sâmbătă, 25 octombrie 2008

Prima oara in Istanbul(2)


Hostelul era in apropierea marii. Destul de vechi si nu foarte luxos...si mi s-a parut chiar si neingrijit. Am platit pentru doua zile si am urcat in camera mea. Am deschis televizorul.
Pe ecarn era o femeie frumoasa, mai mult dezbracata decat imbracata. Culmea. Pe strazi femeile sunt cu val pe cap, iar la televizor pare ca e o alta lume.

Int-adevar era ..altceva.
Case inghesuite si mici. Murdarie. Terase in drum. Marfa de vanzare peste tot.
In "bazarul de aur" nu era tocmai asa de mult aur. Si nu atat de ieftin pe cat se zvonea. Insa am gasit acolo o multime de bunatati...pe care nu am rezistat sa nu le gust. Jeleuri de toate felurile, fistic, smochine, alte chestii de care nici nu auzisem.
Toata lumea te roaga sa servesti. Si cum ai putea refuza?
Vanzatorii, daca sunt tineri, stiu in general engleza. M-am putut intelege de minune cu ei, am aflat ce as mai putea vizita, unde se mananaca bine, ce terase si pe unde le gasesc.

Turcii sunt foarte amabili si iscoditori. " Where are you from?" era cea mai importanta intrebare. Apoi te intrebau ce studiezi si se laudau ca si ei sunt sudenti....iar pe timp de vara vand in bazar. Studente care sa vanda in bazar nu am vazut deloc...decat vreo femeie in toata firea cu val negru..

In moschee am vazut multi oameni. Am inteles ca unii veneau de departe, special ca sa se inchine acolo. Se spalau la usa pe maini. Isi lasau incaltarile si intrau in sosete. Murdare sosete. Murdare incaltari. Femeile aveau basma doar pe cap si li se vedea fata. Eu nu aveam nimic si mi s-a dat un sal la intrare in imprumut.
Liniste.
Am vazut femei cu copiii si cu sotul care se comporta ca si cum nu ar fi fost cu familia in acel loc.

Istambulul e plin de magazine. Marile complexe comerciale de imbracaminte sunt mai mult pentru barbati decat pentru femei. Ma gandeam ca la noi e oarecum invers. Daca esti barbat si vrei sa te imbraci la patru ace, acolo sa te duci nene!

In Marmara am vazut primii delfini pe care ii vazusem in viata mea ...care inotau la fel cum vazusem eu in desene animate cand eram mica ( nu ca as fi prea mare acum:)).
Da, eram intr-un vaporas si, uitandu-ma la apa, am vazut delfini inotand si facand salturi. Minunat! De atunci nici ca am mai vazut asa ceva...o minunatie.

La restaurant ai bautura si desertul pe gratis. Nu si daca esti insotita de un domn. Cu alte cuvinte, e de preferabil, cand mergi sa mananci, sa te duci numai cu fetele:).
Barmanii stapanesc doua trei limbi (franceza, engleza, germana, uneori si rusa). Sunt foarte comunicativi si daca stai la taifas, afli multe lucruri de la ei.

Ce am mai vazut eu atunci? Disperare. Disperare in a strange cat mai multi euro. Unii vanzatori aveau cate o cutie metalica bine inchisa cu euro stransi.

E altfel, intr-adevar.

miercuri, 22 octombrie 2008

Prima oara in Istanbul (1)


La sfarsitul orei, Cosima ne-a povestit cum isi petrece ea week-end-urile: " Pai urc in tren si plec la Istanbul. Ma pornesc de joi dimineata si ma intorc duminica."

Ma gandeam ca e destul de scump sa pleci asa de des...acolo. "Da' de unde? Eu iau bilet dus-intors si am reducere 20%. Stau la un hostel cu 10 euro pe noapte si mic dejun inclus. Cu alti doi euro mananc pe saturate la retaurantul de peste drum. E liniste si...altceva".

La seminarul urmator ne-a adus o carte de vizita cu adresa acelui hostel ieftin.
Mai sa fie, ia sa vad si eu cat de "altceva " e acolo. Mai ales daca e si asa de ieftin.

Si m-am urcat in tren intr-o zi. Mi-am luat si eu bilet dus-intors. Asa e , cu reducere. Si am mai primit o reducere fiindca eram pana in 26 de ani. Adica , mai pe romaneste,tinerii care calatoresc (si care se si mai intorc) primesc o reducere, asa, de mila CFR-ului. Boon.

Trenul era direct Istanbul. Cu oprire la fiecare vama (Giurgiu,intrarea in Bulgaria, iesirea din Bulgaria, etc.) Vagoanele erau minunate. In copartiment incapeau doar doua persoane ( erau doua paturi). Pe hol era o cabina de dus, un bar-restaurant si liniste totala. Nu mai vazusem atata confort intr-un tren niciodata.

Am dormit o zi jumatate..ca oricum nu avem ce face altceva. Ma mai trezea controlorul ca sa puna viza pe pasaport (ca nu eram inca in UE).

La granita cu Turcia a trebuit sa coboram dn tren. Ni s-au pus niste timbre pe pasaport (pe care dadusem vreo 7 euro)si apoi am stat la rand ca sa ni se puna stampilele. Atunci am vazut primii turci in Turcia din viata mea. Mi-am zis ca sunt tare frumusei turcii astia desi le tot mergea vestea de urati. Cine rau frumuseii? Pai cei care puneau stampilele.

Am urcat din nou in tren si am mai mers vreo cateva ore bune. Ma uitam pe fereastra. In fiecare statie vedeam femei cu fata acoperita de un sal negru si copii murdari. case mici, incropite din bucati. Saraca Turcia asta. A, femeile pe care le vedeam in statii erau trecute de prima tinerete sau batrane. m-am tot uitat sa vad si vreo fetiscana...dar astea era cam scumpe la vedere. Nu am vazut nici una. Oare fetele tinere nu calatoresc? Hm.

Ultima statie: Istanbul. Urat oras. Cel putin asa mi-a parut la prima impresie.
Am urcat intr-un taxi si am cerut sa fiu transportata spre acel hostel unde statea de obicei si profesoara mea. Taximetristii astia nu stiu insa o boaba englezeste sau alta limba..decat turca. Nu am reusit sa-i explic in niciun un mod omului respectiv..pana nu i-am aratat acea carte de vizita.

Am inteles ca eram in orasul nou..si acum mergeam spre orasul vechi. Pe drum analizam soseaua de-a lungul marii (o mare stralucitoare si calma in ziua aceea),strazile pavate, cladirile inghesuite.... Taximetristul mi-a cerut bani... Am inteles ca vrea..turcesti. Nu aveam. Am vrut sa-i dau o hartie de 10 euro , dar o singura bancnota i se parea cred prea putin. Am scotocit prin geanta si am gasit vreo 10 bancnote de cate zece mii de lei romanesti (azi un leu) si i i-am intins pe toti zambind. Taximetristul fericit i-a insfacat repede si a dat din cap ca e k.