luni, 14 februarie 2011

Cambridge - United Kingdom










































































































Si fiindca fusesem cu ceva timp in urma sa vizitez Oxford-ul....m-am asteptat sa vad si in Cambrige un muzeu de oras.
Dar am fost dezamagita de priveliste.

Puternic industrializat, plin de companii, firme si afaceri, locul si-a pierdut din frumusetea istorica....cel putin asa am vazut eu lucrurile.

Atmosfera de epoca si minunatia arhitecturala este data de catedrale si legendara University of Cambridge care este impanzita prin tot orasul (in regiunea centrala, evident) in departamente si colegii. In Cambridge sunt inca trei universitati, categoric, nu la fel de prestigioase. Multi studenti ajung sa studieze la acestea din urma, nestiind ca au "nimerit" la o universtitate care nici macar nu se afla in primele 100 din lume. Confuzia este data de agentiile care se ocupa de recrutari pentru studenti. Si in Romania sunt cateva. Mersul lucrurilor este cat se poate de usor: mergi la agentie, platesti o suma de bani si ei iti gasesc facultatea visurilor tale: de exemplu Cambrige (si aici uita sa-ti spuna ca de fapt este o alta univesitate din Cambridge, si nicidecum prestigioasa University of Cambridge). Multi studenti vin aici si abia dupa multe luni realizeaza ca de fapt sunt la alta universitate decat cea la care visau.
Nu mai spun de parintii de acasa ce habar nu au de asta si spun ca al lor copil studiaza la Cambrige : lucru adevarat.....caci ei nu stiu ce alte universitati mai sunt in Cambrige. Confuzia este data si de faptul ca Cambridge University este impartita in colegii : Emmanuel College, Queens' College, Darwin College, Christ's Colege, etc. - si de aici ceata iscata.

Mai multe despre colegiile de la Cambridge, apasa aici. Daca vrei sa afli informatii despre sistemul universitar Cambridge, apasa aici

Orasul mi s-a parut considerabil mai mare decat Oxford-ul - (care este intr-adevar o mica bijuterie istorica). Lumea circula cu bicicleta, e plin de locuri singuratice si oameni cu fete stranii (ca sa nu zic hidoase). Si daca in Oxford am vazut tineri la patru ace, frumosi, plini de viata si cu aer aristrocrat, in Cambridge am intalnit chipuri triste (in primul rand datorita stigmatului de a studia la o alta universitate din Cambridge si nu la cea prestigioasa...si asta multumita agentiilor de recrutare din intreaga lume dar si datorita lipsei de informare a aplicantilor). Apoi..tinerii sunt tristi din cauza lipsei banilor : daca in Birmingham iti permiti cu 200 de lire o camera la doi pasi de University of Birmingham, in Cambridge trebuie sa imparti camera musai cu cineva ca sa platesti acelai pret. Si sa nu uitam ca studentii care vin aici sunt in mare majoritate din China, India, Malaezia, Indonezia, Africa, etc. - tari cu slaba putere financiara. Asadar, studentii o data ajunsi aici si confruntandu-se cu problema financiara, isi cauta loc de munca...de multe ori nu gasesc deoarece piata locurilor de munca e cu mult mai mica decat cererea...iar cei care gasesc, in schimbul a 500-800 de lire pe luna pentru un job part-time, ajung cu mari lacune teoretice, restane si slabe sanse sa devina profesionisti in cariera. Si atunci .....tot efortul depus se dupe pe apa sambetei. Clar: daca alegi drumul academic...nu ai timp de job-uri si alte complicatii..asta numai daca vrei sa faci ceva serios in viata aceasta. Toata lumea stie ca daca te imparti in 10, nu reusisesti sa faci nimc asa cum ar trebui.
Dar prea putini studenti isi permit sa plateasca studiile si sa-si dedice timpul numai studiului. Acest lucru si din lipsa de educatie a parintilor care "uita" sa puna un ban deoparte pentru studiile copilului. In tarile dezvoltate ca SUA, U.K., Franta, Germania, etc. , exista aceasta cultura a pregatirii unei sume de bani special pentru studiile copilului. La noi.....inca persista mentalitatea comunista : adica noi facem copilul si ne asteptam ca statul sa ni-l creasca, statul sa ni-l tina in scoala, statul sa ii dea burse, alocatii si granturi..si daca ceva nu e bine, sigur ca da, STATUL este desigur singurul vinovat (si cand spun "stat" ma refer aici la Parlament, Guvern, presedinte, etc.). Ne place sa dam vina unii pe altii in loc sa punem mana si sa muncim.
Revenind la Cambridge: trebuie sa petreci acolo cel putin o saptmana ca sa-i intelegi tainele. In serile de duminica se aud cantecele religioase din catedralele colegiilor. Se vad studenti intorcandu-se de la biblioteca..toti tristi si cu fete schimonosite. Si se simte linistea orasului.

Pentru mai multe fotografii, apasa aici

miercuri, 2 februarie 2011

Castelul de la Weoley (Birmingham)












La 35 minute departare de Birmingham University, acolo unde se termina cartierul Selly Oak si incepe cartierul Weoley, printre coline verzi, dealuri, case si strazi de tara, gasesti ruinele castelului Weoley.

In castel nu a locuit niciun rege sau print. Construit in 1270 de catre Roger de Somery, lordul din Dudley, locul a servit mai mult ca spatiu de refugiu pentru familia acestuia. Castelul avea propria capela de rugaciune, dormitoare pentru lorzi si doamnele lor, o bucatarie cu un cuptor mare pentru gatit, un salon imens pentru oaspeti,trei turnuri si o intrare fabuloasa.

Castelul era asezat in inima unui teren ce depasea 1000 de acri iar oamenii care locuiau pe terenul respectiv plateau lordului o cota-parte din recolta anuala sau o suma de bani. Sunt cunoscute diferite dispute dintre lord si vecinii care ii foloseau pamantul sau bunurile de pe teren fara sa plateasca.

Prin casatorie, Joan de Botetourt a mostenit apoi castelul ce a fost folosit ca resedinta principala si camin pentru aceasta. Prea multe lucruri nu se stiu din perioada respectiva, insa se presupune ca Joan avea o gradina extraordinar de frumoasa intre zidurile castelului. Dupa moartea ei, castelul a trecut prin multe maini si a fost subiect de lupte si dispute pentru mostenire. Se stie insa ca pana in 1945 a apartinut lui William Berkeley care insa a pierdut castelul in Batalia de la Bosworth unde a luptat pentru regele Richard al III-lea.

In 1531 castelul a fost vandut de catre baronia Dudley lui Richard Jervoise, un negustor de haine. Acesta nu a locuit in castel niciodata, preferand sa-si construiasaca o locuinta mai confortabila in Northfield. Mai tarziu, in secolul 18, o ferma a fost construita in apropierea castelului, insa pamanturile au ramas in paragina pana ce un oarecare domn Ledsam -urmatorul proprietar al castelului - a vandut terenul in 1930.

In prezent se vad numai niste ziduri paraginite ale castelului si doar mintea si imaginatia ne poate duce la vremea cand locul era o atractie a vietii lorzilor medievali.
Mai multe informatii gasesti aici
Mai multe poze aici