

Plimbari de weekend

2009-01-25T23:51:00.000-08:00

Castelul Bran

Situat la 30 de km de Brasov, castelul Bran sta marturie a trecutului nostru istoric inca din perioada anilor 1377(dupa informatiile gasite pe www.wikipedia.org).

Rece si saracacios, cu usi mici, mobila putina, arhitectura simpla, odai scunde, inghesuite si alb varuite,Bran-ul zace adapostind o legenda mincinoasa.

Vlad Tepes nu a locuit niciodata acolo.

Castelul a apartinut jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia( sec.al XIII-lea), apoi in anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.

În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

O parte din India

2009-01-22T17:48:00.000-08:00

Multumim lui Alex(.....) pentru informatii si pentru fotografii.
O sa insir azi cateva vorbe despre sudul Indiei, mai exact, despre locul unde se afla cele doua temple hinduse: templul lui SHIVA si cel al lui CHRISNA.

Despre Shiva misuna o legenda precum ca si-a transformat sotia ( Pavati) in paunita. Intr-o zi, pe cand zeul incerca sa-i povesteasca sotiei lui ceva, observa ca aceasta se uita la un frumos paun ce trecea pe acolo, in loc sa fie atenta la ce spune el. Drept pedeapsa, o transforma in paunita, ca sa se sature de privit pauni.

Tot legenda spune ca fetele zeului si ale sotiei sale s-au rugat de tatal lor sa aiba mila si sa le transforme mama la loc. Si el le-a facut pe plac.

Templul lui Shiva(Kleeshwarar sau Chenay) se face remarcat prin paunii de deasupra.

Templul zeului Chrisna(Barthasarathy) este templul cu fluiere albastre.....la el nu circula o legenda asemanatoare lui Shiva.

Pe malul marii ( Oceanul Indian, Golful Caroli)se gaseste un alt templu, sculptat in roca:MAHABALIPURAM.

In fiecare templu se gasesc falusuri din piatra, statui de lingam( semne sacre) pe care fetele tinere pun mana, caci indienii cred ca sunt aducatoare de noroc in dragoste si fertilitate.
De stiut este ca nimeni nu poate intra intr-un templu hindus. Il poti vizita din exterior, insa inauntrul sofisticatelor constructii intra doar hindusii.

Carnatic este muzica traditionala indiana. Ei o numesc chiar muzica lor clasica. Se canta la mandolina si la un alt instrument traditional, numit veena.

Va pun si cateva poze....

De ce va povestesc despre India?
Fiindca aveti posibilitatea sa o vizitati moca facand voluntariat intr-un ong. NU va tenteaza? Ei platesc tot: transport, vaccinuri, cazare, masa si bani de buzunar.:)

Sibiul.....drag si scump

2009-01-16T04:47:00.000-08:00

Citeam acum cateva saptamani de pe blogul lui Thomas(viatadedupacolt.blogspot.com) cat de frumos poate fi Sibiul iarna.
Eu iubesc orasul acesta, in care, la drept vorbind, am fost pentru prima oara anul trecut, cu ocazia Festivalului Antropologic...
L-am rugat sa ma lase sa-i "fur" postarea, daca pot spune asa...{:)}
A fost de acord, ba mai mult, mi-a dat si o multime de poze din care sa-mi aleg...nice gest. Multumesc!
Vazand acum pozele lui, mi-a dat seama ca si eu am o groaza(nu poti rezista sa mergi in Sibiu si sa nu faci poze...la cat de frumos e orasul...).

Thomas spunea:"Am ajuns in centrul Sibiului exact cand se insera. Am decis sa ajung in Sibiu chiar si pe cea mai cumplita temperatura din ultimele saptamani, deoarece nu am vizitat niciodata cu adevarat Sibiul. A fost doar un oras de tranzit, un oras catre alte orase, doar o intrare spre o alta iesire, fara mare importanta. Dar de data asta a contat. Doar el, Sibiul in toata splendoarea sa. La ora la care am ajuns in Piata Mare (din imagine), tocmai s-a aprins iluminarea de seara, si totul a devenit feeric. Urcand de la baza orasului vechi, printre cladiri prafuite si nu tocmai "renovate", un sentiment de tristete imi invaluise sufletul, eram trist sa vad cladiri in paragina, neingrijite, dar frumoase. Ajungand insa in Piata Mica si Piata Mare, brusc perceptiile mi s-au modificat. Era zona foarte ingrijita a orasului vechi si am ajuns exact in momentul in care luminitele de seara s-au aprins".

Eu nu o sa vorbesc despre legendarul pod al mincinosilor (unde se presupune ca daca spui ceva si e minciuna, te impiedici) unde isi aduceau indragostitii iubitele; Nici despre Muzeul Brukenthal nu o sa vorbesc...chestiile astea le gasiti usor dand un search pe google.

O sa povestesc despre Sibiu..dincolo de frumusete. Sibiul are Mc Donald la marginea orasului....foarte bine, diminueaza putin din globalizarea asta care a invadat toata lumea. Daca vrei sa mananci ceva la gara...gasesti o dugheana chiar in fata, unde stau de obicei betivii. Centrul arata divin..mai precis partea restaurata....Sibiul medieval , ca sa zic asa.Casele proaspat colorate, acoperisurile cu "ochi", vopsite si ele, pietele..cu specific germano-austriac....
Dincolo de toate astea....e foarte scump sa stai in Sibiu.Mancare pe bani multi, hoteluri unde platesti chiar peste pretul din Capitala. Nu va mint. Eu stateam la o verisoara cand am fost....insa m-am dus sa intreb din curiozitate...era o suta cincizeci de euro pe noapte la un hotel aflat langa Casa Studentilor....vai vai...si asta acum doi ani aproape.

Dar Sibiul nu e peste tot la fel. Partea cu blocuri....e atat de urata si neprimitoare..imobilele in care locuiesc oamenii arata jalnic. Primarul a dispus sa se construiasca acoperisuri la fiecare bloc( pana atunci erau izolate cu smoala).

Pe cat de minunata e partea veche a Sibiului, pe atat de odioasa e partea construita in perioada comunista.

Mergeti in Sibiu..dar vizitati numai centrul..altfel o sa va intristati.

Indonezia

2009-01-09T14:55:00.000-08:00

Multumim lui Cosmin Sever pentru fotografii. A fost foarte dragut si m-a lasat sa-i fur cateva din amintirile lui....

Astazi o sa va povestesc despre Indonezia. Mda, ce stiti voi despre asta? hmmm
Eu o sa va spun cu siguranta ce nu stiti.( Ma bazez pe asta)
O tara minunata, intinsa pe o suprafata cat Europa...unde se zbat religiile si datinile stravechi. Acolo gasesti deopotriva crestini, budisti, hindusi, musultmani(90% din populatie)....in proportii semnificative. In fiecare orasel e un amalgam de traditii si religii. Insulele Bali au ramas singurele locuri care gazduiesc numai o religie: cea hindusa.
In insulele Bali e o lume diferita de toata cea a Indoneziei. E de fapt toata legenda si toata frumusetea tarii.

Pe plaja o sa vezi o multime de turisti stand la soare. Bastinasii nu prea se impaca cu razele...Albeata pielii e semn de noblete la ei (si la noi a fost, dar a trecut de mult). Asadar nimeni nu vrea sa se bronzeze. Ba mai mult chair, folosesc crema de galbenele si un lapte de corp pentru a-si albi epiderma. Nu e gluma, ei chiar asa fac.:)
Un alb in Indonezia e privit si primit ca un adevarat rege. Daca esti alb, ti se iarta multe. Poti sa mergi cu motocicleta fara permis (si sa mituiesti politistul), poti sa te lasi agatat de fetele care vor aventuri de-o nopate cu straini, poti sa te lafai in tot felul de ploconeli..toate astea doar fiindca esti alb..si strain pe deasupra!

In Jakarta viata e ..viata frate. Mai ales noaptea. In cluburile de acolo poti sa pipai linistit o tipa, poti sa mimezi sau chiar poti initia un act sexual. Da, in vazul lumii. Nu-i nimic anormal la ei.

Noaptea strazile sunt periculoase. Fetele nu prea poarta sandale. Risca sa fie muscate de sobolani.

Discrepantele sociale sunt atat de vizibile! Saracie maxima - bogatie la rang inalt. Cei din clasa mijlocie sunt putini, dar exista. Reteaua feroviara seamana cu Bucurestiul nostru. Daca ne gandim la aglomeratie si calitate a drumurilor. Acolo cei mai saraci circula cu bicicleta,scuterulsau motocicleta- restul au masini...destul de scumpe.

In Jakarta exista un tip de hotel cum nu mai exista in alte parti..cu referire clara la Europa, ca poate in Asia or mai fi. Hotelul are mai multe etaje: restaurant, piscina, sala de masaj, club,...in fine..unul dintre etaje are un bonus pentru barbati: e plin de femei...Domnii merg acolo, servesc o bautura sofisticata oferita de o lady..apoi isi aleg una dintre fete cu care merg sa stea de vorba intr-un separeu..dupa care domnul are dreptul sa-si ia fata in camera de hotel...iar ea sa-l faca fericit(sic).

In Indonezia barbatul e pionul principal. Femeia nu e asa de importanta. Ea e facuta ca sa-l faca pe barbat fericit. In bordelurile indoneziene se fac o multime de grozavii....ce in Europa nici ca se pomeneste!
Tot in Indonezia te poti umple de o multime de boli....pete pe corp, intoxicatii,gripe,daca te musca vreun sobolan,o incurci rau de tot...plus bolile sexuale....( daca nu esti vigilent).., in fine..sunt o groaza.

Cum sunt oamenii in Indonezia?
In mare parte amabili.Cel putin cei saraci. Am auzit si de cetateni ce-si fac dreptate singuri. Cu maceta. Un fel de sabie care taie rau de tot.

O sa va spun o poveste care apartine unui tanar european ce a fost acolo.
Intr-o calatorie(dinspre Bali), ajuns in aproiererea noptii, cere gazduire unei femei pe care o vede la cumparaturi intr-un magazin(era in Kintamani). Aceasta ii cere 10 rupiah....dar cand aude ca tanarul e student sarac..fara bani...ii injumatateste suma ,si mai bine decat atat,ii ia numai 4 rupiah...In casa femeii era foarte frig. A primit o camera in care sa poata innopta unde a dormit pe jos, dupa obiceiul indonezian. Femeia l-a intrebat pe tanar ce-i place sa manance.
Sotul gazdei a cerut informatii legate de starea politica (aflase ca venea de departe), de cum sunt oamenii in alte parti, etc.

Dimineata tanarul a avut la micul dejun fructe de mare (ca astea zicea el ca-i plac). Nu ar fi fost o problema daca aceste fructe s-ar gasi pe toate drumurile. Gazda noastra se afla undeva in munti (Kintamani)si a coborat o distana enorma ca sa faca rost de acele alimente. Toate astea pentru musafirul ei.
Familia era saraca.
La plecare insa,cei doi i-au umplut baiatului portbagajul motocicletei cu portocale-singura lor avere.
El a multumit si ajuns la destinatie, a transformat portocalele in suc si le-a dat copiilor. Frumos!

Indonezia ofera burse studentilor care doresc sa studieze acolo pentru un an.

Oare....merita? Oare..iti trebuie mult curaj ca sa mergi acolo?

Viena de Craciun

2008-12-22T14:58:00.000-08:00

Palatul Shonbrun - a patra fotografie, Albertina- a treia fotografie

Acum doi ani pe vremea aceasta eram in drum spre Viena. Nu mai fusesem niciodata acolo.Anul trecut ..pe vremea asta eram de asemenea in drum spre Viena..numai ca de aceasta data nu am avut buletinul si m-au coborat din autocar la vama de langa Timisoara. Urata experienta. Nici nu mai vreau sa-mi amintesc. Numai mie mi se putea intampla asta. Hahahaha

Dar sa revin la Viena.
Mancare scumpa, haine extravagante, oameni cocheti.
Palatul Shonbrun, care este cu mult mai frumos decat cel de la Versailles. Nu va vine sa credeti...mergeti de va convingeti.

Legenda printesei Sisi...In Shonbrun gasesti incaperi intregi special amenajate intru onoarea si comemorarea lui Sisi. Prima ei rochie la Curte,filmulete si legende cu ea...o intreaga politica de marketing. Si noi am avut printese si regine destule...dar cine s-a gandit sa le faca atata reclama incat sa intre in legenda? hmmm
La iesire gasesti o groaza de suveniruri ..poze cu Sisi, Mozart, Shonbrun, etc. Plus tot felul de bomboane cu imaginea celor mentionati...Avem noi vreo prajitura sau bomboana cu Regele carol sau macar cu Enescu?
NUUUUUUUUUUUUUU
Bine ca le-a trecut prin cap numai austriecilor. Si sunt destul de scumpe bomboanele astea, pe bune. Cu toate acestea se vand ca painea calda...ca doar asta e proba ca ai fost la Viena! ( sic)

In RING ( zona de maxim interes a Vienei) gasesti si crame cu un vin fiert foarte bun pe care il poti cumpara cu cativa euro.

Muzeul lui Mozart nu e de omis....la fel pot spune despre palatul Albertina. Acum acolo se fac expozitii de arta (eu am prins intreaga colectie Picasso). E o frumoasa legenda a palatului Albertina. Albertina era fiica lui Sobieski..el dorea sa-si marite fiica cu regele austriac pentru a intari relatiile cu Imperiul Austro-Ungar. Astfel, i-a construit fiicei sale un palat in Viena....extraordinar de frumos (e o foto mai sus cu palatul). Ideea este ca poporul nu dorea aceasta unire..si Albertina nu s-a mai casatorit. Se presupune ca a avut un copil cu regele...in fata palatului Albertina exista o statuie cu ea si copilul ei....Ghidul ce acolo ne-a spus ca ani de-a randul acea statuie a fost improscata cu rosii si oua:(

NU va mai povestesc....caci e ceva de vis acolo. Mergeti si vedeti singuri..dar daca purcedeti pe acele meleaguri (ce vorba veche si ce cuvinte frumoase)..va recomand sa va duceti int-un grup organizat (dotat cu ghid) caci altfel..nu o sa puteti intelege frumusetile de acolo...

Craciun fericit!

Nu va mai spun ca la hotelul unde am fost cazati...tipa de la receptie auzind ca suntem Din Romania, ne-a cerut manele ( hhahaa, buna identitate avem, nu am ce zice). In aceeasi seara, in loc de manele, am organizat un concert de colinde romanesti si melodii populare( bine, pe cele pe care le-am stiut noi). Am avut si o pianaista din Cluj ce ne-a acompaniat ..si totul a iesit atat de minunat incat am fost aplaudati minute in sir. Sper ca receprionera s-a prins ca asta e identitatea noastra muzicala...

O imbratisare= doua zambete

2008-12-03T06:12:00.000-08:00

Multumesc Victoriei Antropov pentru fotografii:)

Si cum o sa ma folosesc si de aceasta data de zicala "niciodata nu e prea tarziu", o sa va povestesc astazi despre calatoria mea ..cu imbratisari...de la Teatrul National Bucuresti- Mall Vitan- Parc Unirea.
A fost o initiativa www.lumebuna.ro si eu am aflat de program de la Mihail Musat cu ocazia Forumului National al Tinerilor de la Oradea.
Un rol foarte important l-a avut David Nagy. El a reusit sa mobilizeze cele aproape 30 de orase din tara. David, ai facut o treaba fantastica!

Asa....ne-am strans o multime de voluntari ( nu credeam sa fie asa de multi) in fata TNB-ului. Acolo am facut grupuri si grupulete, am scris pancarde cu "Free hugs" sau " Imbratisari gratuite", am dat interviuri si ne-am lasat "pozati" de oamnii care au venit sa scrie in presa despre noi. Nice! Apoi ne-am imprastiat: un grup la Universitate, unul la Mall Plazza, unul in Parc Cismigiu, unul La Unirea....

Grupul meu a merg la Mall Vitan. Am mers pe jos de la TNB pana la Piata Unirii de unde am luat autobusul. Pe drum....nu am stat degeaba....cu cartoanele noastre pe care scria ca dam o imbratisare gratis oricui doreste....ofeream calde si stranse imbratisari tuturor trecatorilor.

Ne-a intrebat o doamna scrobita daca nu vrem doua palme....
In rest, am primit multumiri, urari de bine si laude. E atat de placut sentimentul ...sa vezi ca dupa imbratisarea pe care ai oferit-o, persoana aceea e cu zambetul pe buze..

La Mall Vitan ne-a pierit entuziasmul. Nenea paznic nu ne-a lasa t sa intam, mai mult, a sunat dupa intariri...asa ca am plecat cu coada intre picioare.
Ne-am oprin in Parcul Unirea unde erau niste domni politisti pe care i-am imbratisat cu dor:)
Batrani, tineri, iubiti si iubite..nu a scapat nimeni de imbratisarile noastre.
Intr-adevar, o imbratisare =doua zambete!
( Fac rost de fotografii cat mai curand si le voi posta sa vedeti si voi cat de minunat a fost).

Buzias

2008-11-18T15:13:00.000-08:00

Anul trecut am fost pentru prima oara in Buzias. Nici nu auzisem de locul acesta...intamplarea face ca ANSIT-ul (Agentia Nationala de Sprijinire a Initiativelor Tinerilor)sa-si desfasoare un proiect acolo ( "Dialog Social").

Din Bucuresti nu exista tren direct, eu am luat pana in Lugoj si de acolo spre Buzias. Am ajuns intr-o gara micuta unde la casa de bilete doamna isi bea cafeaua linistita si mai schimba doua trei vorbe cu calatorii care vin infrigurati...

Pana in statiune trebuie sa mergi cu un maxi-taxi sau cu taxiul daca te tin buzunarele. Eu am ales maxi -taxi si am constatat ca mergeam impreuna cu cersetorii pe care ii vazusem in gara din lugoj in timp ce asteptam legatura mea cu Buziasul. Da, cersetorii aceia aveau case in Buzias sau in apropierea lui si mergeau la cersit in Lugoj sau in alte parti ca si cum ar merge la serviciu in fiecare zi. Soferul de maxi-taxi mi-a spus ca ii transporta in fiecare dimineata si seara si desi miroseau ingrozitor, nu se indura sa nu-i ia. NU-ti inchipui ca mergeau pe gratis, nu; plateau ca oricare calator.

Am oprit la Complexul Hotelier PARC. Proaspat renovat, utilat cu sauna (9 lei sedinta), sala de fitness ( 12l ei sedinta),terapie manuala, acupunctura, parafina,hidromasaj , bai galvanice, kinetoterapie si alte utilitati, hotelul arata nemaipomenit. O sa-mi aduc aminte toata viata de el..mai ales fiindca acolo mi-am uitat cheile ...si mi-am dat seama de asta numai cand am ajuns inapoi in Bucuresti... si a trebuit sa sparg usa :))

Buziasul are o apa termala foarte bogata in fier si nu mai stiu ce alta substanta ce o face foarte neplacuta la gust...Erau multi oameni acolo cu sticlele de doi litri care asteptau la coada sa le umple. O doamna de vreo saizeci de ani mi-a spus ca de cand consuma apa "din asta" nu mai sufera de nimic. Si inainte avea probleme cu fierea, ficatul, bila, etc. Minune apa asta. Ia sa iau si eu o sticla!

Langa hotel exista un parc sau padurice...cu multe veverite care escaladeaza brazii. O minuatie sa le vezi. Langa toate astea.... se vad ruinele unei statiuni balneoclimaterice ce era la mare inaltime pe vremea comunistilor. Odata cu caderea regimului...si statiunea s-a distrus....s-a furat tot ce se putea. Oricum, se vede si asa ca a fost foarte dotata si bine utilata acea statiune balneoclimaterica.

In Buzias sunt cateva baruri cu barbati crita la orice ora. Am vazut si o cofetarie-pizerie la mare cautare - dupa 9 seara nu mai gaseai nici prajituri si nici pizza de care vroiai. Preturi mici ( 10 lei o pizza,1 leu o amandina).

Cine doreste o vacanta departe... cu liniste si pace si multa sanatate...ii recomand cu drag Buziasul. Eu abia astept sa ma duc iarasi:)

Oradea

2008-11-13T06:17:00.000-08:00

Douasprezece ore de mers cu trenul(din Bucuresti), o raceala groaznica si impresii de tot felul. Iata cu ce am ramas de la prima mea vizita in Oradea.

Gara mi s-a parut insipida si fara culoare. m-am gandit atunci ca nu este nicio gara la fel de frumoasa ca cea din Iasi....si mi s-a facut un dor nebun de capitala Moldovei...

Am vazut strazile inguste, Parcul Central cu hartii aruncate pe jos, oameni tacuti, iar cand vorbeau...nu vorbeau romaneste:). Am vazut liceul "Mihai Eminescu" cu afise in limba maghiara. Am cerut paine de la un chiosc si mi-a raspuns o tanti in ungureste si nu mi-a dat nimic...Am vazut oameni care desi locuiau de ani buni in Oradea , habar nu aveau unde este Manastirea Franciscana (sau poate se prefaceau ca nu stiu).

La prima impresie, nu m-a impresionat deloc Oradea..ba chiar m-a lasat cu un gust amar.

Dar nu.
A venit seara si am iesit in Taverna. Un loc cat se poate de romanesc si cu preturi cat se poate de neromanesti. Mancare multa, gustoasa, aspectuoasa si ieftina. Poti manca pe saturate acolo. Nu costa mult mancarea in Oradea.
Si taximetristii sunt de pe alta planeta. La cinci zeci si patru de lei i-am dat saizeci si mi-a dat un leu inapoi...adica a ramas in pierdere. Pai in Bucuresti, daca nu-i dai si bacsis atat iti trebuie...plus ca nici nu te ia daca nu e ruta suficient de lunga...mai, mai ca te rogi de taximetrist sa te duca unde ai nevoie...Da, ca in Oradea nu am mai vazut asa taximetristi corecti.

Centrul e mirific. Seamana mult cu orasele austriece...e ca o fortareata de palat....Ca arhitectura, teatrul este extraordinar de frumos, la fel si primaria si celelalte cladiri din imprejurimi. In plus, au o iluminare foarte buna ce imi aduce aminte de Universitatea Al. I.. Cuza care este la fel de frumos iluminata, iar noaptea se vede ca un palat.

Cluburile sunt toate in acelasi loc...unul langa altul....nu am mai vazut asa ceva la noi in tara. Oameni de tot felul...baieti frumosi :), fete slabute.
O doamna imbracata cu o rochie de epoca si o palarie cu bor imens se plimba prin fiecare local cu un cos mare in mana. Cosul este plin de trandafiri frumos aranjati de nu te induri sa nu cumperi cativa. Doamna trece pe la fiecare masa din fiecare pub si isi prezinta marfa. Unii cumpara, altii doar privesc. Muzica la maximum nu este data decat dupa orele douazaci si patru.

Oradea are si o Cetate datata inca din secolul al XI-lea care se poate vizita si este in curs de restaurare. Unele cladiri adiacente sunt inca folosite si exista acolo sali de studiu pentru Facultatea de Arte Vizuale. Este foarte interesant cum un bloc nou nout sta pe aceeasi strada cu cetatea veche de sute de ani.

La cativa zeci de metri de cetate exista o colina de pe care poti vedea aproape tot orasul.

Prima oara in Istanbul(2)

2008-10-25T08:23:00.000-07:00

Hostelul era in apropierea marii. Destul de vechi si nu foarte luxos...si mi s-a parut chiar si neingrijit. Am platit pentru doua zile si am urcat in camera mea. Am deschis televizorul.
Pe ecarn era o femeie frumoasa, mai mult dezbracata decat imbracata. Culmea. Pe strazi femeile sunt cu val pe cap, iar la televizor pare ca e o alta lume.

Int-adevar era ..altceva.
Case inghesuite si mici. Murdarie. Terase in drum. Marfa de vanzare peste tot.
In "bazarul de aur" nu era tocmai asa de mult aur. Si nu atat de ieftin pe cat se zvonea. Insa am gasit acolo o multime de bunatati...pe care nu am rezistat sa nu le gust. Jeleuri de toate felurile, fistic, smochine, alte chestii de care nici nu auzisem.
Toata lumea te roaga sa servesti. Si cum ai putea refuza?
Vanzatorii, daca sunt tineri, stiu in general engleza. M-am putut intelege de minune cu ei, am aflat ce as mai putea vizita, unde se mananaca bine, ce terase si pe unde le gasesc.

Turcii sunt foarte amabili si iscoditori. " Where are you from?" era cea mai importanta intrebare. Apoi te intrebau ce studiezi si se laudau ca si ei sunt sudenti....iar pe timp de vara vand in bazar. Studente care sa vanda in bazar nu am vazut deloc...decat vreo femeie in toata firea cu val negru..

In moschee am vazut multi oameni. Am inteles ca unii veneau de departe, special ca sa se inchine acolo. Se spalau la usa pe maini. Isi lasau incaltarile si intrau in sosete. Murdare sosete. Murdare incaltari. Femeile aveau basma doar pe cap si li se vedea fata. Eu nu aveam nimic si mi s-a dat un sal la intrare in imprumut.
Liniste.
Am vazut femei cu copiii si cu sotul care se comporta ca si cum nu ar fi fost cu familia in acel loc.

Istambulul e plin de magazine. Marile complexe comerciale de imbracaminte sunt mai mult pentru barbati decat pentru femei. Ma gandeam ca la noi e oarecum invers. Daca esti barbat si vrei sa te imbraci la patru ace, acolo sa te duci nene!

In Marmara am vazut primii delfini pe care ii vazusem in viata mea ...care inotau la fel cum vazusem eu in desene animate cand eram mica ( nu ca as fi prea mare acum:)).
Da, eram intr-un vaporas si, uitandu-ma la apa, am vazut delfini inotand si facand salturi. Minunat! De atunci nici ca am mai vazut asa ceva...o minunatie.

La restaurant ai bautura si desertul pe gratis. Nu si daca esti insotita de un domn. Cu alte cuvinte, e de preferabil, cand mergi sa mananci, sa te duci numai cu fetele:).
Barmanii stapanesc doua trei limbi (franceza, engleza, germana, uneori si rusa). Sunt foarte comunicativi si daca stai la taifas, afli multe lucruri de la ei.

Ce am mai vazut eu atunci? Disperare. Disperare in a strange cat mai multi euro. Unii vanzatori aveau cate o cutie metalica bine inchisa cu euro stransi.

E altfel, intr-adevar.

Prima oara in Istanbul (1)

2008-10-22T04:08:00.000-07:00

La sfarsitul orei, Cosima ne-a povestit cum isi petrece ea week-end-urile: " Pai urc in tren si plec la Istanbul. Ma pornesc de joi dimineata si ma intorc duminica."

Ma gandeam ca e destul de scump sa pleci asa de des...acolo. "Da' de unde? Eu iau bilet dus-intors si am reducere 20%. Stau la un hostel cu 10 euro pe noapte si mic dejun inclus. Cu alti doi euro mananc pe saturate la retaurantul de peste drum. E liniste si...altceva".

La seminarul urmator ne-a adus o carte de vizita cu adresa acelui hostel ieftin.
Mai sa fie, ia sa vad si eu cat de "altceva " e acolo. Mai ales daca e si asa de ieftin.

Si m-am urcat in tren intr-o zi. Mi-am luat si eu bilet dus-intors. Asa e , cu reducere. Si am mai primit o reducere fiindca eram pana in 26 de ani. Adica , mai pe romaneste,tinerii care calatoresc (si care se si mai intorc) primesc o reducere, asa, de mila CFR-ului. Boon.

Trenul era direct Istanbul. Cu oprire la fiecare vama (Giurgiu,intrarea in Bulgaria, iesirea din Bulgaria, etc.) Vagoanele erau minunate. In copartiment incapeau doar doua persoane ( erau doua paturi). Pe hol era o cabina de dus, un bar-restaurant si liniste totala. Nu mai vazusem atata confort intr-un tren niciodata.

Am dormit o zi jumatate..ca oricum nu avem ce face altceva. Ma mai trezea controlorul ca sa puna viza pe pasaport (ca nu eram inca in UE).

La granita cu Turcia a trebuit sa coboram dn tren. Ni s-au pus niste timbre pe pasaport (pe care dadusem vreo 7 euro)si apoi am stat la rand ca sa ni se puna stampilele. Atunci am vazut primii turci in Turcia din viata mea. Mi-am zis ca sunt tare frumusei turcii astia desi le tot mergea vestea de urati. Cine rau frumuseii? Pai cei care puneau stampilele.

Am urcat din nou in tren si am mai mers vreo cateva ore bune. Ma uitam pe fereastra. In fiecare statie vedeam femei cu fata acoperita de un sal negru si copii murdari. case mici, incropite din bucati. Saraca Turcia asta. A, femeile pe care le vedeam in statii erau trecute de prima tinerete sau batrane. m-am tot uitat sa vad si vreo fetiscana...dar astea era cam scumpe la vedere. Nu am vazut nici una. Oare fetele tinere nu calatoresc? Hm.

Ultima statie: Istanbul. Urat oras. Cel putin asa mi-a parut la prima impresie.
Am urcat intr-un taxi si am cerut sa fiu transportata spre acel hostel unde statea de obicei si profesoara mea. Taximetristii astia nu stiu insa o boaba englezeste sau alta limba..decat turca. Nu am reusit sa-i explic in niciun un mod omului respectiv..pana nu i-am aratat acea carte de vizita.

Am inteles ca eram in orasul nou..si acum mergeam spre orasul vechi. Pe drum analizam soseaua de-a lungul marii (o mare stralucitoare si calma in ziua aceea),strazile pavate, cladirile inghesuite.... Taximetristul mi-a cerut bani... Am inteles ca vrea..turcesti. Nu aveam. Am vrut sa-i dau o hartie de 10 euro , dar o singura bancnota i se parea cred prea putin. Am scotocit prin geanta si am gasit vreo 10 bancnote de cate zece mii de lei romanesti (azi un leu) si i i-am intins pe toti zambind. Taximetristul fericit i-a insfacat repede si a dat din cap ca e k.

pauză de schi

2007-11-23T11:06:00.000-08:00

Şi mai toată lumea pleacă la schi în Austria.
Prietenii mei au fost acolo iarna trecută.

“Eşti un fraier” mi-au zis, când am refuzat Austria în schimbul pârtiilor din România.

Păi de ce să fiu fraier? Nicăieri nu e o pârtie mai sănătoasă, mai uşoară şi mai alunecoasă ca la Cavnic. Da, Cavnic. Nu ai auzit? Vezi…. Este în Maramureş. Cică e cea mai tare pârtie. Eu merg de doi-trei ani acolo şi sunt înnebunit. E ca un drog. Nu mă mai pot opri. Schiez de aproape 3 ani la Cavnic….

De unde am aflat-o? Păi să-ţi povestesc…. pură întâmplare. De pe un site. Of, ăla, nu mai ştiu cum se numeşte, era numai cu informaţii cu şi despre, schi. Eu nu mai ţin minte .
Stai să o sun pe Dora. Ea ştie.
Da mă, cu ea am fost.
Aaa, Skivirus!

Aşa. Bihorenii laudă Arieşenii. E multă zăpadă şi e aproape pentru ei. Dacă vrei schi, linişte şi pace, acolo să te duci. Păi da, nu-ţi închipui că e Poiana Braşov acolo. E “linişte şi pace”, ce vrei mai mult să-ţi spun? La Borşa ai fost? Nu te cred. Tu, cu Austria ta, ai ratat Borşa? Opa….Păi Borşa e pârtie recunoscută de Federaţia Internaţională de Schi. Singura pârtie de coborâre din România tratată ca atare. Dar ce să-ţi mai spun ţie…..

Ţie iţi recomand cu căldură Rânca. Păi de ce? Că poate o să te inzăpezeşti pe acolo şi ….până te deszăpezesc ăia, ai timp să meditezi la toate astea (sic:) ). La Harghita Băi se duc mai mult ăia din Miercurea Ciuc. Că e mai aproape de ei. Miklos Edit si Lilla Petroczki au învăţat să schieze aici. Dar ştii tu cine sunt ăştia măi? Ă? Mari schioare......

La Straja găseşti de toate. Camere bine încălzite, preţuri de cazare bune, condiţii formidabile pentru schiat. E una dintre cele mai bine întreţinute staţiuni. A, tu vrei să schiezi în zăpadă. Păi du-te în Parâng. E plin de freeride-ri.
O să dai şi peste Tudor acolo. E cu gaşca. Vine în fiecare an pe timpul ăsta. Cum mă duc eu la Cavnic... Aşa face el. E dependent de Parâng măi omule. Daaaa, e ca un nebun. Gelu? A, nu. El merge la Sinaia...eee, nu ştii... Fiţe, mamă. Păi da, ăştia se întreţin cu Poiana Braşov, Buşteni, Predeal.., le ştii tu pe toate. Dacă vrei să te vezi cu el şi prietenii lui care „respiră aer de munte” , acolo du-te. Sunt în fiecare weekend. Hălăduiesc peste tot. Azi la Predeal, mâine la Buşteni, ieri la Sinaia...şi tot aşa. Îi ştie deja lumea. Sunt ca o familie ei. Da, da, o mare familie de „staţionari „. Nu râde. Ce, nu am dreptate?

Şi ia zi, până la urmă unde te duci? Binee, treaba ta... Să te îmbraci zdravăn că e ger curat acolo. Mi-a venit metroul. Mai vorbim. A....am uitat să-ţi zic, la Azuga au băgat un nou telescaun....da, în parc... am fugit, ne mai auzim noi!

În alt mod....

2007-11-23T10:08:00.000-08:00

Turismul de afaceri

Turismul românesc merge greu.

Drumurile sunt proaste. Preţurile ridicate, condiţii slabe ale locurilor de cazare şi agrement. Investiţii insuficiente (Autoritatea Natională pentru Turism). Turiştii străini şi cei autohtoni nu se înghesuie să-şi petreacă concediul sau vacanţa în România.

Dar....

Hotelurile sunt pline.

Sindicatele române salvează bietele staţiuni.

Asta avem în hoteluri. Bilete reduse de la Sindicat, tabere şi şcoli de vară gratuite, proiecte sponsorizate…. Şi oameni de afaceri.

După intrarea României în UE , oamenii de afaceri străini dar şi autohtoni, au găsit loc propice aici. Bucureştiul e plin de astfel de indivizi, la fel Sibiul, Clujul, Iaşul, Oradea, Timişoara şi mai toate locurile în care se poate face ceva….
Astfel, călătoriile în scopuri de afaceri fac un turism cu mult mai rentabil şi de o parte şi de cealaltă. Astăzi, în lume, se călătoreşte mult mai mult în scopuri de afaceri decât pur şi simplu pentru plăcere.

Turismul de afaceri se dezvoltă în România .

Ca afacerist, nu te mai impiedică nici drumurile, nici condiţiile proaste de la hotel. Nimic. Vii în România fiindcă ştii că o să faci bani.
De cealaltă parte, afaceriştii români s-au gândit repede, au cântărit lucrurile şi au pus degrabă la punct proiectul începerii unei noi construcţii: hotel, pensiune, orice, pe tema aceasta. Ştiu ei ce ştiu :)

Vasile Bogea şi-a început prima afacere cu centrale termice la blocuri.
“Era un domeniu nou, nu mulţi făceau asta după revoluţie. Eu am ştiut că o să prindă.”
Apoi a “prins” un program PHARE, şi azi construieşte un sistem hotelier în zona Dunării.

”Da, normal că o să renteze; din turism o să se scoată bani frumoşi în câţiva ani”, spune domnul Vasile Bogea.

La Sighişoara

2007-11-23T09:58:00.000-08:00

Dupa prima vizita, am spus ca e cel mai minunat loc de pe pamant. Si asta a fost acum doi ani.

Sighişoara e genul de oraş format din două vârste, ca şi Istanbulul turcilor sau Braşovul carpatic.

Partea cu case ardeleneşti, clădiri medievale, drumuri de piatră.

Apoi zona de blocuri, şosele asfaltate, trotuare, fabrica de confecţii textile, şcoli şi grădiniţe, toate din perioada comunistă.

Un oraş plin de saşi, unguri şi moldoveni.

Primii locuiesc aici de pe vremea lui Ţepes.

Au legende, tradiţii, cultură.

A doua grupă nu ştie nimeni exact când a apărut.

În arhivele Primăriei Sighişoara se găsesc acte care atestă locuirea unei familii de origine maghiară încă din secolul al-XV-lea.

Moldovenii…aceştia sunt cei mai nou-veniţi.

De fapt este vorba de moldovence. Acum 5,6 decenii.

Fabrica de textile din Sighişoara avea nevoie de locuri de muncă. Sistemul comunist oferea şcolarizare gratuită (profesională) . În acea peroadă s-au înscris la şcoala din Sighişoara multe fete cu varste între 14 şi 18 ani. Majoritatea din zona Moldovei.

“Eu eram fată de la ţară, nu ştiam prea bine ce înseamnă profesionala. Eu am crezut că o să ajung profesoară….”

Ana Soneriu avea 14 ani când a plecat la şcoală la Sighişoara. Aici a şi rămas. S-a casătorit. Acum e bunică. Are 74 de ani. Nu a mai fost la casa părintească de 7 ani, de la ultimul praznic. Nu-i place să călătorească. Nu suportă turiştii.

La Festivalul Medieval de la sfârşitul lui iulie, îşi pune mereu obloanele pe ferestre. “Prea mulţi vin, parcă e potopul!”

Sighişoara e renumită cu cetatea ei medievală. În vârful cetăţii e şcoala…

În fiecare zi, pe scări de lemn şi pe drum de piatră, copiii urcă cu ghiozdanele în spate. Şcoala de la Sighişoara e la mare înălţime!

Şi dacă mă gândesc la Sighişoara, musai îmi apare in minte Vlad Dracul… legendarul Vlad Ţepes.

O legendă, un mit, o scornire?

Ce mai contează, atâta timp cât aduce vizitatori/profit. Să aibă America un Dracula, l-ar fi mediatizat mai ceva ca brand-ul de la Coca-Cola! Dar noi nu suntem americani şi… nici afaceri nu ştim să facem prea bine. Proiectul de la “Dracula Park” a fost plimbat când la Raşnov, când la Sighişoara… Se pare că interesele nu au coincis.

Ideea a fost abandonată.

Şi ce face un turist când vine în “oraşul medieval”?

Vizitează muzeele din Cetate, manâncă mămăliguţă cu sarmale la “casa lui Vlad Ţepeş”, bea un vin bun la Cramăr….

La Cramăr poţi zice că serveşti după regula “ieftin şi bun”! Îl găseşti undeva mai departe de hărmălaia centrală, pe strada Ana Ipătescu.

Si daca înnoptezi, găseşti preţuri între 60-120 RON, camera de două persoane, cu masa de dimineaţă inclusă. În perioada extra sezon, adică înainte sau după festivaluri.

Cunoşti Sighişoara numai când dispare "potopul”.

Călătorii de weekend

2007-11-23T08:58:00.000-08:00

Costa Brava, ieftin şi bun!

Pentru cei care au muncit toată vara şi pentru cei care încep concediul acum, sau pur şi simplu pentru cei care au chef de o plimbare pe plaja nord-estică a Spaniei.

Staţiunea Callela, prima de pe plaja Costa Brava este una dintre perlele Mării Mediteraneene . Avionul e cea mai scurtă metodă de a ajunge aici. (….euro )

Unde ne cazăm?

Hotelurile sunt chiar pe plajă la două minute de valuri… ce-i drept, destul de puternice. Un hotel de 2 , 3 stele costă cca. 60 de euro, două persoane pe noapte . Recomand Hotel Haro Mar, cu cină şi mic dejun inclus, cu bufet suedez (adică mănânci ce vrei şi cât vrei), piscina gratis ( în Mamaia la Hotel Corsa este 20 lei taxa pe zi), seif (contra 8 euro pe zi), televizor (cu o garanţie de 20 de euro, bani pe care ţi-i returnează la plecare).

Recepţionerii cunosc în general cam patru limbi străine (engleza, rusa, germana şi italiana) dar sunt cei mai amabili dacă le vorbeşti în spaniolă (sic:) ).
Astfel, poţi să schimbi masa de seară cu cea de prânz, dacă doreşti, poţi să te muţi în altş cameră dacă nu-ţi place peisajul sau nu-ţi convine uşa dormitorului :) . Curăţenie se face zilnic, iar lenjeria şi prosoapele se schimbă de asemeni în fiecare zi şi ori de cate ori este nevoie.

Recepţionerii sunt la dispoziţia ta 24 din 24. Pentru orice întrebare primeşti răspuns . Comandă taxiul, cumpară bilete pentru avion sau autocar, fac rezervări, închiriază , etc.
Cu 3 euro poţi suna 3 minute la orice numar din România.

Plaja nu e tocmai ideală, nisipul seamănă mai mult cu zgura ( însă am aflat că e cel mai bun masaj pentru picioare), malul este destul de abrupt iar apa de 3 ori mai sărată decât Marea Neagră… Soarele este numai bun pentru plajă şi cu 4 euro şezlong-ul, poţi sta toată ziua în baie de raze. O plimbare cu yahtul costă 22 de euro.

De asemeni, pentru 45 de euro+1 euro taxa de autostradă + 2,5 euro parcare pe zona verde, poti închiria un automobil (ex. Peugeot 106) şi să te plimbi în Barcelona, care nu este la mai mult de 60 de km de staţiune. Aici sunt multe muzee( peste 52!), Arcul de Triumf, magazine cu haine mai ieftine decât la noi. O pereche de blugi Pinky-30 de euro, un compleu Adidas 15 euro tricoul si 12 euro pantalonii scurţi.
Fructele sunt toate cam 1 euro. O sticlă de Coca–Cola la 2 litri-2 euro în magazine, 1,5 euro -0,25l în baruri. Cu 10 euro mănânci pe săturate la orice restaurant stil bufet suedez. Nu trebuie ratat portul….

Dacă nu ai maşină, cu 5 euro mergi din staţiune în Barcelona, dus-întors. Biletul la metrou costă 1,5 euro, sau 5,5 euro pentru toată ziua.

Şi dacă ai chef de mai mult, la jumate de oră de Calella este un parc de distracţii (un fel de Aqua Magic + animale dresate - delfini în special). Cu 21 de euro poţi să faci ce vrei o zi întreagă. Piesele de rezistenţă sunt toboganul cu apă şi piscina cu delfini.

La drum

2007-11-23T08:49:00.000-08:00

Pleci în afară.

Te întrebi ce să mai pui în bagajul ticsit deja.

Încă 3 lucruri. Trei lucruri româneşti.

Şi te întrebi: aste 3 lucruri româneşti să-ţi fie ţie utile sau să-i împresioneze pe alţii? Ce să iei la tine ca să atragi atenţia? Sau şi mai mult, ce poţi avea în bagaj,.. ceva care să spună altora că eşti român şi în acelaşi timp să le trezească admiraţia şi nu resentimentul scârbei.

De exemplu, dacă ai lua un CD cu manele, întreaga Europă ar şti că eşti din România.

Dar oare aceasta este identitatea pe care vrei să o afişezi ?

Mmm... Nu.

Poţi să pui în bagaj un mic nai de lemn.

Nu are de unde să ştie multă lume că este un instrument tradiţional românesc, dar dacă îl vei dărui oricărui european alături de o poveste a naiului, sigur va fi încântat şi sigur îl va păstra la loc de cinste.

Să nu uităm că europenilor le plac cadourile :) .

Bine, dar naiul nu e suficient.

Parcă era vorba de 3 lucruri...

Păi un lucru ar fi pliantul de la Dacia Logan :))

Ce să faci cu pliantul ? Că maşina, săraca de ea se defectează la fiecare 20 Km =)) Deci nu lua niciun pliant cu Dacia Logan.

Aşa. Să iau sarmalele după mine ?

Mm , adevărul e că astea au facut înconjurul lumii. Sigur l-aş cuceri pe european cu sarmalele bunicii. Dar la drum lung... mai bine lasă sarmalele!
Uite o soluţie: ia una bucată foaie roşie ( roz , albă, albasră, de orice culoare-ţi place ţie ) şi scrie pe ea cu litere de o şchioapă DOR, DOINĂ... Sau şi mai bine scrie-le pe o frunză presată şi uscată. Frunza să fie de stejar. Povestea e simplă: stejarul e copacul protector, cuvintele sunt unice. Nu poţi traduce în nicio limbă DOR şi DOINĂ. Europeanul va fi încântat să cunoască aceste două cuvinte unicat.

O cană cu Vlad Dracul.

Ar fi o idee bună.

Dracula a făcut şi el înconjurul lumii.

Dar orice român ar veni cu un obiect care să ducă cu gândul la Domnitorul din Bran. Asta trece prin mintea oricui.

Deci nu lua cana.

Mai bine iţi împopoţonezi păpuşa cu tradiţionala ie, catrinţă şi bundiţă.

Astea, dacă nu ai bani sa le cumperi din „ Unirea ” , o să te apuci să ţi le faci singură, cu foarfecele, acul şi aţa. Să arăţi păpuşica ta îmbrăcată în strai tradiţional şi chiar să dăruieşti o astfel de păpuşică, sigur ţi-ai câştiga admiraţia pe termen lung.

Aşadar, mult succes la confecţionarea portului popular românesc. Că doar nu-ţi dai tu banii pe straiele din „ Unirea ”... esti român şi student pe deasupra.

N-ai bani =))