joi, 30 decembrie 2010

Restaurantele din Birmingham








































Nu-ti inchipui ca un student la Birmingham poate cutreiera restaurantele in lung si-n lat. Insa.....la evenimente speciale.....m-am nimerit de multe ori prin astfel de locuri.

In primul an de master mergem mai mult prin restaurante chinezesti (asta fiindca locuiam in casa cu o domnisoara din Vietnam - acum doamna- care ma invita mereu cand iesea cu prietenii ei asiatici si nu numai:P).

Unde se gasesc restaurantele astea? Majoritatea in cartierul chinezesc. Din centru (City Center)..vreo 5 minute de mers pe jos. Mai sunt cateva si in Five Ways.

Aici mananac icat de mult vrei si platesti os uma fixa (de regula intre 12-20 de lire de persoana). Mi-a placut ca am vazut pentru prima oara in viata cum pot sa-mi coc singura mancarea pe un gratar pus pe masa. Sau cum pot sa-mi fierb singura mancarea intr-un bol asezat in fata noastra.


Ce se mananca? Fructe de mare....carne de pui si de vita, legume de tot felul....nici nu le mai stiu numele..o sa le vedeti in fotografii:P
Un restaurant care mi-a placut in mod special se numeste Akhbar (daca vrei sa vezi site-ul restaurantului, apasa aici ). Arhitectura, aranjamentul interios, chelnerii extrem de prietenosi care fac orice sa te simti bine (chiar si canta) m-au facut sa-mi repet ca ma voi intoarce in acest loc:)
Mancarea este indiana...in special forte picanta....:)

Un alt loccare mi-a placut foarte mult este Shiraz (adresa este aici). Un restaurant mic, cu mancare traditional iraniana. Un loc atat de minunat, ca o bijuterie. Am gasit acolo cele mai minunate ceainice, tablouri cu motive iraniene sau musulmane, flori naturale la mese (aveau in ziua aceea lalele - florile mele preferate), chelnerite sexy (una dintre ele era rusoaica, blonda si frumoasa) si mancare buna.

Preturile nu sunt foarte piperate, cu 40 de lire pot manca doua persoane pe saturate.
Daca vrei sa vezi mai multe poze, apasa aici

duminică, 28 noiembrie 2010

German market in Birmingham






















Aici este deja o traditie sa mergi in fiecare an la "German Market" sa cumperi ceva frumos sau sa mananci ceva gustos:P

Pai de asta s-a si organizat in preajma Craciunuluui: ca sa poti sa cumperi de acolo tot ce ai nevoie pentru sarbatori. Preturile sunt destul de piperate, deci fac ceva bani germanii cu marketul lor:) :
  1. o cana de vin fiert este 3 lire (la noi nu platesti mai mult de 6 lei nici la cele mai scumpe restaurante).
  2. o farfurie cu cateva felii de cartofi copti ,5, 6 ciuperci coapte si sos de usturoi - 5 lire.
  3. o gogoasa - 2 lire.

  4. un carnacior cu paine - 3 lire.
  5. paine cu usturoi si branza ( o bunatate) - 2,50 lire.
  6. o bere - 3 lire.
  7. ciocolata - intre 3 si 7 lire.
  8. castane coapte - 3 lire.

  9. etc., etc.

Ce sa zic, poti gasi tot ce-ti doresti acolo, eu am gasit si romani care mi-au servit vinul si care mi-au vorbit in romaneste, fara sa stie ca sunt romanca, hahhaa:)

- Cu ce te servesc fato? (si-mi zambeste:P)

-(Mama, de unde stie asta ca sunt romanca? hmmm) Esti roman, hahha....cum de m-ai nimerit..m?

- A, nu ..(zice el), eu asa vorbesc cu toata lumea , hhaha (si rade).

...erau bacauani si lucrau in Germania la o crama ,iar acum venisera cu firma sa vanda vin fiert pe perioada market-ului.

In Birmingham Piata Germana e deja o traditie. Nu se poate sa lasi anul sa treaca fara ca macar sa bei o bere la "German market".

La mine a al doilea an :P







vineri, 29 octombrie 2010

BCR Open Romania - 2010










O sa ma refer aici numai la meciul demonstrativ pe care l-au sustinut tenismenii Bahrami, Vilander, Leconte si Nastase.
Se vede clar ca am pus pe romanul nostru la finele enumerarii, asa cum cere modestia si bunul simt.

Un meci frumos, plin de umor, haz si voie buna. Daca vrei sa vezi imagini si filmulete cu meciul, apasa aici
Bahrami si Leconte au fost geniali.
Ceea ce eu nu pot sa inteleg este cum se face ca mereu ne aratam prostia, chiar si la un astfel de meci. Pai da. In loc sa punem in frunte pe invitatii tenismeni, noi am ridicat in slavi pe Nastase. Este clar, meritul lui il cunoastem foarte bine, suntem mandrii ca-l avem si ca a dat Romaniei foarte dedemult un loc de frunte in campionatele de tenis dublu. Dar sa ne laudam noi cu noi, in tara la noi, este de-a dreptul penibil.
Multumiri lui Costin Tabaras pentru fotografii:P









marți, 7 septembrie 2010

Orasul lui Shakespeare
























































Si da. Am vizitat si locul unde s-ar fi nascut, chipurile al englezilor William Shakespeare. Stratford upon Avon este un orasel mic, nu foarte frumos, nu cu multa arhitectura medievala. Mi l-am imaginat a fi un targusor al micilor industriasi, unde fiecare isi deschide un mic magazin, taraba sau atelier.
Si legende despre Shakespeare sunt multe. Ca ar fi existat, ca n-ar fi existat - englezii ne prezinta o casa muzeu unde s-ar fi nascut si unde a locuit marele romancier. Ce am aflat eu din cele ce am vazut acolo este ca patul intr-o casa era un mare lux. Se dormea pe jos in general, iar cine vroia un pat trebuia sa economiseasca ani buni valoarea unei jumatati de casa chiar. Mai mult: parintii dormeau in patul ce cu mari sacrificii si-l permisesera, iar copii, in functie de varsta - erau asezati pe jos sub niste rogojini. Nu stiu cum dormeau saracii. Ma gandesc sincer ca in vremurile noastre un parinte ar dormi mai degraba pe jos si l-ar lasa pe copil in pat, daca nu s-ar putea altfel...
Bucataresele sau oamenii care aveau grija de casa dormeau tot pe jos intr-o alta incapere, cate 5,6, inghesuiti. Dar acest lucru era cat se poate de normal.
Tatal lui Shakespeare era pielar. Mai exact confectiona manusi din piele. Erau la mare cautare manusile lui, si se parea ca faceau un pret bun. Cu toate acestea, copilul William a fugit cat a putut de munca grea din atelierul tatalui sau, preferand sa scrie ..si sa se indragosteasca. Spun asta fiindca la mai putin de 18 ani lasa o fata insarcinata si ca atare, o ia de nevasta. Neavand casa, primeste un hol al locuintei parintesti unde avea sa-si petreaca ceva ani buni pana se va muta in propria lui casa.
Unde a scris Shakespeare ? Se pare ca nu langa sotia sa, ci la Londra, unde avea sa plece. Pai da. Si-a lasat sotia acasa si el a mers sa scrie la Londra. Mai bine de zece ani.

Dar sa-l lasam pe Shakespeare.
Mai poti vedea acolo o gradina cu fluturi, omizi, gandaci, reptile, totul numai pentru cinci lire.
Si te poti plimba cu barca pe raul Avon:)
Daca vrei sa vezi mai multe fotografii sau sa afli mai multe informatii, apasa aici

luni, 23 august 2010

Dublin, Irlanda - oameni carora li se citeste pe fata tristetea











Nu stiam mare lucru despre istoria Irlandei atunci cand am fost pentru prima oara in Dublin. Dar am vazut suparare pe fetele oamenilor. Femei frumoase, blonde, inalte, zambitoare si barbati slabi, mahniti, cu ochi tristi, cu zambet amar. Oare de ce mi s-a parut asa?


Am aflat mai tarziu de marea foamete a Irlandei..Multi au murit. Multi au plecat pe mare sa-si incearce norocul. Pe mare sufereau de foame si de boli, pe uscat ajunsi, le era greu sa-si gaseeasca loc de munca. Toti fugeau de irlandezi. Multe femei au fost luate pe vapoare si duse in Australia, casatorindu-se acolo cu prizonierii Marii Britanii.

La Muzeul Figurilor de Ceara din Dublin, poti vedea imagini cu trista poveste....(10 euro intrarea).

Am inteles ca in acea vreme, singura lor sursa de hrana - cartofii- a fost distrusa cativa ani la rand din cauza ploilor. Astfel, Marea Britanie oferea saci de cartofi oamenilor care renuntau la religia catolica in favoarea celei protestante. Li se mai oferea de mancare daca mergeau la slujba protestanta. In plus, Regatul Unit al marii Britanii le percepea mari taxe in produse..si micile resurse de cartofi erau trimise in U.K.

M-a infricosat povestea.

Si am gasit aici oameni extraordinar de buni, sinceri si binevoitori. In Anglia toata lumea iti zambeste, fiecare vrea sa fie "politicos" - adica sa te minta pe fata.

Si am vizitat Castelul din Dublin. Si m-am mirat ca de atatea razboaie cu U.K. au reusit irlandezii sa mai pastreze si asemenea minunatii. Capela castelului are uimitoare sculpturi in lemn cu dinastiile regale. (5 euro intrarea).
La intrare exista si un magazin de suveniruri cu restaurant. Un prnz cu desert, suc si felul doi costa cam 10 euro.

Si sunt multe de vazut in Doublin. Cica ar fi fost un oras cu peste 9 centre ...oriunde esti, te afli intr-unul din cele 9 centre, hhaha! Catedrala Sfantul Stefan (pe care nu am reusit nici cum sa o fotografiez cu soare), Saint Stephen's Green Park ( unde am vazut pentru prima oara lebede, porumbei, rate si pescarusi, toti in acelasi loc, mancand impreuna:P), Universitatea Trinity (care este o bijuterie sculpturala), etc.

Si doua zile nu mi-au fost de ajuns sa vad intregul oras. Va recomand o saptamana.
Si nu va chinuiti sa vedeti TOT, ci sa contemplati la cateva lucruri frumoase care sa va aduca aminte de locul vizitat. Eu asa am facut.

Pup:)

Daca vrei sa vezi mai multe poze, apasa aici

vineri, 6 august 2010

Sutton Parc








La jumatate de ora de mers cu trenul din Birmingham (trei lire dus intors cu carnet de student) se afla unul dintre cele mai mari parcuri din Europa: Sutton Park. Nu va ganditi ca arata ca parcurile romanesti. Nu este nici ca Herastraul - plin de flori, monumente si drumuri pavate, nici ca legendarul Copou - care arata mai degraba ca o gradina englezeasca decat ca un parc. Sutton este de fapt o rezervatie naturala, intins pe 2400 de acri. Arbori de toate speciile (ma gandeam ca poate numai profesorul meu de geografie, Dan Toderas ar putea sa le stie pe toate), iepuri si veverite la tot pasul, campii intinse, cai salbatici,fluturi, pasari, vaci salbatice, lacuri, rauri, e ca intr-o padure! Tot aici gasesti si un restaurant cu manacaruri de tot felul...vanat si alte cele:) iar inspre marginea parcului s-a amenajat un teren de golf.

Doua zile iti trebuiesc sa-l cuprinzi cu totul!

Aici vin tot felul de oameni; nu este voie sa faci gratar, dar poti sa stai la soare pe o paturica,sa joci forbal, tenis sau ce mai vrei:) De asemenea poti sa organizezi o iesire la iarba verde cu picnic, foarte romantica :p

Am vazut liceieni care se plimbau aici dupa ore (cei mai multi indragostiti), stapani care-si scoteau la aer cainii, pariniti cu copiii si bicicletele lor, tineri cu masini scumpe, etc.

Intr-o parte a parcului am auzit niste strigate ciudate, ca niste incantatii. Apropiindu-ma, am intrezarit printre copaci doua siluete in vesminte lunigi, negre, ca de calugar, miscandu-se ca intr-un fel de dans si strigand, adica... cantand de mama focului. Nu am avut curaj sa ma apropii mai mult, ba chair mi s-a facut frica si am zbughit-o mai departe.

mai multe informatii despre parc si mai multe fotografii aici

sâmbătă, 24 iulie 2010

Turnul Londrei si plimbare pe Tamisa










Dupa ce vazusem Warwick Castle.....sincer, legendarul Turn al Londrei mi s-a parut o nimica toata, ba chiar m-am si cam plictisit printre peretii aceia goi si sinistrii. Plus ca toata "afacerea" costa 15 pounds si de data asta nu mai reusisem sa fac rost de "press pass".

Si totul mi se parea atat de rece acolo...Mai apoi am aflat ca locul e gol fiindca acolo se tineau prizonieri..femei,barbati, preoti...multi au fost cumplit torturati acolo, unii au murit decapitati (femei de vita nobila), unii au reusit sa evadeze (cei mai putini). Am stat o ora in libraria turnului sa citesc cum erau oamenii acestia torturati , de ce si cum....In turn nu ajungeau decat prizonierii care proveneau din familii nobile sau aveau functii importante. Unul dintre acestia chiar a primit libertatea (desi era teoretic inchis in turn) sa se plimbe prin gradinile din imprejurimi sau sa se duca la vanatoare (este vorba despre un rege scotian).

Tot aici poti vedea cea mai inzestrata colectie de bijuterii si coroane regale din lume. Eh....la un moment dat te si plictisesti de atatea coroane, hahha! Pe mine m-a interesat cea a reginei Victoria....nu cine stie ce, la fel ca toate era, insa langa coroana de regina se afla si o alta coroana ..mult mai mica...de cand era ea de 9-11 ani. Eh..coroana aia de copil m-a incantat!

Cine este interesat de echipament de lupta, cai si arme de razboi, gaseste aici intreaga colectie:) Fiecare rege a Regatului Unit e infatisat cu armura-i si calul semet. M-am intalnit acolo cu doi soldati ce fusesera in Afganistan. Norocosii au scapat de moarte. Le-am zis sa nu se mai duca si si din tacerea lor am inteles ca se vor mai duce. Cauta moartea cu lumanarea. Moartea sau banii. Caci se iau multi bani din asta:)

La iesirea din turn (de fapt e o cetate cu mai multe turnuri)am auzit oameni vorbind romaneste. O gloata de liceeeni de la Mihai Viteazul din Bucuresti venisera sa viziteze si ei Londra. Am schimbat cateva vorbe cu profesorul lor, printre altele am aflat ca si eu si el am facut facultatea la Iasi...(ce dor mi se facuse de Iasi..)

Langa Turnul Londrei exista cateva restaurante, poti manca pe saturate cu 12 pounds!
De asemenea gasesti tot acolo si multe magazine de unde poti sa-ti cumperi suveniruri...si la iesire, statuia lui Traian, imparatul Romei!

Dupa toate astea, o plimbare cu vaporasul pe raul Tamisa e extraordinara! O ora 9 pounds! Si vezi de-a lungul raului cele mai importante cladiri ale Londrei.

Pentru mai multe poze, apasa aici