Buzias

Anul trecut am fost pentru prima oara in Buzias. Nici nu auzisem de locul acesta...intamplarea face ca ANSIT-ul (Agentia Nationala de Sprijinire a Initiativelor Tinerilor)sa-si desfasoare un proiect acolo ( "Dialog Social").

Din Bucuresti nu exista tren direct, eu am luat pana in Lugoj si de acolo spre Buzias. Am ajuns intr-o gara micuta unde la casa de bilete doamna isi bea cafeaua linistita si mai schimba doua trei vorbe cu calatorii care vin infrigurati...

Pana in statiune trebuie sa mergi cu un maxi-taxi sau cu taxiul daca te tin buzunarele. Eu am ales maxi -taxi si am constatat ca mergeam impreuna cu cersetorii pe care ii vazusem in gara din lugoj in timp ce asteptam legatura mea cu Buziasul. Da, cersetorii aceia aveau case in Buzias sau in apropierea lui si mergeau la cersit in Lugoj sau in alte parti ca si cum ar merge la serviciu in fiecare zi. Soferul de maxi-taxi mi-a spus ca ii transporta in fiecare dimineata si seara si desi miroseau ingrozitor, nu se indura sa nu-i ia. NU-ti inchipui ca mergeau pe gratis, nu; plateau ca oricare calator.

Am oprit la Complexul Hotelier PARC. Proaspat renovat, utilat cu sauna (9 lei sedinta), sala de fitness ( 12l ei sedinta),terapie manuala, acupunctura, parafina,hidromasaj , bai galvanice, kinetoterapie si alte utilitati, hotelul arata nemaipomenit. O sa-mi aduc aminte toata viata de el..mai ales fiindca acolo mi-am uitat cheile ...si mi-am dat seama de asta numai cand am ajuns inapoi in Bucuresti... si a trebuit sa sparg usa :))

Buziasul are o apa termala foarte bogata in fier si nu mai stiu ce alta substanta ce o face foarte neplacuta la gust...Erau multi oameni acolo cu sticlele de doi litri care asteptau la coada sa le umple. O doamna de vreo saizeci de ani mi-a spus ca de cand consuma apa "din asta" nu mai sufera de nimic. Si inainte avea probleme cu fierea, ficatul, bila, etc. Minune apa asta. Ia sa iau si eu o sticla!

Langa hotel exista un parc sau padurice...cu multe veverite care escaladeaza brazii. O minuatie sa le vezi. Langa toate astea.... se vad ruinele unei statiuni balneoclimaterice ce era la mare inaltime pe vremea comunistilor. Odata cu caderea regimului...si statiunea s-a distrus....s-a furat tot ce se putea. Oricum, se vede si asa ca a fost foarte dotata si bine utilata acea statiune balneoclimaterica.

In Buzias sunt cateva baruri cu barbati crita la orice ora. Am vazut si o cofetarie-pizerie la mare cautare - dupa 9 seara nu mai gaseai nici prajituri si nici pizza de care vroiai. Preturi mici ( 10 lei o pizza,1 leu o amandina).

Cine doreste o vacanta departe... cu liniste si pace si multa sanatate...ii recomand cu drag Buziasul. Eu abia astept sa ma duc iarasi:)

Oradea

Douasprezece ore de mers cu trenul(din Bucuresti), o raceala groaznica si impresii de tot felul. Iata cu ce am ramas de la prima mea vizita in Oradea.

Gara mi s-a parut insipida si fara culoare. m-am gandit atunci ca nu este nicio gara la fel de frumoasa ca cea din Iasi....si mi s-a facut un dor nebun de capitala Moldovei...

Am vazut strazile inguste, Parcul Central cu hartii aruncate pe jos, oameni tacuti, iar cand vorbeau...nu vorbeau romaneste:). Am vazut liceul "Mihai Eminescu" cu afise in limba maghiara. Am cerut paine de la un chiosc si mi-a raspuns o tanti in ungureste si nu mi-a dat nimic...Am vazut oameni care desi locuiau de ani buni in Oradea , habar nu aveau unde este Manastirea Franciscana (sau poate se prefaceau ca nu stiu).

La prima impresie, nu m-a impresionat deloc Oradea..ba chiar m-a lasat cu un gust amar.

Dar nu.
A venit seara si am iesit in Taverna. Un loc cat se poate de romanesc si cu preturi cat se poate de neromanesti. Mancare multa, gustoasa, aspectuoasa si ieftina. Poti manca pe saturate acolo. Nu costa mult mancarea in Oradea.
Si taximetristii sunt de pe alta planeta. La cinci zeci si patru de lei i-am dat saizeci si mi-a dat un leu inapoi...adica a ramas in pierdere. Pai in Bucuresti, daca nu-i dai si bacsis atat iti trebuie...plus ca nici nu te ia daca nu e ruta suficient de lunga...mai, mai ca te rogi de taximetrist sa te duca unde ai nevoie...Da, ca in Oradea nu am mai vazut asa taximetristi corecti.

Centrul e mirific. Seamana mult cu orasele austriece...e ca o fortareata de palat....Ca arhitectura, teatrul este extraordinar de frumos, la fel si primaria si celelalte cladiri din imprejurimi. In plus, au o iluminare foarte buna ce imi aduce aminte de Universitatea Al. I.. Cuza care este la fel de frumos iluminata, iar noaptea se vede ca un palat.

Cluburile sunt toate in acelasi loc...unul langa altul....nu am mai vazut asa ceva la noi in tara. Oameni de tot felul...baieti frumosi :), fete slabute.
O doamna imbracata cu o rochie de epoca si o palarie cu bor imens se plimba prin fiecare local cu un cos mare in mana. Cosul este plin de trandafiri frumos aranjati de nu te induri sa nu cumperi cativa. Doamna trece pe la fiecare masa din fiecare pub si isi prezinta marfa. Unii cumpara, altii doar privesc. Muzica la maximum nu este data decat dupa orele douazaci si patru.

Oradea are si o Cetate datata inca din secolul al XI-lea care se poate vizita si este in curs de restaurare. Unele cladiri adiacente sunt inca folosite si exista acolo sali de studiu pentru Facultatea de Arte Vizuale. Este foarte interesant cum un bloc nou nout sta pe aceeasi strada cu cetatea veche de sute de ani.

La cativa zeci de metri de cetate exista o colina de pe care poti vedea aproape tot orasul.

Prima oara in Istanbul(2)

Hostelul era in apropierea marii. Destul de vechi si nu foarte luxos...si mi s-a parut chiar si neingrijit. Am platit pentru doua zile si am urcat in camera mea. Am deschis televizorul.
Pe ecarn era o femeie frumoasa, mai mult dezbracata decat imbracata. Culmea. Pe strazi femeile sunt cu val pe cap, iar la televizor pare ca e o alta lume.

Int-adevar era ..altceva.
Case inghesuite si mici. Murdarie. Terase in drum. Marfa de vanzare peste tot.
In "bazarul de aur" nu era tocmai asa de mult aur. Si nu atat de ieftin pe cat se zvonea. Insa am gasit acolo o multime de bunatati...pe care nu am rezistat sa nu le gust. Jeleuri de toate felurile, fistic, smochine, alte chestii de care nici nu auzisem.
Toata lumea te roaga sa servesti. Si cum ai putea refuza?
Vanzatorii, daca sunt tineri, stiu in general engleza. M-am putut intelege de minune cu ei, am aflat ce as mai putea vizita, unde se mananaca bine, ce terase si pe unde le gasesc.

Turcii sunt foarte amabili si iscoditori. " Where are you from?" era cea mai importanta intrebare. Apoi te intrebau ce studiezi si se laudau ca si ei sunt sudenti....iar pe timp de vara vand in bazar. Studente care sa vanda in bazar nu am vazut deloc...decat vreo femeie in toata firea cu val negru..

In moschee am vazut multi oameni. Am inteles ca unii veneau de departe, special ca sa se inchine acolo. Se spalau la usa pe maini. Isi lasau incaltarile si intrau in sosete. Murdare sosete. Murdare incaltari. Femeile aveau basma doar pe cap si li se vedea fata. Eu nu aveam nimic si mi s-a dat un sal la intrare in imprumut.
Liniste.
Am vazut femei cu copiii si cu sotul care se comporta ca si cum nu ar fi fost cu familia in acel loc.

Istambulul e plin de magazine. Marile complexe comerciale de imbracaminte sunt mai mult pentru barbati decat pentru femei. Ma gandeam ca la noi e oarecum invers. Daca esti barbat si vrei sa te imbraci la patru ace, acolo sa te duci nene!

In Marmara am vazut primii delfini pe care ii vazusem in viata mea ...care inotau la fel cum vazusem eu in desene animate cand eram mica ( nu ca as fi prea mare acum:)).
Da, eram intr-un vaporas si, uitandu-ma la apa, am vazut delfini inotand si facand salturi. Minunat! De atunci nici ca am mai vazut asa ceva...o minunatie.

La restaurant ai bautura si desertul pe gratis. Nu si daca esti insotita de un domn. Cu alte cuvinte, e de preferabil, cand mergi sa mananci, sa te duci numai cu fetele:).
Barmanii stapanesc doua trei limbi (franceza, engleza, germana, uneori si rusa). Sunt foarte comunicativi si daca stai la taifas, afli multe lucruri de la ei.

Ce am mai vazut eu atunci? Disperare. Disperare in a strange cat mai multi euro. Unii vanzatori aveau cate o cutie metalica bine inchisa cu euro stransi.

E altfel, intr-adevar.

Prima oara in Istanbul (1)

La sfarsitul orei, Cosima ne-a povestit cum isi petrece ea week-end-urile: " Pai urc in tren si plec la Istanbul. Ma pornesc de joi dimineata si ma intorc duminica."

Ma gandeam ca e destul de scump sa pleci asa de des...acolo. "Da' de unde? Eu iau bilet dus-intors si am reducere 20%. Stau la un hostel cu 10 euro pe noapte si mic dejun inclus. Cu alti doi euro mananc pe saturate la retaurantul de peste drum. E liniste si...altceva".

La seminarul urmator ne-a adus o carte de vizita cu adresa acelui hostel ieftin.
Mai sa fie, ia sa vad si eu cat de "altceva " e acolo. Mai ales daca e si asa de ieftin.

Si m-am urcat in tren intr-o zi. Mi-am luat si eu bilet dus-intors. Asa e , cu reducere. Si am mai primit o reducere fiindca eram pana in 26 de ani. Adica , mai pe romaneste,tinerii care calatoresc (si care se si mai intorc) primesc o reducere, asa, de mila CFR-ului. Boon.

Trenul era direct Istanbul. Cu oprire la fiecare vama (Giurgiu,intrarea in Bulgaria, iesirea din Bulgaria, etc.) Vagoanele erau minunate. In copartiment incapeau doar doua persoane ( erau doua paturi). Pe hol era o cabina de dus, un bar-restaurant si liniste totala. Nu mai vazusem atata confort intr-un tren niciodata.

Am dormit o zi jumatate..ca oricum nu avem ce face altceva. Ma mai trezea controlorul ca sa puna viza pe pasaport (ca nu eram inca in UE).

La granita cu Turcia a trebuit sa coboram dn tren. Ni s-au pus niste timbre pe pasaport (pe care dadusem vreo 7 euro)si apoi am stat la rand ca sa ni se puna stampilele. Atunci am vazut primii turci in Turcia din viata mea. Mi-am zis ca sunt tare frumusei turcii astia desi le tot mergea vestea de urati. Cine rau frumuseii? Pai cei care puneau stampilele.

Am urcat din nou in tren si am mai mers vreo cateva ore bune. Ma uitam pe fereastra. In fiecare statie vedeam femei cu fata acoperita de un sal negru si copii murdari. case mici, incropite din bucati. Saraca Turcia asta. A, femeile pe care le vedeam in statii erau trecute de prima tinerete sau batrane. m-am tot uitat sa vad si vreo fetiscana...dar astea era cam scumpe la vedere. Nu am vazut nici una. Oare fetele tinere nu calatoresc? Hm.

Ultima statie: Istanbul. Urat oras. Cel putin asa mi-a parut la prima impresie.
Am urcat intr-un taxi si am cerut sa fiu transportata spre acel hostel unde statea de obicei si profesoara mea. Taximetristii astia nu stiu insa o boaba englezeste sau alta limba..decat turca. Nu am reusit sa-i explic in niciun un mod omului respectiv..pana nu i-am aratat acea carte de vizita.

Am inteles ca eram in orasul nou..si acum mergeam spre orasul vechi. Pe drum analizam soseaua de-a lungul marii (o mare stralucitoare si calma in ziua aceea),strazile pavate, cladirile inghesuite.... Taximetristul mi-a cerut bani... Am inteles ca vrea..turcesti. Nu aveam. Am vrut sa-i dau o hartie de 10 euro , dar o singura bancnota i se parea cred prea putin. Am scotocit prin geanta si am gasit vreo 10 bancnote de cate zece mii de lei romanesti (azi un leu) si i i-am intins pe toti zambind. Taximetristul fericit i-a insfacat repede si a dat din cap ca e k.

pauză de schi

Şi mai toată lumea pleacă la schi în Austria.
Prietenii mei au fost acolo iarna trecută.

“Eşti un fraier” mi-au zis, când am refuzat Austria în schimbul pârtiilor din România.

Păi de ce să fiu fraier? Nicăieri nu e o pârtie mai sănătoasă, mai uşoară şi mai alunecoasă ca la Cavnic. Da, Cavnic. Nu ai auzit? Vezi…. Este în Maramureş. Cică e cea mai tare pârtie. Eu merg de doi-trei ani acolo şi sunt înnebunit. E ca un drog. Nu mă mai pot opri. Schiez de aproape 3 ani la Cavnic….

De unde am aflat-o? Păi să-ţi povestesc…. pură întâmplare. De pe un site. Of, ăla, nu mai ştiu cum se numeşte, era numai cu informaţii cu şi despre, schi. Eu nu mai ţin minte .
Stai să o sun pe Dora. Ea ştie.
Da mă, cu ea am fost.
Aaa, Skivirus!

Aşa. Bihorenii laudă Arieşenii. E multă zăpadă şi e aproape pentru ei. Dacă vrei schi, linişte şi pace, acolo să te duci. Păi da, nu-ţi închipui că e Poiana Braşov acolo. E “linişte şi pace”, ce vrei mai mult să-ţi spun? La Borşa ai fost? Nu te cred. Tu, cu Austria ta, ai ratat Borşa? Opa….Păi Borşa e pârtie recunoscută de Federaţia Internaţională de Schi. Singura pârtie de coborâre din România tratată ca atare. Dar ce să-ţi mai spun ţie…..

Ţie iţi recomand cu căldură Rânca. Păi de ce? Că poate o să te inzăpezeşti pe acolo şi ….până te deszăpezesc ăia, ai timp să meditezi la toate astea (sic:) ). La Harghita Băi se duc mai mult ăia din Miercurea Ciuc. Că e mai aproape de ei. Miklos Edit si Lilla Petroczki au învăţat să schieze aici. Dar ştii tu cine sunt ăştia măi? Ă? Mari schioare......

La Straja găseşti de toate. Camere bine încălzite, preţuri de cazare bune, condiţii formidabile pentru schiat. E una dintre cele mai bine întreţinute staţiuni. A, tu vrei să schiezi în zăpadă. Păi du-te în Parâng. E plin de freeride-ri.
O să dai şi peste Tudor acolo. E cu gaşca. Vine în fiecare an pe timpul ăsta. Cum mă duc eu la Cavnic... Aşa face el. E dependent de Parâng măi omule. Daaaa, e ca un nebun. Gelu? A, nu. El merge la Sinaia...eee, nu ştii... Fiţe, mamă. Păi da, ăştia se întreţin cu Poiana Braşov, Buşteni, Predeal.., le ştii tu pe toate. Dacă vrei să te vezi cu el şi prietenii lui care „respiră aer de munte” , acolo du-te. Sunt în fiecare weekend. Hălăduiesc peste tot. Azi la Predeal, mâine la Buşteni, ieri la Sinaia...şi tot aşa. Îi ştie deja lumea. Sunt ca o familie ei. Da, da, o mare familie de „staţionari „. Nu râde. Ce, nu am dreptate?


Şi ia zi, până la urmă unde te duci? Binee, treaba ta... Să te îmbraci zdravăn că e ger curat acolo. Mi-a venit metroul. Mai vorbim. A....am uitat să-ţi zic, la Azuga au băgat un nou telescaun....da, în parc... am fugit, ne mai auzim noi!

În alt mod....

Turismul de afaceri





Turismul românesc merge greu.

Drumurile sunt proaste. Preţurile ridicate, condiţii slabe ale locurilor de cazare şi agrement. Investiţii insuficiente (Autoritatea Natională pentru Turism). Turiştii străini şi cei autohtoni nu se înghesuie să-şi petreacă concediul sau vacanţa în România.

Dar....

Hotelurile sunt pline.

Sindicatele române salvează bietele staţiuni.

Asta avem în hoteluri. Bilete reduse de la Sindicat, tabere şi şcoli de vară gratuite, proiecte sponsorizate…. Şi oameni de afaceri.

După intrarea României în UE , oamenii de afaceri străini dar şi autohtoni, au găsit loc propice aici. Bucureştiul e plin de astfel de indivizi, la fel Sibiul, Clujul, Iaşul, Oradea, Timişoara şi mai toate locurile în care se poate face ceva….
Astfel, călătoriile în scopuri de afaceri fac un turism cu mult mai rentabil şi de o parte şi de cealaltă. Astăzi, în lume, se călătoreşte mult mai mult în scopuri de afaceri decât pur şi simplu pentru plăcere.

Turismul de afaceri se dezvoltă în România .

Ca afacerist, nu te mai impiedică nici drumurile, nici condiţiile proaste de la hotel. Nimic. Vii în România fiindcă ştii că o să faci bani.
De cealaltă parte, afaceriştii români s-au gândit repede, au cântărit lucrurile şi au pus degrabă la punct proiectul începerii unei noi construcţii: hotel, pensiune, orice, pe tema aceasta. Ştiu ei ce ştiu :)

Vasile Bogea şi-a început prima afacere cu centrale termice la blocuri.
“Era un domeniu nou, nu mulţi făceau asta după revoluţie. Eu am ştiut că o să prindă.”
Apoi a “prins” un program PHARE, şi azi construieşte un sistem hotelier în zona Dunării.

”Da, normal că o să renteze; din turism o să se scoată bani frumoşi în câţiva ani”, spune domnul Vasile Bogea.

La Sighişoara

Dupa prima vizita, am spus ca e cel mai minunat loc de pe pamant. Si asta a fost acum doi ani.

Sighişoara e genul de oraş format din două vârste, ca şi Istanbulul turcilor sau Braşovul carpatic.

Partea cu case ardeleneşti, clădiri medievale, drumuri de piatră.

Apoi zona de blocuri, şosele asfaltate, trotuare, fabrica de confecţii textile, şcoli şi grădiniţe, toate din perioada comunistă.

Un oraş plin de saşi, unguri şi moldoveni.

Primii locuiesc aici de pe vremea lui Ţepes.

Au legende, tradiţii, cultură.

A doua grupă nu ştie nimeni exact când a apărut.

În arhivele Primăriei Sighişoara se găsesc acte care atestă locuirea unei familii de origine maghiară încă din secolul al-XV-lea.

Moldovenii…aceştia sunt cei mai nou-veniţi.

De fapt este vorba de moldovence. Acum 5,6 decenii.

Fabrica de textile din Sighişoara avea nevoie de locuri de muncă. Sistemul comunist oferea şcolarizare gratuită (profesională) . În acea peroadă s-au înscris la şcoala din Sighişoara multe fete cu varste între 14 şi 18 ani. Majoritatea din zona Moldovei.

“Eu eram fată de la ţară, nu ştiam prea bine ce înseamnă profesionala. Eu am crezut că o să ajung profesoară….”

Ana Soneriu avea 14 ani când a plecat la şcoală la Sighişoara. Aici a şi rămas. S-a casătorit. Acum e bunică. Are 74 de ani. Nu a mai fost la casa părintească de 7 ani, de la ultimul praznic. Nu-i place să călătorească. Nu suportă turiştii.

La Festivalul Medieval de la sfârşitul lui iulie, îşi pune mereu obloanele pe ferestre. “Prea mulţi vin, parcă e potopul!”

Sighişoara e renumită cu cetatea ei medievală. În vârful cetăţii e şcoala…

În fiecare zi, pe scări de lemn şi pe drum de piatră, copiii urcă cu ghiozdanele în spate. Şcoala de la Sighişoara e la mare înălţime!

Şi dacă mă gândesc la Sighişoara, musai îmi apare in minte Vlad Dracul… legendarul Vlad Ţepes.

O legendă, un mit, o scornire?

Ce mai contează, atâta timp cât aduce vizitatori/profit. Să aibă America un Dracula, l-ar fi mediatizat mai ceva ca brand-ul de la Coca-Cola! Dar noi nu suntem americani şi… nici afaceri nu ştim să facem prea bine. Proiectul de la “Dracula Park” a fost plimbat când la Raşnov, când la Sighişoara… Se pare că interesele nu au coincis.

Ideea a fost abandonată.

Şi ce face un turist când vine în “oraşul medieval”?

Vizitează muzeele din Cetate, manâncă mămăliguţă cu sarmale la “casa lui Vlad Ţepeş”, bea un vin bun la Cramăr….

La Cramăr poţi zice că serveşti după regula “ieftin şi bun”! Îl găseşti undeva mai departe de hărmălaia centrală, pe strada Ana Ipătescu.

Si daca înnoptezi, găseşti preţuri între 60-120 RON, camera de două persoane, cu masa de dimineaţă inclusă. În perioada extra sezon, adică înainte sau după festivaluri.

Cunoşti Sighişoara numai când dispare "potopul”.