miercuri, 16 decembrie 2009

In Birmingham, acasa si din nou in Birmingham

Mi-au dat lacrimile. Cand am vazut ca am apropii de Bucuresti. Si am inceput sa plang de-a binelea cand mi-am amintit de Iasi. Imi este dor de Iasi acum mai mult ca niciodata. Abia astept sa ma intorc....nu-mi place tara asta a lor deloc.
Nu e de mine aici. Vreau acasa! Nicaieri nu-i ca acasa si eu simt cel mai bine asta, crede-ma!

Asa cum este el Bucurestiul: murdar, plin de caini vagabonzi si aurolaci, aglomerat, sarac si plin de studenti saraci. Asa cum este el...am fost atat de fericita sa-l revad! Doamne cat de ferictia! Da, vreau sa ma intorc si sa fac ceva AICI!Si am vrut sa merg la patinoar, la teatru, la film si la opera! Da' de unde..nu am ajuns decat la film:))))) E prea scurt timpul....nu mi-a ajuns deloc, abia daca m-am vazut cu cativa prieteni, mi-am dat examenele, m-am intalnit cu coordonatorul meu de Disertatie si cam atat. Si am vazut primii fulgi de nea! Stiu ca acum ninge in Bucuresti de-a binelea...eu macar am vazut cativa fulgi....tot e ceva:)

Am vrut sa fac atat de multe si am dormit asa de putin incat ma luase durerea de cap de la nesomn....dar a meritat. M-am intalnit cu Teo, am fumat narghilea cu Raluca si Giovani, m-am pupat cu A, am facut clatite cu Andreea, am dormit la Ciau,am mancat cea mai buna ciocolata cu Emanuel:) M-am tuns. Nu de tot, dar aproape de tot:) Nu ma mai recunosteau colegii la scoala, hihi. Abia daca s-au obisnuit cu noua Victoria, cand trebuie iarasi sa-mi iau talpasita! Off!!!! NU-mi mai venea sa plec. De ce oare sa mai plec, ia sa nu mai plec...hm....si totusi am urcat in avion pana la urma.

Ploua in Londra. Si era frig. Trecut de orele douasprezece. Ca Aerlingus a avut intarziere vreo trei ore. Cu ce Dumnezeu sa mai ajung in Birmingham? L-am sunat pe Ciprian, scumpul meu coleg din generala. A venit saracul si m-a luat de acolo....a facut vreo ora si ceva pe drum....pe la 5 am adormit si eu. A doua zi am luat trenul si dusa am fost!

Ce urata mi se pare camera mea! Si ce minunata era cea de camin in care statusem mai bine de doi ani! Mica si pretioasa! Ce dor imi este....(cand am ajuns in Bucuresti nu am rezistat tentatiei sa nu ma duc pe acolo sa vad cine sta in fosta mea camera...hihi).

Luni am mancat cartofi cu paprika si ciuperci cu sos de usturoi. Super bun!Mancare germana, cica. Sapte lire portia.Mai vreau o portie, pe bune, ca e tare gusots! (sau poate eram eu prea infometata, hihi). Azi am incercat sa fac si eu...dar am ars cartofii:))))))

Am asa de multe lucruri de facut si mi-e o lene de ma doare, vorba nu stiu cui:)
Maine merg la film. Abia astept! Poate ma apuc si eu de disertatia aia o data...hm...si mai am si un eseu de facut....cand l-oi face nu stiu..intai disertatia. Da. Mai bine asa.