Bucuresti...

Nu am scris niciodata despre Bucuresti. Nu-mi place Bucurestiul. Sunt aici din cu totul si cu totul alte motive, independente de preferintelele mele orasenesti, ca sa zic asa. Mi s-a spus o data ca aici fiecare isi face propriul sau Bucuresti.....eu nu am reusit inca acest lucru, ca nu stiu exact cum vreau sa arate Bucurestiul meu. Probabil ca ma opresc mai mult asupra oamenilor...si las locurile sa infloreasca dupa sufletul lor.
Cu toate acestea...

Astazi o sa scriu despre „Carul cu Bere”. O fosta berarie ajunsa la rangul de „loc de simtit bine”. Pe bune.
Am fost acolo ieri. Mi-a trimis mesaj Ionut: „ Am rezervarea. Ne vedem diseara”.
Si ne-am vazut.
Prima oara am fost acolo cu amicii mei de la Parlamentul Tinerilor...frumoasa gasca, pacat ca s-a spart dupa Olimpiadele Comunicarii (nu participati la concursuri sustinute de oameni coruptibili, care sa va destrame sperantele si sa va striveasca sufletele...curate , naive si pline de avant).
Dar sa revin la Carul cu bere. De la mertou Universitate, pana la locatia cu pricina...m-am tot intrebat daca sigur sunt in Bucuresti. Frumos tare! De ce nu arata asa tot, ci numai o particica? Hm....
Un domn care pazea cladirea CEC-ului nu ne-a lasat sa facem poze acolo....ca cica nu avem voie in acel loc la ora aia....Am facut totusi una dincolo de gard..( sic :p ).
Si Valea Regilor arata bine. E cam aglomerat si mahalagesc ( exista cuvantul asta? ).....Ma duce cu gandul a Istanbul unde am vazut pentru prima data terase coborate in strada, ca nu mai aveai loc pe unde sa treci. Bine , ei au si strazile foarte inguste..dar mi-a placut stilul. Mahalagesc, dar nou pentru ochiul meu.
Cand am ajuns la Carul cu bere ( care nu este deloc un car, ci o cladire rustica,fastuoasa),ne-a luat in primie o domnisoara frumoasa foc care ne-a condus la masa. Foarte educati si chelnerii, foarte simpatici, ca nu te induri sa nu le lasi un bacsis gras.
Nu o sa va spun ce am mancat eu (ca m-am lasat pe mana lui Ionut si nu mi-a picat foarte bine la stomac carnea de porc....eu mancad aproape tot timpul carne de pui), ci o sa va povestesc ce m-a impresionat pe mine acolo.
Merele coapte cu sirop de fructe. Sa incercati, e delicios.
Clatitele cu nuca si miere de albine. Ar fi fost si mai bune daca nu se zgarceau asa tare la miezul de nuca ( sic).
Perele fierte in vin si inghetata de vanilie.
Papanasii nu-mi palc acolo. De fapt nu-mi plac mai nicaieri. La mine acasa „papanasi” insemana o amestecatura de oua cu branza dulce, lapte si foarte putina faina, prajite in doua picaturi de ulei si pudrate cu zahar. In cartea de bucate la capitolul „papanasi” scrie la fel. Ei fac insa doua gogosi mari din aluat si pun deasupra smantana sau dulceata. Beax. Eu nu cumpar papanasi ca sa mananc gogosi, clar? :p
Cel mai mult mi-au placut dansatorii. La inceput au fost dansuri populare si apoi de societate. Mi-au luat ochii. Parca pluteau.. cand ma intorc din Anglia musai o sa reincep cursurile de dans. Vreau....
Si parasutism.
O seara minunata. Multumesc Ionut. ( nici nu stii cat de fericita m-ai facut)   