Dublin, Irlanda - oameni carora li se citeste pe fata tristetea

Nu stiam mare lucru despre istoria Irlandei atunci cand am fost pentru prima oara in Dublin. Dar am vazut suparare pe fetele oamenilor. Femei frumoase, blonde, inalte, zambitoare si barbati slabi, mahniti, cu ochi tristi, cu zambet amar. Oare de ce mi s-a parut asa?


Am aflat mai tarziu de marea foamete a Irlandei..Multi au murit. Multi au plecat pe mare sa-si incearce norocul. Pe mare sufereau de foame si de boli, pe uscat ajunsi, le era greu sa-si gaseeasca loc de munca. Toti fugeau de irlandezi. Multe femei au fost luate pe vapoare si duse in Australia, casatorindu-se acolo cu prizonierii Marii Britanii.

La Muzeul Figurilor de Ceara din Dublin, poti vedea imagini cu trista poveste....(10 euro intrarea).

Am inteles ca in acea vreme, singura lor sursa de hrana - cartofii- a fost distrusa cativa ani la rand din cauza ploilor. Astfel, Marea Britanie oferea saci de cartofi oamenilor care renuntau la religia catolica in favoarea celei protestante. Li se mai oferea de mancare daca mergeau la slujba protestanta. In plus, Regatul Unit al marii Britanii le percepea mari taxe in produse..si micile resurse de cartofi erau trimise in U.K.

M-a infricosat povestea.

Si am gasit aici oameni extraordinar de buni, sinceri si binevoitori. In Anglia toata lumea iti zambeste, fiecare vrea sa fie "politicos" - adica sa te minta pe fata.

Si am vizitat Castelul din Dublin. Si m-am mirat ca de atatea razboaie cu U.K. au reusit irlandezii sa mai pastreze si asemenea minunatii. Capela castelului are uimitoare sculpturi in lemn cu dinastiile regale. (5 euro intrarea).
La intrare exista si un magazin de suveniruri cu restaurant. Un prnz cu desert, suc si felul doi costa cam 10 euro.

Si sunt multe de vazut in Doublin. Cica ar fi fost un oras cu peste 9 centre ...oriunde esti, te afli intr-unul din cele 9 centre, hhaha! Catedrala Sfantul Stefan (pe care nu am reusit nici cum sa o fotografiez cu soare), Saint Stephen's Green Park ( unde am vazut pentru prima oara lebede, porumbei, rate si pescarusi, toti in acelasi loc, mancand impreuna:P), Universitatea Trinity (care este o bijuterie sculpturala), etc.

Si doua zile nu mi-au fost de ajuns sa vad intregul oras. Va recomand o saptamana.
Si nu va chinuiti sa vedeti TOT, ci sa contemplati la cateva lucruri frumoase care sa va aduca aminte de locul vizitat. Eu asa am facut.

Pup:)

Daca vrei sa vezi mai multe poze, apasa aici

Sutton Parc

La jumatate de ora de mers cu trenul din Birmingham (trei lire dus intors cu carnet de student) se afla unul dintre cele mai mari parcuri din Europa: Sutton Park. Nu va ganditi ca arata ca parcurile romanesti. Nu este nici ca Herastraul - plin de flori, monumente si drumuri pavate, nici ca legendarul Copou - care arata mai degraba ca o gradina englezeasca decat ca un parc. Sutton este de fapt o rezervatie naturala, intins pe 2400 de acri. Arbori de toate speciile (ma gandeam ca poate numai profesorul meu de geografie, Dan Toderas ar putea sa le stie pe toate), iepuri si veverite la tot pasul, campii intinse, cai salbatici,fluturi, pasari, vaci salbatice, lacuri, rauri, e ca intr-o padure! Tot aici gasesti si un restaurant cu manacaruri de tot felul...vanat si alte cele:) iar inspre marginea parcului s-a amenajat un teren de golf.

Doua zile iti trebuiesc sa-l cuprinzi cu totul!

Aici vin tot felul de oameni; nu este voie sa faci gratar, dar poti sa stai la soare pe o paturica,sa joci forbal, tenis sau ce mai vrei:) De asemenea poti sa organizezi o iesire la iarba verde cu picnic, foarte romantica :p

Am vazut liceieni care se plimbau aici dupa ore (cei mai multi indragostiti), stapani care-si scoteau la aer cainii, pariniti cu copiii si bicicletele lor, tineri cu masini scumpe, etc.

Intr-o parte a parcului am auzit niste strigate ciudate, ca niste incantatii. Apropiindu-ma, am intrezarit printre copaci doua siluete in vesminte lunigi, negre, ca de calugar, miscandu-se ca intr-un fel de dans si strigand, adica... cantand de mama focului. Nu am avut curaj sa ma apropii mai mult, ba chair mi s-a facut frica si am zbughit-o mai departe.

mai multe informatii despre parc si mai multe fotografii aici