Viena de Craciun

Palatul Shonbrun - a patra fotografie, Albertina- a treia fotografie


Acum doi ani pe vremea aceasta eram in drum spre Viena. Nu mai fusesem niciodata acolo.Anul trecut ..pe vremea asta eram de asemenea in drum spre Viena..numai ca de aceasta data nu am avut buletinul si m-au coborat din autocar la vama de langa Timisoara. Urata experienta. Nici nu mai vreau sa-mi amintesc. Numai mie mi se putea intampla asta. Hahahaha

Dar sa revin la Viena.
Mancare scumpa, haine extravagante, oameni cocheti.
Palatul Shonbrun, care este cu mult mai frumos decat cel de la Versailles. Nu va vine sa credeti...mergeti de va convingeti.

Legenda printesei Sisi...In Shonbrun gasesti incaperi intregi special amenajate intru onoarea si comemorarea lui Sisi. Prima ei rochie la Curte,filmulete si legende cu ea...o intreaga politica de marketing. Si noi am avut printese si regine destule...dar cine s-a gandit sa le faca atata reclama incat sa intre in legenda? hmmm
La iesire gasesti o groaza de suveniruri ..poze cu Sisi, Mozart, Shonbrun, etc. Plus tot felul de bomboane cu imaginea celor mentionati...Avem noi vreo prajitura sau bomboana cu Regele carol sau macar cu Enescu?
NUUUUUUUUUUUUUU
Bine ca le-a trecut prin cap numai austriecilor. Si sunt destul de scumpe bomboanele astea, pe bune. Cu toate acestea se vand ca painea calda...ca doar asta e proba ca ai fost la Viena! ( sic)

In RING ( zona de maxim interes a Vienei) gasesti si crame cu un vin fiert foarte bun pe care il poti cumpara cu cativa euro.

Muzeul lui Mozart nu e de omis....la fel pot spune despre palatul Albertina. Acum acolo se fac expozitii de arta (eu am prins intreaga colectie Picasso). E o frumoasa legenda a palatului Albertina. Albertina era fiica lui Sobieski..el dorea sa-si marite fiica cu regele austriac pentru a intari relatiile cu Imperiul Austro-Ungar. Astfel, i-a construit fiicei sale un palat in Viena....extraordinar de frumos (e o foto mai sus cu palatul). Ideea este ca poporul nu dorea aceasta unire..si Albertina nu s-a mai casatorit. Se presupune ca a avut un copil cu regele...in fata palatului Albertina exista o statuie cu ea si copilul ei....Ghidul ce acolo ne-a spus ca ani de-a randul acea statuie a fost improscata cu rosii si oua:(

NU va mai povestesc....caci e ceva de vis acolo. Mergeti si vedeti singuri..dar daca purcedeti pe acele meleaguri (ce vorba veche si ce cuvinte frumoase)..va recomand sa va duceti int-un grup organizat (dotat cu ghid) caci altfel..nu o sa puteti intelege frumusetile de acolo...

Craciun fericit!

Nu va mai spun ca la hotelul unde am fost cazati...tipa de la receptie auzind ca suntem Din Romania, ne-a cerut manele ( hhahaa, buna identitate avem, nu am ce zice). In aceeasi seara, in loc de manele, am organizat un concert de colinde romanesti si melodii populare( bine, pe cele pe care le-am stiut noi). Am avut si o pianaista din Cluj ce ne-a acompaniat ..si totul a iesit atat de minunat incat am fost aplaudati minute in sir. Sper ca receprionera s-a prins ca asta e identitatea noastra muzicala...

O imbratisare= doua zambete

Multumesc Victoriei Antropov pentru fotografii:)

Si cum o sa ma folosesc si de aceasta data de zicala "niciodata nu e prea tarziu", o sa va povestesc astazi despre calatoria mea ..cu imbratisari...de la Teatrul National Bucuresti- Mall Vitan- Parc Unirea.
A fost o initiativa www.lumebuna.ro si eu am aflat de program de la Mihail Musat cu ocazia Forumului National al Tinerilor de la Oradea.
Un rol foarte important l-a avut David Nagy. El a reusit sa mobilizeze cele aproape 30 de orase din tara. David, ai facut o treaba fantastica!

Asa....ne-am strans o multime de voluntari ( nu credeam sa fie asa de multi) in fata TNB-ului. Acolo am facut grupuri si grupulete, am scris pancarde cu "Free hugs" sau " Imbratisari gratuite", am dat interviuri si ne-am lasat "pozati" de oamnii care au venit sa scrie in presa despre noi. Nice! Apoi ne-am imprastiat: un grup la Universitate, unul la Mall Plazza, unul in Parc Cismigiu, unul La Unirea....

Grupul meu a merg la Mall Vitan. Am mers pe jos de la TNB pana la Piata Unirii de unde am luat autobusul. Pe drum....nu am stat degeaba....cu cartoanele noastre pe care scria ca dam o imbratisare gratis oricui doreste....ofeream calde si stranse imbratisari tuturor trecatorilor.

Ne-a intrebat o doamna scrobita daca nu vrem doua palme....
In rest, am primit multumiri, urari de bine si laude. E atat de placut sentimentul ...sa vezi ca dupa imbratisarea pe care ai oferit-o, persoana aceea e cu zambetul pe buze..

La Mall Vitan ne-a pierit entuziasmul. Nenea paznic nu ne-a lasa t sa intam, mai mult, a sunat dupa intariri...asa ca am plecat cu coada intre picioare.
Ne-am oprin in Parcul Unirea unde erau niste domni politisti pe care i-am imbratisat cu dor:)
Batrani, tineri, iubiti si iubite..nu a scapat nimeni de imbratisarile noastre.
Intr-adevar, o imbratisare =doua zambete!
( Fac rost de fotografii cat mai curand si le voi posta sa vedeti si voi cat de minunat a fost).

Buzias

Anul trecut am fost pentru prima oara in Buzias. Nici nu auzisem de locul acesta...intamplarea face ca ANSIT-ul (Agentia Nationala de Sprijinire a Initiativelor Tinerilor)sa-si desfasoare un proiect acolo ( "Dialog Social").

Din Bucuresti nu exista tren direct, eu am luat pana in Lugoj si de acolo spre Buzias. Am ajuns intr-o gara micuta unde la casa de bilete doamna isi bea cafeaua linistita si mai schimba doua trei vorbe cu calatorii care vin infrigurati...

Pana in statiune trebuie sa mergi cu un maxi-taxi sau cu taxiul daca te tin buzunarele. Eu am ales maxi -taxi si am constatat ca mergeam impreuna cu cersetorii pe care ii vazusem in gara din lugoj in timp ce asteptam legatura mea cu Buziasul. Da, cersetorii aceia aveau case in Buzias sau in apropierea lui si mergeau la cersit in Lugoj sau in alte parti ca si cum ar merge la serviciu in fiecare zi. Soferul de maxi-taxi mi-a spus ca ii transporta in fiecare dimineata si seara si desi miroseau ingrozitor, nu se indura sa nu-i ia. NU-ti inchipui ca mergeau pe gratis, nu; plateau ca oricare calator.

Am oprit la Complexul Hotelier PARC. Proaspat renovat, utilat cu sauna (9 lei sedinta), sala de fitness ( 12l ei sedinta),terapie manuala, acupunctura, parafina,hidromasaj , bai galvanice, kinetoterapie si alte utilitati, hotelul arata nemaipomenit. O sa-mi aduc aminte toata viata de el..mai ales fiindca acolo mi-am uitat cheile ...si mi-am dat seama de asta numai cand am ajuns inapoi in Bucuresti... si a trebuit sa sparg usa :))

Buziasul are o apa termala foarte bogata in fier si nu mai stiu ce alta substanta ce o face foarte neplacuta la gust...Erau multi oameni acolo cu sticlele de doi litri care asteptau la coada sa le umple. O doamna de vreo saizeci de ani mi-a spus ca de cand consuma apa "din asta" nu mai sufera de nimic. Si inainte avea probleme cu fierea, ficatul, bila, etc. Minune apa asta. Ia sa iau si eu o sticla!

Langa hotel exista un parc sau padurice...cu multe veverite care escaladeaza brazii. O minuatie sa le vezi. Langa toate astea.... se vad ruinele unei statiuni balneoclimaterice ce era la mare inaltime pe vremea comunistilor. Odata cu caderea regimului...si statiunea s-a distrus....s-a furat tot ce se putea. Oricum, se vede si asa ca a fost foarte dotata si bine utilata acea statiune balneoclimaterica.

In Buzias sunt cateva baruri cu barbati crita la orice ora. Am vazut si o cofetarie-pizerie la mare cautare - dupa 9 seara nu mai gaseai nici prajituri si nici pizza de care vroiai. Preturi mici ( 10 lei o pizza,1 leu o amandina).

Cine doreste o vacanta departe... cu liniste si pace si multa sanatate...ii recomand cu drag Buziasul. Eu abia astept sa ma duc iarasi:)

Oradea

Douasprezece ore de mers cu trenul(din Bucuresti), o raceala groaznica si impresii de tot felul. Iata cu ce am ramas de la prima mea vizita in Oradea.

Gara mi s-a parut insipida si fara culoare. m-am gandit atunci ca nu este nicio gara la fel de frumoasa ca cea din Iasi....si mi s-a facut un dor nebun de capitala Moldovei...

Am vazut strazile inguste, Parcul Central cu hartii aruncate pe jos, oameni tacuti, iar cand vorbeau...nu vorbeau romaneste:). Am vazut liceul "Mihai Eminescu" cu afise in limba maghiara. Am cerut paine de la un chiosc si mi-a raspuns o tanti in ungureste si nu mi-a dat nimic...Am vazut oameni care desi locuiau de ani buni in Oradea , habar nu aveau unde este Manastirea Franciscana (sau poate se prefaceau ca nu stiu).

La prima impresie, nu m-a impresionat deloc Oradea..ba chiar m-a lasat cu un gust amar.

Dar nu.
A venit seara si am iesit in Taverna. Un loc cat se poate de romanesc si cu preturi cat se poate de neromanesti. Mancare multa, gustoasa, aspectuoasa si ieftina. Poti manca pe saturate acolo. Nu costa mult mancarea in Oradea.
Si taximetristii sunt de pe alta planeta. La cinci zeci si patru de lei i-am dat saizeci si mi-a dat un leu inapoi...adica a ramas in pierdere. Pai in Bucuresti, daca nu-i dai si bacsis atat iti trebuie...plus ca nici nu te ia daca nu e ruta suficient de lunga...mai, mai ca te rogi de taximetrist sa te duca unde ai nevoie...Da, ca in Oradea nu am mai vazut asa taximetristi corecti.

Centrul e mirific. Seamana mult cu orasele austriece...e ca o fortareata de palat....Ca arhitectura, teatrul este extraordinar de frumos, la fel si primaria si celelalte cladiri din imprejurimi. In plus, au o iluminare foarte buna ce imi aduce aminte de Universitatea Al. I.. Cuza care este la fel de frumos iluminata, iar noaptea se vede ca un palat.

Cluburile sunt toate in acelasi loc...unul langa altul....nu am mai vazut asa ceva la noi in tara. Oameni de tot felul...baieti frumosi :), fete slabute.
O doamna imbracata cu o rochie de epoca si o palarie cu bor imens se plimba prin fiecare local cu un cos mare in mana. Cosul este plin de trandafiri frumos aranjati de nu te induri sa nu cumperi cativa. Doamna trece pe la fiecare masa din fiecare pub si isi prezinta marfa. Unii cumpara, altii doar privesc. Muzica la maximum nu este data decat dupa orele douazaci si patru.

Oradea are si o Cetate datata inca din secolul al XI-lea care se poate vizita si este in curs de restaurare. Unele cladiri adiacente sunt inca folosite si exista acolo sali de studiu pentru Facultatea de Arte Vizuale. Este foarte interesant cum un bloc nou nout sta pe aceeasi strada cu cetatea veche de sute de ani.

La cativa zeci de metri de cetate exista o colina de pe care poti vedea aproape tot orasul.

Prima oara in Istanbul(2)

Hostelul era in apropierea marii. Destul de vechi si nu foarte luxos...si mi s-a parut chiar si neingrijit. Am platit pentru doua zile si am urcat in camera mea. Am deschis televizorul.
Pe ecarn era o femeie frumoasa, mai mult dezbracata decat imbracata. Culmea. Pe strazi femeile sunt cu val pe cap, iar la televizor pare ca e o alta lume.

Int-adevar era ..altceva.
Case inghesuite si mici. Murdarie. Terase in drum. Marfa de vanzare peste tot.
In "bazarul de aur" nu era tocmai asa de mult aur. Si nu atat de ieftin pe cat se zvonea. Insa am gasit acolo o multime de bunatati...pe care nu am rezistat sa nu le gust. Jeleuri de toate felurile, fistic, smochine, alte chestii de care nici nu auzisem.
Toata lumea te roaga sa servesti. Si cum ai putea refuza?
Vanzatorii, daca sunt tineri, stiu in general engleza. M-am putut intelege de minune cu ei, am aflat ce as mai putea vizita, unde se mananaca bine, ce terase si pe unde le gasesc.

Turcii sunt foarte amabili si iscoditori. " Where are you from?" era cea mai importanta intrebare. Apoi te intrebau ce studiezi si se laudau ca si ei sunt sudenti....iar pe timp de vara vand in bazar. Studente care sa vanda in bazar nu am vazut deloc...decat vreo femeie in toata firea cu val negru..

In moschee am vazut multi oameni. Am inteles ca unii veneau de departe, special ca sa se inchine acolo. Se spalau la usa pe maini. Isi lasau incaltarile si intrau in sosete. Murdare sosete. Murdare incaltari. Femeile aveau basma doar pe cap si li se vedea fata. Eu nu aveam nimic si mi s-a dat un sal la intrare in imprumut.
Liniste.
Am vazut femei cu copiii si cu sotul care se comporta ca si cum nu ar fi fost cu familia in acel loc.

Istambulul e plin de magazine. Marile complexe comerciale de imbracaminte sunt mai mult pentru barbati decat pentru femei. Ma gandeam ca la noi e oarecum invers. Daca esti barbat si vrei sa te imbraci la patru ace, acolo sa te duci nene!

In Marmara am vazut primii delfini pe care ii vazusem in viata mea ...care inotau la fel cum vazusem eu in desene animate cand eram mica ( nu ca as fi prea mare acum:)).
Da, eram intr-un vaporas si, uitandu-ma la apa, am vazut delfini inotand si facand salturi. Minunat! De atunci nici ca am mai vazut asa ceva...o minunatie.

La restaurant ai bautura si desertul pe gratis. Nu si daca esti insotita de un domn. Cu alte cuvinte, e de preferabil, cand mergi sa mananci, sa te duci numai cu fetele:).
Barmanii stapanesc doua trei limbi (franceza, engleza, germana, uneori si rusa). Sunt foarte comunicativi si daca stai la taifas, afli multe lucruri de la ei.

Ce am mai vazut eu atunci? Disperare. Disperare in a strange cat mai multi euro. Unii vanzatori aveau cate o cutie metalica bine inchisa cu euro stransi.

E altfel, intr-adevar.

Prima oara in Istanbul (1)

La sfarsitul orei, Cosima ne-a povestit cum isi petrece ea week-end-urile: " Pai urc in tren si plec la Istanbul. Ma pornesc de joi dimineata si ma intorc duminica."

Ma gandeam ca e destul de scump sa pleci asa de des...acolo. "Da' de unde? Eu iau bilet dus-intors si am reducere 20%. Stau la un hostel cu 10 euro pe noapte si mic dejun inclus. Cu alti doi euro mananc pe saturate la retaurantul de peste drum. E liniste si...altceva".

La seminarul urmator ne-a adus o carte de vizita cu adresa acelui hostel ieftin.
Mai sa fie, ia sa vad si eu cat de "altceva " e acolo. Mai ales daca e si asa de ieftin.

Si m-am urcat in tren intr-o zi. Mi-am luat si eu bilet dus-intors. Asa e , cu reducere. Si am mai primit o reducere fiindca eram pana in 26 de ani. Adica , mai pe romaneste,tinerii care calatoresc (si care se si mai intorc) primesc o reducere, asa, de mila CFR-ului. Boon.

Trenul era direct Istanbul. Cu oprire la fiecare vama (Giurgiu,intrarea in Bulgaria, iesirea din Bulgaria, etc.) Vagoanele erau minunate. In copartiment incapeau doar doua persoane ( erau doua paturi). Pe hol era o cabina de dus, un bar-restaurant si liniste totala. Nu mai vazusem atata confort intr-un tren niciodata.

Am dormit o zi jumatate..ca oricum nu avem ce face altceva. Ma mai trezea controlorul ca sa puna viza pe pasaport (ca nu eram inca in UE).

La granita cu Turcia a trebuit sa coboram dn tren. Ni s-au pus niste timbre pe pasaport (pe care dadusem vreo 7 euro)si apoi am stat la rand ca sa ni se puna stampilele. Atunci am vazut primii turci in Turcia din viata mea. Mi-am zis ca sunt tare frumusei turcii astia desi le tot mergea vestea de urati. Cine rau frumuseii? Pai cei care puneau stampilele.

Am urcat din nou in tren si am mai mers vreo cateva ore bune. Ma uitam pe fereastra. In fiecare statie vedeam femei cu fata acoperita de un sal negru si copii murdari. case mici, incropite din bucati. Saraca Turcia asta. A, femeile pe care le vedeam in statii erau trecute de prima tinerete sau batrane. m-am tot uitat sa vad si vreo fetiscana...dar astea era cam scumpe la vedere. Nu am vazut nici una. Oare fetele tinere nu calatoresc? Hm.

Ultima statie: Istanbul. Urat oras. Cel putin asa mi-a parut la prima impresie.
Am urcat intr-un taxi si am cerut sa fiu transportata spre acel hostel unde statea de obicei si profesoara mea. Taximetristii astia nu stiu insa o boaba englezeste sau alta limba..decat turca. Nu am reusit sa-i explic in niciun un mod omului respectiv..pana nu i-am aratat acea carte de vizita.

Am inteles ca eram in orasul nou..si acum mergeam spre orasul vechi. Pe drum analizam soseaua de-a lungul marii (o mare stralucitoare si calma in ziua aceea),strazile pavate, cladirile inghesuite.... Taximetristul mi-a cerut bani... Am inteles ca vrea..turcesti. Nu aveam. Am vrut sa-i dau o hartie de 10 euro , dar o singura bancnota i se parea cred prea putin. Am scotocit prin geanta si am gasit vreo 10 bancnote de cate zece mii de lei romanesti (azi un leu) si i i-am intins pe toti zambind. Taximetristul fericit i-a insfacat repede si a dat din cap ca e k.