miercuri, 16 decembrie 2009

In Birmingham, acasa si din nou in Birmingham

Mi-au dat lacrimile. Cand am vazut ca am apropii de Bucuresti. Si am inceput sa plang de-a binelea cand mi-am amintit de Iasi. Imi este dor de Iasi acum mai mult ca niciodata. Abia astept sa ma intorc....nu-mi place tara asta a lor deloc.
Nu e de mine aici. Vreau acasa! Nicaieri nu-i ca acasa si eu simt cel mai bine asta, crede-ma!

Asa cum este el Bucurestiul: murdar, plin de caini vagabonzi si aurolaci, aglomerat, sarac si plin de studenti saraci. Asa cum este el...am fost atat de fericita sa-l revad! Doamne cat de ferictia! Da, vreau sa ma intorc si sa fac ceva AICI!Si am vrut sa merg la patinoar, la teatru, la film si la opera! Da' de unde..nu am ajuns decat la film:))))) E prea scurt timpul....nu mi-a ajuns deloc, abia daca m-am vazut cu cativa prieteni, mi-am dat examenele, m-am intalnit cu coordonatorul meu de Disertatie si cam atat. Si am vazut primii fulgi de nea! Stiu ca acum ninge in Bucuresti de-a binelea...eu macar am vazut cativa fulgi....tot e ceva:)

Am vrut sa fac atat de multe si am dormit asa de putin incat ma luase durerea de cap de la nesomn....dar a meritat. M-am intalnit cu Teo, am fumat narghilea cu Raluca si Giovani, m-am pupat cu A, am facut clatite cu Andreea, am dormit la Ciau,am mancat cea mai buna ciocolata cu Emanuel:) M-am tuns. Nu de tot, dar aproape de tot:) Nu ma mai recunosteau colegii la scoala, hihi. Abia daca s-au obisnuit cu noua Victoria, cand trebuie iarasi sa-mi iau talpasita! Off!!!! NU-mi mai venea sa plec. De ce oare sa mai plec, ia sa nu mai plec...hm....si totusi am urcat in avion pana la urma.

Ploua in Londra. Si era frig. Trecut de orele douasprezece. Ca Aerlingus a avut intarziere vreo trei ore. Cu ce Dumnezeu sa mai ajung in Birmingham? L-am sunat pe Ciprian, scumpul meu coleg din generala. A venit saracul si m-a luat de acolo....a facut vreo ora si ceva pe drum....pe la 5 am adormit si eu. A doua zi am luat trenul si dusa am fost!

Ce urata mi se pare camera mea! Si ce minunata era cea de camin in care statusem mai bine de doi ani! Mica si pretioasa! Ce dor imi este....(cand am ajuns in Bucuresti nu am rezistat tentatiei sa nu ma duc pe acolo sa vad cine sta in fosta mea camera...hihi).

Luni am mancat cartofi cu paprika si ciuperci cu sos de usturoi. Super bun!Mancare germana, cica. Sapte lire portia.Mai vreau o portie, pe bune, ca e tare gusots! (sau poate eram eu prea infometata, hihi). Azi am incercat sa fac si eu...dar am ars cartofii:))))))

Am asa de multe lucruri de facut si mi-e o lene de ma doare, vorba nu stiu cui:)
Maine merg la film. Abia astept! Poate ma apuc si eu de disertatia aia o data...hm...si mai am si un eseu de facut....cand l-oi face nu stiu..intai disertatia. Da. Mai bine asa.

duminică, 29 noiembrie 2009

Nou pentru mine(2)

Pe drum ma gandeam..:" Vezi Victoria....daca-ti luai aparatul foto cu tine...acuma uite ce folositor iti era...poate chiar o intrebai daca vrea sa-ti dea un interviu scurt...ce bun ar fi fost pentru disertatie!"..of.. Si m-am intrebat de ce nu am stat sa vorbesc cu tiganca.

Dimineata, coordonatoarea mea de disertatie a vrut sa stie cum se simt romanii cand afla ca iar tiganii din Romania mai fac o boroboatza prin strainatate...si i-am raspuns ca ne simtim rusinati.


Dupa -amiaza m-am dus la biblioteca. Nu sa citesc , ci sa-mi scot niste poze la imprimanta (descoperisem un site unde poti sa-ti pui poza si sa-ti fie propuse mai multe tunsori in functie de forma fetei).Cand sa ies, il vad pe Dave, colegul meu de master. Foarte entuziasmat era ca m-a vazut, am vorbit de prezentarile si proiectele trecute...mi-a zis ca el isi pregateste prezentarea pentru luni (azi e vineri). Si tare dezamagit a fost cand a vazut ca eu fusesem la biblioteca pentru a scoate niste poze cu mutra mea.:)) Chiar mi-a zis ca sunt alte treburi mai importante ca "a arata bine". Ei nu se preocupa asa de mult de aspect. Fetele din Universitate nu se vopsesc. In Market nici nu gasesti asa multe culori ca la noi. Nu da bine sa apari dichisita intr-un mediu intelectual. Toata lumea e cat mai ponosita cu putinta. Nu se poarta tocuri. Poate doar chinezoaicele noi care nu stiu cum e treaba. Tocurile sunt numai pentru cluburi, seara tarziu.

Si cu profesorii e aceeasi chestie. Cei care se impopotoneaza nu sut priviti bine. Cei care apar pe la televizotr de asemenea. Mai mult decat atat, daca apari pe la TV, pierzi invitatii la conferinte, bani pentru proiecte, nu mai esti la fel de credibil si asa mai departe. Fug profesorii de televizor ca dracu'! Ma refer la cei care vor o viata academica.

Cat de nou pentru mine este totul!

vineri, 27 noiembrie 2009

Nou pentru mine(1)

Ieri am mancat pentru prima oara in viata sushi. Asa multa valvataie pentru nimic. Pai ce e sushi asta? Un botz de orez cu carne de peste sau fructe de mare, invelit eventual intr-o frunza de nu stiu de care. Cam asta e. Plus ca orezul e fiert asa....fara mirodenii si cred ca si fara sare. Nimic spectaculos.

Am mai mancat raci gatiti chinezeste....tot pentru prima oara; si o multime de alte mancaruri chinezesti....groaznice toate. Eu prefer cartofii nostri si friptura de pui! :)
Rele, rele, dar nu am putut sa las sa nu testez din fiecare cate putin... Ce nu mai vazutsem in viata mea....mesele din restauranul acela erau in mijloc cu un gratar..asadar...iti alegeai ce carne vrei..si ti-o prajeai singur,dupa bunul plac. Interesant....oare nu s-a fript nimeni pana acum? Eu una nu ma bag sa coc nimic, prefer sa iau mancare gatita, sincer! Bine, bine, si cu gatitul cate chestii am auzit..mai mult la turci si indieni, ce-i drept. Cica astia nu se spala pe maini cand fac mancare, plus ca daca scapa cutitul pe jos, doar il sterg....legumele nu sunt bine clatie....nu e exclus sa si scuipe in mancare..stiu eu sigur de la o romanca ce lucra intr-un astfel de loc:) Asa ca...ori vedeti cu ochii vostri cand se face mancarea, ori mergeti acasa si gatiti-va singuri!

Seara am fost la karaoke..intr-un local chinezesc. Pai ei pentru karaoke au camere minuscule, inchise...cu un tv mare pe perete si lista de melodii langa. Noi eram vreo 10 persoane, ne-am inchis in camera aceea si am inceput sa zbieram cat mai tare..mai ales ca multe melodii erau in chineza si in grupul nostru doar o singura persoana era din China (sic). A, sa va zic..nu e pe gratis domnule sa stai colo si sa canti...pai cum asa..trebuie sa faci consumatie! Si i-a venit o idee unei fete sa cumapram o sticla de votka si suc de portocale ca sa amestecam....aproape 200 de lire toata afacerea..mult, mult...Ne-am intors acasa intr-un taxi in care am incaput 10 persoane!(adica dubitza din aia)

M-am culcat la 4 si la 9 m-am trezit sa merg la intalnirea cu coordonatoarea mea de disertatie.Moarta de somn...ce mai.... In fine. Era prima intalnire...si m-a primit....asa..din fuga...tocmai scria e-mail-uri sau ceva de genu'.Pai ideea mea cu migratiile ..nu prea i-a placut..a zis ca mai bine sa fac despre tiganii care au venit in Anglia si ne-au facut tara de ras. Hm....chiar ca, buna idee!

Si am plecat cu noul proiect in cap spre ALDI(un supermarket ieftin) ca sa-mi cumpar lapte. Si la intrare vad o tiganca care te implora sa cumperi niste reviste ce se dadeau normal pe gratis. Vorbea f bine engleza, ce sa mai...

Si m-a luat cu "hello, would you like to..." bla, bla! Am zis ca:" nu, multumesc". Avea un batic asemanator cu ce poarta tiganii la noi...si mi-am zis in gand: " Fa Doamne sa nu fie din Romania!" si am intrat in magazin repede. Cand m-am intors, ea tot acolo era. Tineam sticla de lapte in mana (ca nu am mai vrut sa dau bani si pe punga). S-a uitat la mine si m-a intrebat daca sunt romanca....Maamamama, da' cum de si-a dat seama? Hm??? Dubios...Tare dubios..." oare sa-i raspund ca da, oare sa tac...ce sa fac?" Si m-am facut ca nu aud si am plecat mai departe.

marți, 10 noiembrie 2009

Din nou la Londra




Se pare ca orasul asta ma atrage intr-un fel. Iar am ajuns la Londra. De data aceasta sa-mi vizitez niste prieteni (mai exact, colegul meu din generala - Ciprian si sotia lui, Andreea).

Vineri noapte am stat la palavre...am adormit tarziu..m-am trezit cu noaptea-n cap, uofff! Si sambata de dimineata, ca la mine ora 11 este foarte devreme:) am pornit prin oras cu prietenii mei. M-au dus la Barbican Centre (locul unde lucreaza Ciprian). Acolo sunt multe de vazut...insa eu ma imbracasem subtire de tot si imi ingheta sangele in vene..numai la vizitat nu ma gandeam eu..hmm! Si am fost sa mancam, eu iarasi mi-am luat tzeapa..imi zice Andreea: "uite, ia musaca din asta ca e buna!", insa musacaua aia erta din care de oaie si mie nu-mi place, asa ca am luat salata de nu stiu de care....rece ca gheata! Si apa era rece..eu infrigurata de afara...eram sloi..da' na, am tacut chitic, ca doar nu era vina lor:). In timp ce inghiteam din salata aia rece, vedeam cum ies aburii din musaca...mama ei de musaca....daca imi luam si eu, cred ca nu muream, chiar daca avea carne de oaie,ERA CALDA! Si ca sa pun capac la astea...am mai si varsat nu stiu ce pe mine...probabil ca imi tremurau mmainile de inghetata ce eram....hahaha!

Am plecat de acolo, (multumesc Doamne!) si am mers sa ne incalzim cu o ciocolata calda, fierbinte chiar! La toate cumparaturile astea, Ciprian a avut reducere, ca doar lucreaza acolo, super, ce sa zic!

Asa, am vazut in treacat Libraria de la Barbican, salile de conferinta,Gradica Botanica (tot mai frumoasa e aia de la Iasi), o expozitie, daca pot sa-i spun asa, cu sine de cale ferata si unelte pentru colectarea carbunelui,si Muzeul de la barbican(loc unde mi s-a si descarcat aparatul foto si m-am ofticat rau ca nu am putu sa fac poze cu hainele medievale de acolo, hmm). Frumos muzeu...antropologie curata! Case medievale, scheleti umani,unelte de lupta, vesela, imbracamainte, arhitectura, tot ce vrei legat de antropologie, arheologie, istorie, numismatica, etc.

Seara m-am intalnit cu Andrei, am fost impreuna sa o luam pe Ami de la Liverpool Station si sa o ducem la Felix (care a facut frumosul gest sa o gazduiasca in acea noapte). Bun...la felix s-au intamplat multe...i-am cunoscut pe colegii lui de casa..toti romani...toti cu impresii si idei preconcepute..de fapt nu toti..vreo doi chiar mi-au placut! In fine, am plecat de acolo cu o durere mare de cap.

Ciprian si Andreea erau la o petrecere (mama ce se mai distreaza astai, m-am gandit eu)...Au venit sa-mi deschida usa..si au plecat din nou..As fi mers si eu cu ei..dar eram moarta de somn, asa ca m-am culcat ca o batranica trudita. Andreea mi-a spus ca ar fi vrut sa mergem intr-o dusco....si eu as fi vrut mama draga...dar de ce nu mi-=ati spus sa-mi aduc haine potrivite? Hm..nu aveam nimic...adica venisem numai cu hainele de pe mine..si nu erau bune pentru iesit...next time, am zis si m-am culcat impacata cu gandul. Am adormit bustean, ca nu am simtot nici cand s-au intors ei. Hahaha.

Dimineata, adica tot pe la 11 am mers la Biserica Romaneasca cu ei. Este o Biserica catolica inchiriata de comunitatea romana din Londra. Mica si neincapatoare incat...cei care nu incap stau la usa tot timpul slujbei. Multi copii veniti cu mamele lor la impartasit..multi bebelusi, multi barbati pe fetele carora se vedeau chinurile muncii din Anglia. M-am gandit ca ...noi..romanii...venim sa ne injosim aici...sa-i slugarim pe englezi, sa le facem lor treaba pe care ei nu se coboara sa o faca....la drept vorbind, ce munceste aici un roman? pai...daca e barbat, lucreaza in constructii, daca e femeie, face curatenie...cam asta e majoritatea. Si de ce? Fiindca romanii aflati la puterea statului nostru nu ne asigura un trai decent in tara, e atata saracie in romania pentru cei mai multi dintre noi, incat e musai sa plecam in alta parte si, chiar daca ne injosim muncind, macar sa avem siguranta zilei de maine. E dureros, insa e tristul adevar! Cine e departe de casa si munceste prin straini, ma intelege perfect.

Dar sa nu mai vorbesc despre asta.

luni, 2 noiembrie 2009

Londra si petrecerea de Halloween






Am ajuns in Londra joi seara, pe la orele 22. Prima oara in Londra in 24 de ani. Altii pana la varsta mea au vazut atatea....eee...

M-a asteptat Andrei, fratele lui Ciau. Ei....greu eram eu de gasit....pana la urma am reusit sa ne intalnim. Am sporovait una alta..am pierdut vremea si se facuse deja noapte de-a binelea. "Hai sa-ti arat orasul" , mi-a propus Andrei. O, ce idee buna. Dar nu. Ca el maine trebuie sa se trezeasca devreme, ca merge la lucru. Lasa, mai bine altadata. Si alta data s-a transformat in seara aceea pana la urma. Doamne ce frumos e orasul noaptea! Ma gandeam ca mi-a promis Felix sa-mi arate primul Londra, dar uite ca nu a fost asa:)

Eh....acuma inteleg si eu cum se poate ca Bucurestiul nostru sa fie cat un cartier de-al Londrei. Imens, nu gluma! pai...am vazut "The London eye", "The London Bridge", "Picadilly Circus", Palatul Regal, cenrtul orasului cu Ambasadele (am gasit-o si pe cea a Romaniei), si cate si mai cate. Despre fiecare mi-a zis Andrei cate ceva. Se vede ca e un bun ghid turistic (si mai este si dragutz pe deasupra{sic}).
Pai, printre altele mi-a spus ca "London Bridge" este un simplu pod si ca cel original a fost luat bucata cu bucata si dus nu stiu unde...in alta tara, Franta cred. In locul lui, englezii au construit un alt pod..foarte simplu."Picadilly Circus" este renumit prin faptul ca il are acolo pe Cupidon :), plus numeroasele evenimente cinematografice unde vin de ce le mai multe ori vedete mondene.

Da. E diferit de ceea ce vazusem eu pana acum. Si cand credeam ca la toate casele se intra din bucatarie in baie...uite, am vazut in Londra case cu 4 bai, toate separate ( haha). Asa ca..o sa incetez sa-mi mai fac idei preconcepute ddespre ceva sau sa generalizez unele chestii.

Am plecat a doua zi spre Birmingham si seara am facut petrecere mare ca era nopatea de Halloween.

duminică, 25 octombrie 2009

Colegii de casa


Mda. Locuiesc intr-o casa din aia cu baia care trece prin bucatarie si alte cele. Colegii mei sunt de toate tipurile. hahaha! Cristian este din Chile si studiaza un doctorat in chimie. El e tipul care m-a intrebat de tiganii din Romania....ce dispute am mai avut si cu el....nu sunt si aia tot oameni? in fine..am descoperti ca de fapt nu e rasist si ca zicea asta ca sa ma tachineze:P ( ciudat mod de a tachina). Dar e un dragut. Inteligent. Latin. Canta tot timpul (cred ca stie toate cantecele din lume). Danseaza ca un nebun. gateste - dar o face de nevoie, fiindca nu-i place (sic!). Toata ziua sta in laborator cu experimetele lui chimice:).

Tao este din Vietnam. Are 29 de ani si la vara se va marita cu un englez de aici din Birmingham care este acum in Vietnam (ne-a povesti ea). Face un master in drept international. Ii place sa mearga in disco si se chinuieste sa manance mai mult ca se se ingrase un pic:). Este budista si practica yoga. Vorbeste foarte bine englezeste. Gateste si ii place sa faca asta. E o scumpa.

Mohamed studiaza un fel de politehnica la noi....Este din Malaezia, are 32 de ani. Acasa il asteapta sotia si doi baietei frumosi. In martie o sa vina sa-l viziteze cu totii. Prima para cand a intrat intr-un club, a fost vinerea trecuta cand eu si tao am mers in disco (iar el ne-a insotit, ca un bun protector:). Musulmanii nu au voie sa intre in cluburi. Ne-a povestit el. Dar a zis ca-i place ce a vazut in disco si cred ca o sa mai mearga cu noi:). In tara la el este profesor si cand va termina facultatea aici, se va reintoarce la vechea meserie. Si-a cautat mult ceva de lucru..si a fost dificil sa-si gaseasca. Aici iti trebuiesc tot felul de acte....national Inssurance Number, Blue card, etc. A gasit in cele din urma ceva la o firma de facut curatenie. Greu...

iar eu...Despre mine ce sa zic? Am inceput sa gatesc si eu. Dar e complicat. ca sa manance toata lumea trebuie sa tin cont de o groaza de chestii. Cu clatitele insa i-am dat gata pe toti. I-am dus si lui Ami:) Ce sa mai, sunt mandra de clatitele mele:P

sâmbătă, 3 octombrie 2009

In noua casa de doua zile (2)

Care erau ocupatiile tiganilor de baza?

In facultate am avut un coleg de etnie rroma. Foarte destept, foarte sociabil. El ne-a spus ca este tingan ( si nu rom, cum au pretentia altii)si ca tine foarte mult sa i se spuna asa si nu altfel. In limba lor "tigan " inseamna barbat pe cand "rom" nu insemana nimic. La noi, in Romania , termenul de "tigan " a deveni peiorativ cu sensul de "hot", "cersetor", "murdar" , etc.,asta fiindca tiganii au inceput sa fure sau sa cerseasca. dar de ce fura tiganii sau de ce cersesc?

Mi-a spus colegul meu de la Facultatea de Sociologie din Bucuresti.
La ei exista trei tipuri de tigani. Lingurarii sau aurarii (cei care faceau linguri din lemn sau vase din aluminiu sau potcoveau caii), comerciantii(cei care vindeau prin targuri sau mergeau din casa in casa pentru a vinde materiale textile) si tiganii bogati (cei care poarta mustata, palarii nerge, mari si cizme sau pantofi cu bot ascutit din piele). Acestia din urma sunt foarte mandri, nu se casatoresc decat cu fete din rangul lor, au case imense - adevarate palate cu turnulete, poarta mult aur, studiaza in scolile romanesti si se imbraca ca noi ceilalti. Cu toate acestea, cateva zile din an pleaca in alte locuri si locuiesc in corturi.

Bun.

Sa revin la intrebarea de mai sus. Tiganii cersesc fiindca vechile lor indeletniciri nu mai exista astazi. Oamenii cumpara vase din magazine, calatoresc cu masina sau trenul si nu cu trasura trasa de cai. mananca folosind tacamuri din metal si nu din lemn. Si fiindca tiganii vorbesc in familie limba lor (un dialect asemanator cu limba indiana si multe imprumuturi de cuvinte din locul unde traiesc zi de zi) si fiindca nu au fost invatati sa studieze sau sa faca altceva decat ceea ce erau obisnuiti sa faca, acum le este foarte greu sa se integreze in societate, fie ea societatea romaneasca, spaniola, italiana, sau chiliana.

De aceea au ales calea cea mai simpla: furatul sau cersitul. Sa nu uitam la ca la noi in tara tiganii sunt prea putini cei cu alte meserii decat cea de maturator de drumuri, colector de deseuri, agent de paza, potar, etc.

Tiganii au o voce foarte frumoasa si o ureche muzicala deosebita. Unii au reusit sa se afirme cu acest talent. Sunt bini instrumentisti, canta cu usurinta la mai multe instrumente muzicatele, acordeonul fiind instrumentul lor reprezentativ. In vechime si chiar in prezent, canta pe la diferite petreceri. Exista chiar si o serie de localuri unde se asculta muzica lautareasca.

Cum arata tiganii?
In general au pielea un pic inchisa la culoare, parul negru si de regula ochii caprui sau negri. Am vazut insa si tigani blonzi cu ochi albastri. Care e dilema.

Bunica mea mi-a povestit ca pe vremea razboiului (Al doilea Razboi Mondial)multi copii au ramas orfani. Familiile de tigani i-au luat si i-au crescut ca pe copii lor.

Eu nu sunt o rasista. L-am admirat mult pe colegul meu de etnie rroma. Inca mai pastrez legatura cu el. I-m promis ca il duc la opera. Pe el si pe viitoarea lui sotie.:) Problema e ca nu ne0am sincronizat cu timpul de loc. cand puteam eu nu puteau ei si invers. Acum am plecat si cine stie cand o sa ma mai pot tine de cuvant...

Sper ca am fost destul de explictia cu povestea asta.

Sa revin la casa mea. De ieri sunt singura in toata casa. Colecul meu de casa din Chile a plecat la un prieten in alt ora. ieri toata ziua am curatat prin baie si bucatarie. Era plin de grasime, praf si gnadaci(am gasit chiar si o urechelnita).

E un frig aici de crapa ouale de gasca. Si nu dau drumul la incalzire, ca e foarte scump si nu am bani. Fac economie. Inghet de frig. In fine. Asa e Anglia pentru saraci.

Astazi a venit proprietara ( in engleza se zice landlady, adica doamna peste pamanturi, haha). I-am spus ca nu am vase si mi-a adus pahare, farfurii, linguri, furculite, toate noi. A adus si un nou cuptor cu microunde, ca cel vechi avea niste pete de rugina in interior. Mi-a zis sa-l arunc pe cel vechi. God! Cum sa-l arunc? pai are doar cateca pete de rugina....in rest functioneaza foarte bine. I-am zis ca o sa-l arunc, insa nu o sa fac lucrul asta. Ce are daca le pastrez pe amandoua?
pai daca vor doua persoane sa-si incalzeasca supa in acelasi timp?
Mai bine sa le pastrez pe ambele. Just?

In noua casa de doua zile(1)

Mda.
Ami m-a gazduit pana pe 1 octombrie ca sa nu platesc si acele cateva zile din seprembrie. Tot ea mi-a gasit si loc unde sa stau in chirie si iata-ma astazi in noua mea locuinta de doua zile.


Imobilul are tot ce-i trebuie , numai ca este foarte mic si inghesuit. Si aici intru din bucatarie in baie...( by the way, am vorbit cu cineva care locuieste in alt oras din Anglia si mi-a spus ca astfel de case nu sunt decat probabil aici, in campusul din Birmingham, caci peste tot casele englezesti sunt mari si spatioase). In fine, casa are 4 dormitoare, o sufragerie, bucatarie si baie. Deocamdata locuiesc doar eu si un doctorand din Chile.

Sa vezi ce mi-a spus doctorandul. Cica la ei in Chile sunt foarte multi tigani care locuiesc in corturi la periferia oraselor. Acesti tigani spun ca vin din Romania sau cel putin spun ca au bunicii sau strabunicii de la noi din tara. Mi-a picat fata. Doamneee! Au ajuns tiganii nostrii tocami pana in Chile?
Si sa vezi ce mi-a mai spus.
Cica ei nu-si dau copii la scoala si guvernul din Chile se chinuieste zadarnic sa-i oblige sa-si dea copii la scoala. In Chile exista chiar si o telenovela facuta pe marginea tiganilor. Mi-a arat el pe Youtube. O tiganca se indragosteste de un preot sau un preot de indragosteste de o tiganca, nu mai stiu sigur.:)

3Asa. Cica femeile nu muncesc deloc la ei. Au grija doar de copii si de casa (adica de cort, haha). Mai mult decat atat, femeia la ei este ca o sclava....nu are prea multa importanta, tot ce hotarasc barbatii este luat in serios. Poarta acele fuste lungi inflorate, nu se spala prea des si nu ies in societate.

M-am tot chinuit sa-i explic doctorandului din Chile ca tiganii nu sunt de origine romana.Romanii au radacini latine, de asta si limba lor cu a noastra se aseamana. Pe cand tiganii sunt un popor nomad care a calatorit de-a lungul tipmului din India spre Europa de azi. Ei erau luati ca sclavi de catre nobilimea romaneasca din vremea aceea si abia in secolul al XVIII-lea au fost eliberati. Primul nobil care a dat libertate gitanilor (termen spaniol) a fost Vasile Alecsandri. El a copilarit cu un tigan rob de pe mosia sa, cu care s-a imprietenit si astfel a inteles ca fiecare om are dreptul la libertate. Cu atata liberate pe capul loc, saracii oameni dezrobiti nici nu au stiu ce sa faca. Unde sa plece ei cand nu aveau niic bani, nici pamanturi, nici avere? Multi s-au intors la mosiile unde lucrasera ca sclavi pana mai inainte.

miercuri, 30 septembrie 2009

Next day


Pai stati ca nu-mi dadusem seama. Campusul universitar este in afara orasului. E plin de case aici special construite pentru studenti. Istetii le-au cumparat pentru a face bani pe seama noastra.Haha.
Majoritatea sunt indieni. Pai de ce asa de multi indieni domnule in Anglia?
Simplu: In India a doua limba oficiala este cea engleza.India a fost o colonie a Angliei...de fapt fusese perla Coroanei Britanice pentru ca luau de acolo foarte multe metale pretioase si alte materii prime...Chiar daca India si-a obtinut independenta intre ea si United Kingdom, a ramas o legatura destul de strinsa,si de aceea indienii au un avantaj in a pleca in England... Deci, unde era mai usor sa emigrezi daca nu unde se vorbeste limba pe care tu o intelegi.:) Asta e usor de constatat, in Franta sau Italia, Spania, sunt mult mai putini indieni.

Bun.

Am fost astazi in oras. Am luat trenul (care este la fel ca intercity din Romania, numai ca aici este tren de mers prin oras nu de mers 7, 8 ore prin tara)din Selly Oak Station pana in New Street Station. Trei statii de mers....in 10 minute am ajuns, sau chiar mai repede. Toata treaba asta a costat dus-intors aproape doua lire, destul de scump zic eu.

Ei...orasul arata bine. Cladiri vechi bine intretinute, cladiri noi, dar care respecta structura celor vechi. Prea putine blocuri inalte sau imobile cu pereti din sticla sau alte chestii ultra moderne ca in New York de exemplu.

Strazi inguste, autobuse cu etaj, imense as putea spune, dar niciodata arhi pline ca in Romania.
E o placere sa mergi pe jos. Te fura peisajul:)

Magazinele sunt ca si la noi. E plin de incaltaminte de proasta calitate, sau modele cu mult sclipici si briz-brizuri. Rochii cu paiete , pene si alte idiotenii. Cine naiba se imbraca cu asa ceva?
Am vazut si lucruri frumoase, dar mai rar. Culmea, eu stiam ca aici femeile sunt foarte mari si ca atare nu o sa gasesc masuri mici. Ei, am gasit la pantofi marimea 35 si chiar 34. Wau! Adica 5 si 4!

La Zara, (ca tot e la moda in Bucuresti sa purtam haine de la Zara) preturile sunt cu o idee mai mici decat la noi. Adica o pereche de pantofi de dama aici am gasit la 18 lire si aceeasi pereche o vazusem in Bucuresti la un milion si ceva , doua maximum.

Bun.

M-am dus sa cumpar lapte cu cereale. Au niste cereale foarte bune. Laptele are acelasi pret ca si la noi. Cu o lira iei un litru, adica vreo patruzeci si ceva de mii, atat e si in Romania. O sa spuneti ca "bine, se gaseste lapte si mai ieftin in Romania". Corect. Si aici sunt magazine unde litrul de lapte este mai ieftin. Am gasit si cu mai putin de o lira.

Asadar, daca Anglia este o tara scumpa...Romania este cu siguranta o tara scumpa!

luni, 28 septembrie 2009

Birmingham

Nu mai fusesem niciodata in Anglia.
Din avion mi se parea o tara dezordonata.....cu multe siruri de grajduri. Am presupus ca Anglia are multe ferme. De fapt erau casele lor mici, din caramida rosie, lipite unele de altele. Ingrozitor as puteaa spune..eu care eram obisnuita cu cladiri mari, case incapatoare, gradina saau gazon in fata...etc. Plus ca nu inteleg de ce naiba la ei trebuie sa ajung in baie trecand prin bucatarie....asa sunt toate casele....am vazut vreo 10 pana sa ma mut.

Cu inchiriatul e simplu. In Bucuresti cauti o luna ca sa gasesti ceva de inchiriat. Aici e suficienta o singura zi. Daca te plimbi pe strada pur si simplu...O sa vezi la toate geamurile anunturi cu "inchiriesz casa", "inchiriez camera", etc.

Preturile sunt de la 180 de lire pe luna(fara costuri de intretinere) pana la 400 de lire pe luna ( si aici ma refer la cat poate da un student daca sta in camin. Pai da...la ei e un lux sa stai in camin...decat sa dai 400 de lire acolo, mai bine iti cauti colegi si inchiriezi o casa cu 200 de lire camera...

La scoala e mult de munca...cel putin pentru mine. Astazi mi-au dat aproape 500 de pagini de citit si un eseu de 2800 de cuvinte...pana luni, azi fiind luni:). Bine , nu lunea asta, ci ailalta:) dar tot mi se pare mult.

Asa. Casele astea nu sunt ale englezilor in mare parte. Nu. Nu stiu de unde au avut bani..insa multi indieni au cumparat imobilele si acum le inchiriaza studentilor. Cam asa sta treaba. E plin de indini aici..din aia cu turban, musulmani sau de alte religii.

Daca vrei sa-ti gasesti job...exista asa numita "job zone", un centru in cadrul univeristatii. mergi acolo si gasesti oferte...le trimniti cv-ul tau si astfel poti sa ai un job..sau chiar doua.

In rest frig si vant. Oameni de tot felul. ganduri si locuri. Cand am ajuns aici, am spus ca "Vai Doamne, e ingrozitor, vreau inapoi"!

Pe bune ca vreau inapoi

:(

luni, 17 august 2009

NEPTUN......


Din nou la mare

Nicaieri nu-i mai bine vara, decat pe o plaja insorita, langa valurile inspumare ale marii sau ale oceanului.
De data aceasta am poposit in statiunea Jupiter. Ce m-a atras acolo? Pai.....pretul . Dupa cautari indelungate pe la toate casutele si hotelurile din statiunile aflate intre Mangalia si Nepun, am gasit Hotel Violeta, doua stele (asta ca nu avea termopane, ca in rest nu-i lipsea nimic), unde au facut o reducere de la 160 de lei la 120 de lei si apoi, dupa insistente la Managerul imobilului, am ajuns la un pret de 100 de lei pe noapte. Cool. Cine a zis ca la hoteluri nu se negoriaza preturile? Uite ca se negociaza..si inca bine.... :)
Plaja din Jupiter nu e cine stie ce, insa e foarte aproape Neptunul, la cinci minute de mers pe jos pe plaja.
In neptun m-a uimit o chestie. Stii ca de obicei vin pe plaja diferiti vanzatori. Cu porumb copt sau fiert („popusoi fiert” cum se zice la mine acasa), namol, scoici, animale pentru fotografiat, zmeura, etc. Ei.....cica astia au patratelul lor de vanzare, adica nu pot sa vanda decat intr-un anumit loc, pe o anumita bucata de nisip (sic). Am aflat asta auzind pe doi dintre vanzatorii de zmeura certandu-se. Administratorul umbrelutelor albastre tocmai ii striga unui vanzatorului de zmeura ca nu are ce cauta pe bucata lui. „ Nici voi nu ii lasati pe ai mei sa vanda la voi, nici eu nu te las pe tine sa vinzi aici. Asa ne-a fost intelegerea. Asa am hotarat. Nu ai ce cauta la mine, ai inteles?” Si eu tocmai vroiam sa-mi cumpar un paharel de zmeura...Am alergat dupa om pana a ajuns pe „proprietatea lui” si am putut sa cumpar de acolo.
Apropos de zmeura, se mamanca foarte bine la Carul cu Scoici, undeva intre Jupiter si Venus, preturi acceptabile, gradina de vis si muzica greceasca. Cel putin asta am gasit eu cand am fost acolo.
Seara, plimbari pe plaja, cu picioarele in apa marii....in bratele iubitei sau iubitului....Am privit cerul si mi-am ales o stea...o stea dintr-un triunghi. Am primit o piatra, o clipa de fericire si un juramant. Si eu am aruncat piatra....fiindca mi-a fost frica de jurmant. Si am plans. Ca nu mai aveam putere sa rad. Dar a fost frumos si nu o sa uit niciodata. Niciodata.

Dupa plimbari poti sa mergi in disco. In Neptun iti recomand "Why Not" si "Alcatraz". Merita.

sâmbătă, 8 august 2009

Bucuresti...






Nu am scris niciodata despre Bucuresti. Nu-mi place Bucurestiul. Sunt aici din cu totul si cu totul alte motive, independente de preferintelele mele orasenesti, ca sa zic asa. Mi s-a spus o data ca aici fiecare isi face propriul sau Bucuresti.....eu nu am reusit inca acest lucru, ca nu stiu exact cum vreau sa arate Bucurestiul meu. Probabil ca ma opresc mai mult asupra oamenilor...si las locurile sa infloreasca dupa sufletul lor.
Cu toate acestea...

Astazi o sa scriu despre „Carul cu Bere”. O fosta berarie ajunsa la rangul de „loc de simtit bine”. Pe bune.
Am fost acolo ieri. Mi-a trimis mesaj Ionut: „ Am rezervarea. Ne vedem diseara”.
Si ne-am vazut.
Prima oara am fost acolo cu amicii mei de la Parlamentul Tinerilor...frumoasa gasca, pacat ca s-a spart dupa Olimpiadele Comunicarii (nu participati la concursuri sustinute de oameni coruptibili, care sa va destrame sperantele si sa va striveasca sufletele...curate , naive si pline de avant).
Dar sa revin la Carul cu bere. De la mertou Universitate, pana la locatia cu pricina...m-am tot intrebat daca sigur sunt in Bucuresti. Frumos tare! De ce nu arata asa tot, ci numai o particica? Hm....
Un domn care pazea cladirea CEC-ului nu ne-a lasat sa facem poze acolo....ca cica nu avem voie in acel loc la ora aia....Am facut totusi una dincolo de gard..( sic :p ).
Si Valea Regilor arata bine. E cam aglomerat si mahalagesc ( exista cuvantul asta? ).....Ma duce cu gandul a Istanbul unde am vazut pentru prima data terase coborate in strada, ca nu mai aveai loc pe unde sa treci. Bine , ei au si strazile foarte inguste..dar mi-a placut stilul. Mahalagesc, dar nou pentru ochiul meu.
Cand am ajuns la Carul cu bere ( care nu este deloc un car, ci o cladire rustica,fastuoasa),ne-a luat in primie o domnisoara frumoasa foc care ne-a condus la masa. Foarte educati si chelnerii, foarte simpatici, ca nu te induri sa nu le lasi un bacsis gras.
Nu o sa va spun ce am mancat eu (ca m-am lasat pe mana lui Ionut si nu mi-a picat foarte bine la stomac carnea de porc....eu mancad aproape tot timpul carne de pui), ci o sa va povestesc ce m-a impresionat pe mine acolo.
Merele coapte cu sirop de fructe. Sa incercati, e delicios.
Clatitele cu nuca si miere de albine. Ar fi fost si mai bune daca nu se zgarceau asa tare la miezul de nuca ( sic).
Perele fierte in vin si inghetata de vanilie.
Papanasii nu-mi palc acolo. De fapt nu-mi plac mai nicaieri. La mine acasa „papanasi” insemana o amestecatura de oua cu branza dulce, lapte si foarte putina faina, prajite in doua picaturi de ulei si pudrate cu zahar. In cartea de bucate la capitolul „papanasi” scrie la fel. Ei fac insa doua gogosi mari din aluat si pun deasupra smantana sau dulceata. Beax. Eu nu cumpar papanasi ca sa mananc gogosi, clar? :p
Cel mai mult mi-au placut dansatorii. La inceput au fost dansuri populare si apoi de societate. Mi-au luat ochii. Parca pluteau.. cand ma intorc din Anglia musai o sa reincep cursurile de dans. Vreau....
Si parasutism.
O seara minunata. Multumesc Ionut. ( nici nu stii cat de fericita m-ai facut)   

sâmbătă, 25 iulie 2009

O escapada pe Litoralul Marii Negre






Nu am fost niciodata in Delta. Si am 24 de ani. Oare ...daca nu am ajuns pe acolo pana acum, o sa mai ajung? hmmm...

Dar ajung in fiecare an la mare. De doua trei ori pe an chiar. M-am obisnuit sa stau cate doua trei saptamani....

Va veti intreba de unde am atatia bani ca sa pot sta asa mult....hahhaha...pai..o saptamana merg la o scoala de vara, pe masa si cazarea lor, spre exemplu, a doua saptamana fac voluntariat pe la nu stiu ce organizatie, tot pe masa si cazarea lor, o saptamana stau la unchiul meu la Mangalia si...daca nu-mi cheltuiec banii deloc in aceste zile, mai stau si pe banii mei, in ce statiue vreau eu, inca vreo cateva zile. Iata cum se face luna...Si toate astea pe bani putini. Trebuie doar sa stii sa cauti.

Bun.

Prima oara anul acesta am vazut marea la Mangalia..undeva prin aprilie....dar am scris despre asta intr-o postare anterioara. In iulie am foast la o scoala de vara care s-a tinut la Mamaia Nord. Unde este asta?
pai....intre Mamaia si navodari...mai spre Navodari de fapt. E O zona linistita, nu foarte aglomerata, cu umbrelute din stuf si cu nisip fin ca zaharul pudra. Ca sa nu mai vorbesc de apa....poti inota fara probleme.....nu pietre, nu scoici, nu gropi. Cat despre mancare..se mananca super bine la Corabia (acolo am mancat noi). Este un restaurant in forma de corabie. Arata formidabil si chelneritele de acolo sunt mai mult decat dragute.
Se mai poate manca la Scoica. Nu am fost, insa colegii de la scoala de vara mi-au spus ca o pizza mare satura trei insi si tot mai ramane ( hahhha). Deci daca vreti sa mancati pizza pe saturate, mergeti la Scoica. Din Constanta luati autocarul 23 si va lasa chiar in fata. La doi pasi mai in colo de Scoica, este complexul Mamaia Nord ( unde am fost noi cazati, dar nu e cine stie ce) si apoi Corabia. Merita macar sa treceti sa vedeti. Seara disco in Ibiza. E probabil cea mai departata discoteca din Mamaia..dr merita sa mergeti sa vedeti. Piscina, animatoare, preturi mici, muzica de club, fete frumoase. Go Planet!

joi, 11 iunie 2009

Rusia....



1.manastirea Mihaili


2.Palace Square



3.podul de pe raul Moskva, Kiev



4.Moskova Kremlin



5.Moskova reka


6.Zemlia- the Earth

O tara mare, cu o cultura fabuloasa, cu o istorie vrednica....
Femei frumoase, cu tenul alb si buze rosii, care de-a lungul anilor au furat inimile multor fete imparatesti de la curtile europene....
Barbati sensibili si duri in acelasi timp, blonzi cu ochi albastri sau bruneti cu ochi verzi, cu un ten la fel de alb.....

Limba lor dulce, inmuiata, cum spun ei....

Strazile Moscovei....adevarate bulevarde.....largi....libere...

Hoteluri scumpe, lux, viata de huzur.


Puskin...

miercuri, 1 aprilie 2009

Mangalia





Tocmai m-am intors de la mare...cat de placut este sa vezi valurile reci, nisipul care nu mai este deloc fierbinte, scoicile aruncate la mal....Iubesc marea si totusi imi este frica de ea. Am visat o data ca ma inecam...si ..inecandu-ma...mi-am adus aminte ca: ' Stai mai frate, ca eu stiu sa inot!" haha....tare visul....eu apucandu-ma de curand de cursuri de inot...:) Sunt abia la a 5-a sedinta!

Dar sa revin. Am fost la Mangalia. Merg de multi ani acolo, caci am un unchi ce ma asteapta cu drag. Asfel mi-am facut traditii precum nelipsita mea prezenta la Festivalul de la Callatis din fiecare an, prima plaja din sezon la President ( o plaja super tare aflata in teritoriul hotelului cu acelasi nume), primele pietricele si primele scoici pe care le culeg din nisip si le dau prietenilor. Tu nu ai o scoica de la mine? Ma mir....Atunci sa-mi amintesti de asta. Eu iubesc scoicile..fiecare detine in interiorul ei o poveste ..... are o culoare unica, o stralucire aparte.....
Am primit si eu scoici de la prieteni. Si le pastrez cu drag. Preferata mea este una mare si alba...in care am pus o lumanarica parfumata...

In Mangalia se faceau o data nave maritime...acum am vazut ca se reparau unele sau se reconditionau. Am vazut si "vedetele" portului.....adica vaporasele de patrula..alea gri super tari:)
La centrul maritim Mangalia exista in plina strada o expozitie cu tancuri si antiaeriene...unchiul meu mi-a zis ca nici macar nu au fost folosite de noi in Razboi... ci au fost aduse de la sarbi.

La iesirea din oras...undeva intre Limanu si 2Mai se construieste un cartier rezidential..proiectul arata bine, macheta e de-a dreptul cuceritoare..sa vedem si preturile:)))

M-am plimbat aseara pe plaja...am admirat pescarusii care zburau deasupra mea, am cules scoici pentru prieteni (cu siguranta si pentru tine una:), am privit valurile...am atins spuma marii cu mana. Niciodata marea nu a fost asa de inspumata. Sau, cel putin, vara nu e niciodata asa...Vara nu emana atata energie, vara nu e atat de frumoasa...atat de profunda in albastrul ei.

Iubesc marea, iubesc Mangalia.Si mai iubesc ceva:P

marți, 27 ianuarie 2009

Plimbari de weekend






Cetatea Rasnovului

Construita de localnici, cetatea, la inceput din lemn, apoi din piatra, a avut ca scop protejarea locuitorilor Brasovului.Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.

Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici[2] a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.C. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.C.) găsită chiar în ruinele acestui castru.( dupa informatiile de pe www.wikipedia.org)

Ce am vazut eu la Cetatea Rasnovului?
Un craniu de femeie imens( din 244-278 d.Hr.) aflat intr-o incapere-demisol. Ma intreb cat de voluminoase erau femeile pe atunci...ca acel craniu era intr-adevar foarte mare...

In cetate exista o fantana imensa. Seaca. Pe o placuta scrie ca timp de 17 ani au sapat la ea doi turci carora li se promisese eliberarea in schimb... Ei au gasit apa, dar libertatea tot nu li s-a dat.M-am gandit atunci .....ce perversi mai erau si stramosii nostrii..nu aveau cuvant deloc. Cum sa promiti ceva si sa nu te tii de cuvant? RUSINE ( Bine, cel mai mult m-am intristat fiindca cei doi turci au sapat degeaba timp de 17 ani, saracii, macar putea sa-i mai ajute cineva).

Am mai vazut in interiorul cetatii magazine cu masti medievale, foarte frumoase (la o suta de euro), pe care insa nu le-am putut fotografia fiindca nu m-a lasat vanzatoarea(sic). Am mai vazut un magazin ( tot in interiorul cetatii) cu suveniruri si coarne de cerb- pe astea le-am fotografiat:).

In cetatea de la Rasnov exista cea mai veche biserica ortodoxa din sud-estul Transilvaniei.
De asemenea am aflat ca nu a fost cucerita decat o singura data in toata istoria ei (atunci cand cei din interiorul cetatii s-au predat fiindca mureau de sete).

În perioada 2000 – 2008, Cetatea Râşnov a fost concesionată de către Primăria Râşnov cetăţeanului italian Alberto Drera. Cetatea Râşnov este monument istoric de importanţă naţională clasa ,,A”. Din păcate în perioada 2000 – 2007, această valoare istorică a fost agresată de intervenţiile ilegale ale fostului chiriaş al cetăţii. Imediat după preluarea cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera, a realizat construcţii noi fără aviz legal în curtea interioară a cetăţii Râşnov. În fapt, 2/3 din curtea interioară a monumentului istoric sunt construcţii noi, care anulează amprenta medievală, dar aveau în strategia comercială a foştilor administratori o funcţionalitate precisă: turn, ridicat pe ruinele capelei medievale, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, terasă – restaurant, căsuţe pentru spaţii de cazare.

Ce nu mi-a placut?
hm....cineva....are tupeu prea mult sau prea multa prostie. Am vazut intr-o camera a cetatii un boiler din metal....nou nout. Ce cauta ala acolo, intr-o cladire care e vestigiu cultural? Ce cautau magazinele alea in interiorul cetatii? Crima curata...Cineva isi bate joc.

duminică, 25 ianuarie 2009

Plimbari de weekend







Castelul Bran

Situat la 30 de km de Brasov, castelul Bran sta marturie a trecutului nostru istoric inca din perioada anilor 1377(dupa informatiile gasite pe www.wikipedia.org).

Rece si saracacios, cu usi mici, mobila putina, arhitectura simpla, odai scunde, inghesuite si alb varuite,Bran-ul zace adapostind o legenda mincinoasa.

Vlad Tepes nu a locuit niciodata acolo.

Castelul a apartinut jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia( sec.al XIII-lea), apoi in anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.


În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

joi, 22 ianuarie 2009

O parte din India





Multumim lui Alex(.....) pentru informatii si pentru fotografii.
O sa insir azi cateva vorbe despre sudul Indiei, mai exact, despre locul unde se afla cele doua temple hinduse: templul lui SHIVA si cel al lui CHRISNA.

Despre Shiva misuna o legenda precum ca si-a transformat sotia ( Pavati) in paunita. Intr-o zi, pe cand zeul incerca sa-i povesteasca sotiei lui ceva, observa ca aceasta se uita la un frumos paun ce trecea pe acolo, in loc sa fie atenta la ce spune el. Drept pedeapsa, o transforma in paunita, ca sa se sature de privit pauni.

Tot legenda spune ca fetele zeului si ale sotiei sale s-au rugat de tatal lor sa aiba mila si sa le transforme mama la loc. Si el le-a facut pe plac.

Templul lui Shiva(Kleeshwarar sau Chenay) se face remarcat prin paunii de deasupra.

Templul zeului Chrisna(Barthasarathy) este templul cu fluiere albastre.....la el nu circula o legenda asemanatoare lui Shiva.

Pe malul marii ( Oceanul Indian, Golful Caroli)se gaseste un alt templu, sculptat in roca:MAHABALIPURAM.

In fiecare templu se gasesc falusuri din piatra, statui de lingam( semne sacre) pe care fetele tinere pun mana, caci indienii cred ca sunt aducatoare de noroc in dragoste si fertilitate.
De stiut este ca nimeni nu poate intra intr-un templu hindus. Il poti vizita din exterior, insa inauntrul sofisticatelor constructii intra doar hindusii.

Carnatic este muzica traditionala indiana. Ei o numesc chiar muzica lor clasica. Se canta la mandolina si la un alt instrument traditional, numit veena.

Va pun si cateva poze....

De ce va povestesc despre India?
Fiindca aveti posibilitatea sa o vizitati moca facand voluntariat intr-un ong. NU va tenteaza? Ei platesc tot: transport, vaccinuri, cazare, masa si bani de buzunar.:)

vineri, 16 ianuarie 2009

Sibiul.....drag si scump







Citeam acum cateva saptamani de pe blogul lui Thomas(viatadedupacolt.blogspot.com) cat de frumos poate fi Sibiul iarna.
Eu iubesc orasul acesta, in care, la drept vorbind, am fost pentru prima oara anul trecut, cu ocazia Festivalului Antropologic...
L-am rugat sa ma lase sa-i "fur" postarea, daca pot spune asa...{:)}
A fost de acord, ba mai mult, mi-a dat si o multime de poze din care sa-mi aleg...nice gest. Multumesc!
Vazand acum pozele lui, mi-a dat seama ca si eu am o groaza(nu poti rezista sa mergi in Sibiu si sa nu faci poze...la cat de frumos e orasul...).

Thomas spunea:"Am ajuns in centrul Sibiului exact cand se insera. Am decis sa ajung in Sibiu chiar si pe cea mai cumplita temperatura din ultimele saptamani, deoarece nu am vizitat niciodata cu adevarat Sibiul. A fost doar un oras de tranzit, un oras catre alte orase, doar o intrare spre o alta iesire, fara mare importanta. Dar de data asta a contat. Doar el, Sibiul in toata splendoarea sa. La ora la care am ajuns in Piata Mare (din imagine), tocmai s-a aprins iluminarea de seara, si totul a devenit feeric. Urcand de la baza orasului vechi, printre cladiri prafuite si nu tocmai "renovate", un sentiment de tristete imi invaluise sufletul, eram trist sa vad cladiri in paragina, neingrijite, dar frumoase. Ajungand insa in Piata Mica si Piata Mare, brusc perceptiile mi s-au modificat. Era zona foarte ingrijita a orasului vechi si am ajuns exact in momentul in care luminitele de seara s-au aprins".

Eu nu o sa vorbesc despre legendarul pod al mincinosilor (unde se presupune ca daca spui ceva si e minciuna, te impiedici) unde isi aduceau indragostitii iubitele; Nici despre Muzeul Brukenthal nu o sa vorbesc...chestiile astea le gasiti usor dand un search pe google.

O sa povestesc despre Sibiu..dincolo de frumusete. Sibiul are Mc Donald la marginea orasului....foarte bine, diminueaza putin din globalizarea asta care a invadat toata lumea. Daca vrei sa mananci ceva la gara...gasesti o dugheana chiar in fata, unde stau de obicei betivii. Centrul arata divin..mai precis partea restaurata....Sibiul medieval , ca sa zic asa.Casele proaspat colorate, acoperisurile cu "ochi", vopsite si ele, pietele..cu specific germano-austriac....
Dincolo de toate astea....e foarte scump sa stai in Sibiu.Mancare pe bani multi, hoteluri unde platesti chiar peste pretul din Capitala. Nu va mint. Eu stateam la o verisoara cand am fost....insa m-am dus sa intreb din curiozitate...era o suta cincizeci de euro pe noapte la un hotel aflat langa Casa Studentilor....vai vai...si asta acum doi ani aproape.

Dar Sibiul nu e peste tot la fel. Partea cu blocuri....e atat de urata si neprimitoare..imobilele in care locuiesc oamenii arata jalnic. Primarul a dispus sa se construiasca acoperisuri la fiecare bloc( pana atunci erau izolate cu smoala).

Pe cat de minunata e partea veche a Sibiului, pe atat de odioasa e partea construita in perioada comunista.

Mergeti in Sibiu..dar vizitati numai centrul..altfel o sa va intristati.

vineri, 9 ianuarie 2009

Indonezia











Multumim lui Cosmin Sever pentru fotografii. A fost foarte dragut si m-a lasat sa-i fur cateva din amintirile lui....

Astazi o sa va povestesc despre Indonezia. Mda, ce stiti voi despre asta? hmmm
Eu o sa va spun cu siguranta ce nu stiti.( Ma bazez pe asta)
O tara minunata, intinsa pe o suprafata cat Europa...unde se zbat religiile si datinile stravechi. Acolo gasesti deopotriva crestini, budisti, hindusi, musultmani(90% din populatie)....in proportii semnificative. In fiecare orasel e un amalgam de traditii si religii. Insulele Bali au ramas singurele locuri care gazduiesc numai o religie: cea hindusa.
In insulele Bali e o lume diferita de toata cea a Indoneziei. E de fapt toata legenda si toata frumusetea tarii.

Pe plaja o sa vezi o multime de turisti stand la soare. Bastinasii nu prea se impaca cu razele...Albeata pielii e semn de noblete la ei (si la noi a fost, dar a trecut de mult). Asadar nimeni nu vrea sa se bronzeze. Ba mai mult chair, folosesc crema de galbenele si un lapte de corp pentru a-si albi epiderma. Nu e gluma, ei chiar asa fac.:)
Un alb in Indonezia e privit si primit ca un adevarat rege. Daca esti alb, ti se iarta multe. Poti sa mergi cu motocicleta fara permis (si sa mituiesti politistul), poti sa te lasi agatat de fetele care vor aventuri de-o nopate cu straini, poti sa te lafai in tot felul de ploconeli..toate astea doar fiindca esti alb..si strain pe deasupra!

In Jakarta viata e ..viata frate. Mai ales noaptea. In cluburile de acolo poti sa pipai linistit o tipa, poti sa mimezi sau chiar poti initia un act sexual. Da, in vazul lumii. Nu-i nimic anormal la ei.

Noaptea strazile sunt periculoase. Fetele nu prea poarta sandale. Risca sa fie muscate de sobolani.

Discrepantele sociale sunt atat de vizibile! Saracie maxima - bogatie la rang inalt. Cei din clasa mijlocie sunt putini, dar exista. Reteaua feroviara seamana cu Bucurestiul nostru. Daca ne gandim la aglomeratie si calitate a drumurilor. Acolo cei mai saraci circula cu bicicleta,scuterulsau motocicleta- restul au masini...destul de scumpe.

In Jakarta exista un tip de hotel cum nu mai exista in alte parti..cu referire clara la Europa, ca poate in Asia or mai fi. Hotelul are mai multe etaje: restaurant, piscina, sala de masaj, club,...in fine..unul dintre etaje are un bonus pentru barbati: e plin de femei...Domnii merg acolo, servesc o bautura sofisticata oferita de o lady..apoi isi aleg una dintre fete cu care merg sa stea de vorba intr-un separeu..dupa care domnul are dreptul sa-si ia fata in camera de hotel...iar ea sa-l faca fericit(sic).

In Indonezia barbatul e pionul principal. Femeia nu e asa de importanta. Ea e facuta ca sa-l faca pe barbat fericit. In bordelurile indoneziene se fac o multime de grozavii....ce in Europa nici ca se pomeneste!
Tot in Indonezia te poti umple de o multime de boli....pete pe corp, intoxicatii,gripe,daca te musca vreun sobolan,o incurci rau de tot...plus bolile sexuale....( daca nu esti vigilent).., in fine..sunt o groaza.

Cum sunt oamenii in Indonezia?
In mare parte amabili.Cel putin cei saraci. Am auzit si de cetateni ce-si fac dreptate singuri. Cu maceta. Un fel de sabie care taie rau de tot.

O sa va spun o poveste care apartine unui tanar european ce a fost acolo.
Intr-o calatorie(dinspre Bali), ajuns in aproiererea noptii, cere gazduire unei femei pe care o vede la cumparaturi intr-un magazin(era in Kintamani). Aceasta ii cere 10 rupiah....dar cand aude ca tanarul e student sarac..fara bani...ii injumatateste suma ,si mai bine decat atat,ii ia numai 4 rupiah...In casa femeii era foarte frig. A primit o camera in care sa poata innopta unde a dormit pe jos, dupa obiceiul indonezian. Femeia l-a intrebat pe tanar ce-i place sa manance.
Sotul gazdei a cerut informatii legate de starea politica (aflase ca venea de departe), de cum sunt oamenii in alte parti, etc.

Dimineata tanarul a avut la micul dejun fructe de mare (ca astea zicea el ca-i plac). Nu ar fi fost o problema daca aceste fructe s-ar gasi pe toate drumurile. Gazda noastra se afla undeva in munti (Kintamani)si a coborat o distana enorma ca sa faca rost de acele alimente. Toate astea pentru musafirul ei.
Familia era saraca.
La plecare insa,cei doi i-au umplut baiatului portbagajul motocicletei cu portocale-singura lor avere.
El a multumit si ajuns la destinatie, a transformat portocalele in suc si le-a dat copiilor. Frumos!

Indonezia ofera burse studentilor care doresc sa studieze acolo pentru un an.

Oare....merita? Oare..iti trebuie mult curaj ca sa mergi acolo?