duminică, 24 aprilie 2011

Trier

















































































Cat de minunat este sa fii stagiar…intr-o grupa mica-mare de alti stagiari ca si tine. Colinzi lumea impreuna cu ei. Si este atat de minunat!

Ieri am vizitat Trier, cel mai vechi oras al Germaniei. Doar la 40 de minute cu trenul departare de Luxembourg, micul oras face motivul a mii de vizitatori din intreaga Europa, atat pentru arhitectura specifica si colturile medievale, cat si pentru preturile extrem de mici. Toata Germania, Luxembourg-ul si o mare parte a Belgiei, vin sa-si faca aprovizionarea aici. Ca atare, gasesti cele mai mici preturi la alimente, imbracaminte, cosmetice, etc . Mai apoi am aflat ca de fapt intreaga Germanie este cu mult mai accesibila la capitolul cost per serviciu decat alte tari europene. Sa tot traiesti in Germania!


Asadar, in Trier am vizitat cate ceva ( Palatul din Trier, Porta Nigra, catedrala Sf. Peter, etc.) si cel mai mult am facut cumparaturi (sic!).


Politica de marketing extraordinar de buna a companiilor este sa faca reducere la mai toate produsele. Mango ofera discount 10 sau 20 de procente la cumpararea oricarui produs (adica eu mi-am luat trei rochii la pretul de doua:P), H&M daruieste fiecarui comparator un card cu 5 euro pe care utilizatorul ii poate consuma in terment de o luna cumparand un alt produs H&M. Luis Vuiton daruieste un portofel si o esarfa gratute la cumpararea unei genti, plus15% discount. Peste tot sunt reduceri. Fie ca ti-ai propus sa nu cumperi nimic, fie ca special nu ti-ai luat prea multi bani cu tine (ca sa nu-i cheltuiesti), ajugi la sfarsit sa pleci acasa cu sacose pline de cumparaturi (chiar si pe bani imprumutati – cazul meu:P).


Din Luxembourg este foarte usor si ieftin sa ajungi in Trier. Dus-intors – o ora jumatate si 8 euro.


Orasul este minunat, multe cupluri au facut o traditie in a veni aici si petreaca Pastele sau un sejur de cateva zile. Si cand vorbesc de cupluri, ma refer la cele care depasesc 10 ani de casnicie….care de cel putin 10 ani vin aici si care impartasesc amintiri minunate. Nu e ceva anormal sa vezi pe strada un domn de 40-45 de ani tinand de mana o doamna de o varsta apropiata (el in tricou si pantaloni albi, ea in tricou fara sutien si pantaloni albi). Am cunoscut un astfel de cuplu ce mi-a marturisit ca vine in Trier din timpul cand cei doi erau prieteni, ca apoi sa continue traditia si pe perioada casniciei. Mi-au spus ca de obicei isi lasa copii acasa si vin aici simtindu-se liberi, ca pe timpul studentiei. Ei imi povesteau ca merg prin cluburi, ca danseaza pop..eu ma uitam la tricoul doamnei care era foarte transparent si lasa sa i se vada sanii foarte putin lasati de greutatea marimii, si nurii zvelti (din cauza frigului probabil) de o culoare mai inchisa. M-am gandit ca poate sotului ii face placere sa vada asa priveliste, sau poate se simte mandru sa mearga cu sotia astfel pe strada, iar ea ii face placere lui umbland asa. Perfect normal de altfel :).


In Trier gasesti foarte multe sortimente de bere (eu nu am testat niciuna fiindca nu-mi place berea). Ce e de stiut este ca sucul este mai scump decat berea acolo, hahhaha! Daca vrei sa bei ceva ieftin, mai bine ceri un ceai – 1,5 euro. Un mic dejun sau un pranz frugal (adica branza, rosii, salam) costa in jur de 5/6 euro.


Totul e verde si plin de polen – noi am mancat afara si am vazut cum pe farfuriile albe se aseaza polenul de un galben-portocaliu. La inceput am crezut ca e praf!!:)))


In Trier am zarit o catedrala minunata (catolica din cate mi-am dat seama). Era joi spre seara si oamenii se adunasera la slujba. Eu am auzit clopotele batand si cantec de cor si m-am dus condusa de suntet intr-acolo. In spatele strazii aglomerate cu magazine de tot felul se ascudea mareata catedrala! Minunat loc! M-am simtit atat de linistita intre peretii inalti, simpli si somptuosi ai lacasului. Si i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a adus acolo. Cinci minute de regasire. Am plecat apoi …..ca ma dadusara in urmarire generala grupul meu de stagiariJ

duminică, 10 aprilie 2011

Luxembourg


Si daca cineva m-ar fi pus sa-mi fac o lista cu locurile pe care as vrea sa le vizitez…..nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa pun in program si Luxembourg-ul. Stiam de la geografie ca este o tarisoara cat un punct pe harta lumii.


Am ajuns in gara din Luxembourg (ca venisem cu trenul din Londra pana aici) undeva pe la 8 seara…cu doua geamantane cat China si grele cat o tona de plumb (asa mi se pareau mie),de-mi rupau mainile. Bine..eu sustin ca imi luasem “doar strictul necesar”).


Toata lumea vorbea franceza (luxemburgheza sau germana) si eu dupa 12 de ani de franceza…nu mai stiam sa vorbesc deloc. “Rusine sa-ti fie Victoria!” mi-am zis si am incercat sa indrug doua vorbe ca macar sa inteleg cum sa ajung la noua mea casa. Asta era iarasi o problema majora intrucat doamna de la agenita imobiliara ma sunase sa-mi spuna adresa si unde pot sa-mi gasesc cheile, insa clar – eu nu am inteles cum exact sa pronunt numele strazii…deci cand intrebam pe strada lumea…intrebam complet pe dos. Strada era 55 Glesener si eu intrebam de 55 Granard sau ceva de genul. De rasul curcilor). NU am luat taxi fiindca mi s-a spus la telefon ca e la 5 minute departare de Gara. Eu m-am plimbat o ora prin imprejurimi…..si incepuse sa ploua….M-a scos din incurcatura pana la urma o domnisoara draguta din Spania care era venita aici de o luna de zile ca voluntar la Comisia Europeana. M-a ajutat sa car si bajajele saraca fata…..mi-a crapat obrazul de rusine cand mi-a ridicat gemantanul – asta fiindca stiam cat de greu era!


Dar sa revin la momentul cand am iesti din Gara. Era seara, cladirile din stanga si din dreapta erau deja luminate, strazile se vedeau lungi, inguste si linistite, oamnii parca imi zambeau. Am zambit si eu si mi-am zis: “E frumos”. Asa imi amintesc primul meu pas in Luxembourg: zambind.