NEPTUN......

Din nou la mare

Nicaieri nu-i mai bine vara, decat pe o plaja insorita, langa valurile inspumare ale marii sau ale oceanului.
De data aceasta am poposit in statiunea Jupiter. Ce m-a atras acolo? Pai.....pretul . Dupa cautari indelungate pe la toate casutele si hotelurile din statiunile aflate intre Mangalia si Nepun, am gasit Hotel Violeta, doua stele (asta ca nu avea termopane, ca in rest nu-i lipsea nimic), unde au facut o reducere de la 160 de lei la 120 de lei si apoi, dupa insistente la Managerul imobilului, am ajuns la un pret de 100 de lei pe noapte. Cool. Cine a zis ca la hoteluri nu se negoriaza preturile? Uite ca se negociaza..si inca bine.... :)
Plaja din Jupiter nu e cine stie ce, insa e foarte aproape Neptunul, la cinci minute de mers pe jos pe plaja.
In neptun m-a uimit o chestie. Stii ca de obicei vin pe plaja diferiti vanzatori. Cu porumb copt sau fiert („popusoi fiert” cum se zice la mine acasa), namol, scoici, animale pentru fotografiat, zmeura, etc. Ei.....cica astia au patratelul lor de vanzare, adica nu pot sa vanda decat intr-un anumit loc, pe o anumita bucata de nisip (sic). Am aflat asta auzind pe doi dintre vanzatorii de zmeura certandu-se. Administratorul umbrelutelor albastre tocmai ii striga unui vanzatorului de zmeura ca nu are ce cauta pe bucata lui. „ Nici voi nu ii lasati pe ai mei sa vanda la voi, nici eu nu te las pe tine sa vinzi aici. Asa ne-a fost intelegerea. Asa am hotarat. Nu ai ce cauta la mine, ai inteles?” Si eu tocmai vroiam sa-mi cumpar un paharel de zmeura...Am alergat dupa om pana a ajuns pe „proprietatea lui” si am putut sa cumpar de acolo.
Apropos de zmeura, se mamanca foarte bine la Carul cu Scoici, undeva intre Jupiter si Venus, preturi acceptabile, gradina de vis si muzica greceasca. Cel putin asta am gasit eu cand am fost acolo.
Seara, plimbari pe plaja, cu picioarele in apa marii....in bratele iubitei sau iubitului....Am privit cerul si mi-am ales o stea...o stea dintr-un triunghi. Am primit o piatra, o clipa de fericire si un juramant. Si eu am aruncat piatra....fiindca mi-a fost frica de jurmant. Si am plans. Ca nu mai aveam putere sa rad. Dar a fost frumos si nu o sa uit niciodata. Niciodata.

Dupa plimbari poti sa mergi in disco. In Neptun iti recomand "Why Not" si "Alcatraz". Merita.

Bucuresti...

Nu am scris niciodata despre Bucuresti. Nu-mi place Bucurestiul. Sunt aici din cu totul si cu totul alte motive, independente de preferintelele mele orasenesti, ca sa zic asa. Mi s-a spus o data ca aici fiecare isi face propriul sau Bucuresti.....eu nu am reusit inca acest lucru, ca nu stiu exact cum vreau sa arate Bucurestiul meu. Probabil ca ma opresc mai mult asupra oamenilor...si las locurile sa infloreasca dupa sufletul lor.
Cu toate acestea...

Astazi o sa scriu despre „Carul cu Bere”. O fosta berarie ajunsa la rangul de „loc de simtit bine”. Pe bune.
Am fost acolo ieri. Mi-a trimis mesaj Ionut: „ Am rezervarea. Ne vedem diseara”.
Si ne-am vazut.
Prima oara am fost acolo cu amicii mei de la Parlamentul Tinerilor...frumoasa gasca, pacat ca s-a spart dupa Olimpiadele Comunicarii (nu participati la concursuri sustinute de oameni coruptibili, care sa va destrame sperantele si sa va striveasca sufletele...curate , naive si pline de avant).
Dar sa revin la Carul cu bere. De la mertou Universitate, pana la locatia cu pricina...m-am tot intrebat daca sigur sunt in Bucuresti. Frumos tare! De ce nu arata asa tot, ci numai o particica? Hm....
Un domn care pazea cladirea CEC-ului nu ne-a lasat sa facem poze acolo....ca cica nu avem voie in acel loc la ora aia....Am facut totusi una dincolo de gard..( sic :p ).
Si Valea Regilor arata bine. E cam aglomerat si mahalagesc ( exista cuvantul asta? ).....Ma duce cu gandul a Istanbul unde am vazut pentru prima data terase coborate in strada, ca nu mai aveai loc pe unde sa treci. Bine , ei au si strazile foarte inguste..dar mi-a placut stilul. Mahalagesc, dar nou pentru ochiul meu.
Cand am ajuns la Carul cu bere ( care nu este deloc un car, ci o cladire rustica,fastuoasa),ne-a luat in primie o domnisoara frumoasa foc care ne-a condus la masa. Foarte educati si chelnerii, foarte simpatici, ca nu te induri sa nu le lasi un bacsis gras.
Nu o sa va spun ce am mancat eu (ca m-am lasat pe mana lui Ionut si nu mi-a picat foarte bine la stomac carnea de porc....eu mancad aproape tot timpul carne de pui), ci o sa va povestesc ce m-a impresionat pe mine acolo.
Merele coapte cu sirop de fructe. Sa incercati, e delicios.
Clatitele cu nuca si miere de albine. Ar fi fost si mai bune daca nu se zgarceau asa tare la miezul de nuca ( sic).
Perele fierte in vin si inghetata de vanilie.
Papanasii nu-mi palc acolo. De fapt nu-mi plac mai nicaieri. La mine acasa „papanasi” insemana o amestecatura de oua cu branza dulce, lapte si foarte putina faina, prajite in doua picaturi de ulei si pudrate cu zahar. In cartea de bucate la capitolul „papanasi” scrie la fel. Ei fac insa doua gogosi mari din aluat si pun deasupra smantana sau dulceata. Beax. Eu nu cumpar papanasi ca sa mananc gogosi, clar? :p
Cel mai mult mi-au placut dansatorii. La inceput au fost dansuri populare si apoi de societate. Mi-au luat ochii. Parca pluteau.. cand ma intorc din Anglia musai o sa reincep cursurile de dans. Vreau....
Si parasutism.
O seara minunata. Multumesc Ionut. ( nici nu stii cat de fericita m-ai facut)   