Bruxelles

Ma aflam pentru a doua oara intr-o gara din Bruxelles. O gara ca un centru commercial imens – specific garilor internationale. Afara ploua si frigul ma pisca rau. Nu-mi venea sa ies pentru turul orasului impreuna cu stagiarii mei luxemburghezi. Dar cand esti intr-un grup, te supui regulior grupului. Si afara ploua. Si eu nici umbrela nu aveam. Asadar, m-am ‘aciuat’ langa cineva cu umbrela.

Primul sentiment pe care l-am avut a fost cel de ‘ nu as vrea sa locuiesc aici, dar mi-ar placea sa revizitez sis a-mi fac cumparaturile’ – asta fiindca preturile sunt mult mai mici decat in Luxembourg. Si da, mi-am luat manusi din piele – doua perechi - chiar din buricul orasului. Cicolata nu am cumparat….data viitoare….acum mi s-a parut cam scumpa 27 de euro cutia, hahhaaha! Cand ma mai imbogatesc dau fuga in Bruxerlles sa-mi cumpar ciocolata belgiana.

Centrul orasului este foarte frumos. Am aflat ca locuintele aici sunt mai ieftine decat la periferia sau suburbiile orasului. Sa stai in centru in Bruxelles este mai ieftin decat sa stai la marginea orasului, hahha! Am aflat mai tarziu de ce. Pai bogatasii orasului s-au mutat din apartamentele luxoase din centru fiindca si-au facut vile cu toate conditiile, in suburbii. Avand masina nu e greu sa calatoresti dint-o parte in alta. Asadar, apartamentele centrale au ramas goale. La inchiriere sau cumparare, preturile au scazut mult fiindca cladirile sunt vechi si nu au lift. Cei mai multi studenti locuiesc in ele acum.

Bruxelles –ul a fost o mica Venetia acum mai bine de 100 de ani. Exista un rau Seine, care mai exista si astazi. Acum este limpede si gazduieste 12 pestisori de aur. Nu a fost intotdeauna asa. Omanii obisnuiau sa arunce aici toate gunoaiele, excrementele si deseurile menajere. Bruxelles-ul era un focar de infectie – acesta fiind un alt motiv pentru care familiile bogate au parasit centrul construindu-si case in suburbii.

Dar NU se poate sa spui ca ai vizitat Bruxelles- ul daca nu ai baut o bere in Delirum café, locul unde gasesti peste 2500 de sortimente de bere. Locul are record la acest capitol. Patronul a avut o idée, a impartit-o in trei alte mici idei si si-a vandut viziunea. Si a vandut-o bine..ca am baut si eu o bere acolo.. – eu care nu beau bere niciodata fiindca-I amara, hahahaha! (si m-am cam ametit de la berea aceea, hihi).

Nopatea e minunat sa bantui prin barurile centrale. Fiecare local are o nota aparte, un iz propriu si o polotica personala de atragere a clientilor. Majoritatea au seara concerete live. Eu am prins-o pe solista de la Kiss&drive care canta un soi propriu de indie, foarte originala si cu o voce foarte buna. La un moment data a cantat la masina de scrisJ Trebuie s-o vezi in realitate si sa te minunezi cum compune pe loc refrenele pentru melodiile ei.

Un sat belgian

Ourthe 90

Atat de multe s-au intamplat in ultima vreme ca nu mai stiu cu ce sa incep…..OK, astazi o sa-ti povestesc despre un sat situat in Belgia, la granita cu Luxembourg. Ourthe este o localitate obisnuita, cu oameni saraci (majoritatea barbatilor muncesc la negru, majoritatea femeilor sunt in somaj), cu semete case asezate pe strazi lungi, pavate cu piatra neagra sau gri. Gospodariile sunt inconjurate de pasuni verzi si mereu proaspete, arbori cu crengi incalcite, multa verdeata, si in sfarsit, de o panorama extraordinara. Liniste si pace. In Belgia ploua mai mereu, asa ca singurul sunet care se aude este cel al ploii. Frumos sunet. Patru anotimpuri intr-o zi. Acum e soare arzator de-ti vine sa te intinzi pe iarba la plaja, acum bate vantul rece de-ti patrunde pana-n oase, acum ploua de mama focului (scurt si puternic in general, dar au mai fost si zile cu ploaie marunta si deasa…insa tot de scurta durata). Asadar, nu stii cu ce sa te imbraci cand iesi din casa, hahahaha.

In sat sunt putini proprietari, cei mai multi oameni locuiesc cu chirie. O casa intreaga costa 500 de euro pe luna. Si cand spun casa, ma refer la o locuinta cu doua nivele, cel putin 4,5 dormitoare, doua bai, etc. E frumos sa traiesti in Ourthe. Dar sunt si guri rele sau voci invidioase. Asadar, cativa omeni acolo lucreaza la Comisia Europeana – au salarii intre 2000- 3500 de euro pe luna. In Belgia un professor de liceu cu 15 ani vechime ia maximum 1500 de euro pe luna. Iata de unde vine invidia. In Ourthe totul se rezuma la noroc pana la urma.

Primul lucru pe care-l vezi cand intri in sat este scoala generala. Peste drum de scoala, la numarul 90 se lucreaza de zor. Franck manuieste de mai bine de 10 ani un alt fel de sculptura in lemn. Casa este plina de operele lui, in afara si ianuntru. O minunatie. O astfel de figurina din lemn costa intre 40 si 60 de euro.

Daca vrei sa comanzi sau sa vezi si alte fotografii cu sculpturi in lemn, te rog apasa aici. Merita!

Daca vrei sa vezi alte fotografii, tot la mine pe blog, apasa aici

Minunate orase in Luxembourg

Toata ziua as vrea sa vizitez cate ceva…si daca nu as da asa de multi bani pe rochii si crème, probabil ca la fiecare sfarsit de saptmana as putea vizita cate un oras ba prin Belgia, ba prin Germania, ba prin Franta. NU-mi ia decat 30 de minute sa treg granita!
Astazi o sa-ti povestesc despre trei orase din aceeasi tara: Luxembourg. In capitala Luxembourg-ului locuiesc de mai bine de trei luni si abia saptmana trecuta am reusit sa-i vad splendoarea. Cat e de frumos Luxembourg-ul intr-adevar! Parca nici fotografiile nu sunt asa de minunate ca locurile din realitate. Atat de verde, atat de curat, atat de mic si scump (si la propriu si la figurat). Eu o sa-ti pun poze din Grund (pe care poti sa-l vizitezi gratuit daca vii aici si care e protejat UNESCO), dar mai sunt inca multe alte locuri demne de admirat. Parcurile sunt o minunatie, strazile inclinate, cele ‘doua orasuri’, unul sus si unul jos, centrul vechi , The Gold Lady (monument inchinat aroilor decedati in al Doilea Razboi Mondial) si cate si mai cate. In Luxembourg gasesti alimente de cea mai inalta calitate, ca sa nu mai vorbesc de prajiturile de la Oberweis si ciocolata de la Schumacher! Cremele cele mai bune, parfumurile cele mai fine, haine de la cele mai prestigioase carse de moda din Franta , Beglia si Germania, aici e tot ce vrei. Viata este scumpa, dar si salariile sunt cele mai mari din Europa.
Vianden este un alt oras din Luxembourg situat la o ora si 20 de minute de capitala. Costa 3 euro dus –intors sa ajungi acolo. Poti sa visitezi castelul Vianden (unde presedintele Iliecu are si el o poza pe peretele inaugural), poti sa te plimbi cu telecabina, poti sa faci drumetii in padure, etc, etc. Locul e foarte frumos, orasul e construit pe o panta a unui munte, privelistea este minunata.

Despre Remish nu pot sa spun decat ca am avut placerea sa fac o croaziara de doua ore pe Moselle cu un vapor ca-n povesti. Calatoria a costat 15 euro plus bautura si masa ce am avut-o pe vapor, dar nu e obligatoriu sa mananci sau sa bei. Poti sa faci si o calatorie de o ora cu 7 euro de exemplu. Preturile sunt pentru toate buzunarele. Raul este foarte frumos….iar pe maluri vezi verdeata, copaci si vita-de –vie.
Mai poti sa vizitezi Vinoteca unde pentru 4 euro ti se explica cum se face vinul si sampania.

Sa tot calatoresc si sa nu obosesc!
Te pup

P.S. Pentru mai multe informatii si foto, apasa aici

Five stars: the Forbury hotel. Four stars:Chateau du Bois d'Arlon

NU m-am gandit nicodatac a o sa pun pe blogul meu de calatorii impresii ale sederii mele in niscaiva hoteluri . Asta fiindca hotelurile au site-uri, totul e la vedere….nu am ce sa va spun nou decat daca m-am simtit eu bine acolo sau nu.
Ei, iata ca nu pot sa trec peste si azi o sa rezerv paginii imagini si ganduri legate de doua ‘locuri de relaxare’ unde am fost recent si de unde am ramas cu un placut gust dulce si cu placate amintiri, amintiri pe care vreau sa le inroiesc si reinoiesc ori de cate ori voi avea ocazia sa ma reintroc acolo.
Este vorba despre Forbury Hotel (situat in Reading, la 20 de minute de Londra) si Chateau d’Arlon (la 26 de minute de Luxembourg, sitat la granite Belgiei). De ce am sa vorbesc despre aceste doua hoteluri? Fiindca sunt cele mai bune in care am locuit vreodata si fiindca acestea doua au ceva in comun: calitate, calmitate, atractivitate.
Forbury este un hotel mic situate in central Reading-ului. Preturile sunt bune si calitatea pe masura. Personalul este politicos, ti se fac tot felul de reduceri si bonusuri iar ambianta te face sa te simti ca un mic print sau o mica printesa. Nu glumesc.:) In Forbury gasesti ARTA. Fiece lucru e asezat la milimetru din arta si pentru arta. Picturile, sculptura,tapiteria, mobila din saloane, etc., tot ce vezi se ridica la inalte gusturi estetice, condimentate cu miresme istorice. (website)

Chateau d’Arlon e undeva departe (dar nu mai departe de 25 de minute cu trenul, de Luxembourg) in mijlocul unei paduri immense de 2500 de hectare care intra in custodia proprietarilor castelului Belgian. Este un loc facut musai pentru relaxare si desi are 4 stele este ceva mai scump decat Forbury. Chateau d’Arlon se vrea un hotel de lux pentru oameni care vor liniste si relaxare la cote inalte. Intrand putin in istorie, castelul a fost construit si reconstruit de 3 ori, ultima restaurare avand loc in 2005 cand actualii proprietary (Fabienne Fontaine si Michel Matheu) au cumparat intreagul domeniu. Actuala cladire seaman cel mai mult cu castelul initial din 1898. Locul este mirific. Ce-i lipseste? Cunoastere si recunoastere, istorie si legenda. Si daca nu are..i se va face rost, nu-i asa?

Trier

Cat de minunat este sa fii stagiar…intr-o grupa mica-mare de alti stagiari ca si tine. Colinzi lumea impreuna cu ei. Si este atat de minunat!

Ieri am vizitat Trier, cel mai vechi oras al Germaniei. Doar la 40 de minute cu trenul departare de Luxembourg, micul oras face motivul a mii de vizitatori din intreaga Europa, atat pentru arhitectura specifica si colturile medievale, cat si pentru preturile extrem de mici. Toata Germania, Luxembourg-ul si o mare parte a Belgiei, vin sa-si faca aprovizionarea aici. Ca atare, gasesti cele mai mici preturi la alimente, imbracaminte, cosmetice, etc . Mai apoi am aflat ca de fapt intreaga Germanie este cu mult mai accesibila la capitolul cost per serviciu decat alte tari europene. Sa tot traiesti in Germania!

Asadar, in Trier am vizitat cate ceva ( Palatul din Trier, Porta Nigra, catedrala Sf. Peter, etc.) si cel mai mult am facut cumparaturi (sic!).

Politica de marketing extraordinar de buna a companiilor este sa faca reducere la mai toate produsele. Mango ofera discount 10 sau 20 de procente la cumpararea oricarui produs (adica eu mi-am luat trei rochii la pretul de doua:P), H&M daruieste fiecarui comparator un card cu 5 euro pe care utilizatorul ii poate consuma in terment de o luna cumparand un alt produs H&M. Luis Vuiton daruieste un portofel si o esarfa gratute la cumpararea unei genti, plus15% discount. Peste tot sunt reduceri. Fie ca ti-ai propus sa nu cumperi nimic, fie ca special nu ti-ai luat prea multi bani cu tine (ca sa nu-i cheltuiesti), ajugi la sfarsit sa pleci acasa cu sacose pline de cumparaturi (chiar si pe bani imprumutati – cazul meu:P).

Din Luxembourg este foarte usor si ieftin sa ajungi in Trier. Dus-intors – o ora jumatate si 8 euro.

Orasul este minunat, multe cupluri au facut o traditie in a veni aici si petreaca Pastele sau un sejur de cateva zile. Si cand vorbesc de cupluri, ma refer la cele care depasesc 10 ani de casnicie….care de cel putin 10 ani vin aici si care impartasesc amintiri minunate. Nu e ceva anormal sa vezi pe strada un domn de 40-45 de ani tinand de mana o doamna de o varsta apropiata (el in tricou si pantaloni albi, ea in tricou fara sutien si pantaloni albi). Am cunoscut un astfel de cuplu ce mi-a marturisit ca vine in Trier din timpul cand cei doi erau prieteni, ca apoi sa continue traditia si pe perioada casniciei. Mi-au spus ca de obicei isi lasa copii acasa si vin aici simtindu-se liberi, ca pe timpul studentiei. Ei imi povesteau ca merg prin cluburi, ca danseaza pop..eu ma uitam la tricoul doamnei care era foarte transparent si lasa sa i se vada sanii foarte putin lasati de greutatea marimii, si nurii zvelti (din cauza frigului probabil) de o culoare mai inchisa. M-am gandit ca poate sotului ii face placere sa vada asa priveliste, sau poate se simte mandru sa mearga cu sotia astfel pe strada, iar ea ii face placere lui umbland asa. Perfect normal de altfel :).

In Trier gasesti foarte multe sortimente de bere (eu nu am testat niciuna fiindca nu-mi place berea). Ce e de stiut este ca sucul este mai scump decat berea acolo, hahhaha! Daca vrei sa bei ceva ieftin, mai bine ceri un ceai – 1,5 euro. Un mic dejun sau un pranz frugal (adica branza, rosii, salam) costa in jur de 5/6 euro.

Totul e verde si plin de polen – noi am mancat afara si am vazut cum pe farfuriile albe se aseaza polenul de un galben-portocaliu. La inceput am crezut ca e praf!!:)))

In Trier am zarit o catedrala minunata (catolica din cate mi-am dat seama). Era joi spre seara si oamenii se adunasera la slujba. Eu am auzit clopotele batand si cantec de cor si m-am dus condusa de suntet intr-acolo. In spatele strazii aglomerate cu magazine de tot felul se ascudea mareata catedrala! Minunat loc! M-am simtit atat de linistita intre peretii inalti, simpli si somptuosi ai lacasului. Si i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a adus acolo. Cinci minute de regasire. Am plecat apoi …..ca ma dadusara in urmarire generala grupul meu de stagiariJ

Luxembourg

Si daca cineva m-ar fi pus sa-mi fac o lista cu locurile pe care as vrea sa le vizitez…..nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa pun in program si Luxembourg-ul. Stiam de la geografie ca este o tarisoara cat un punct pe harta lumii.

Am ajuns in gara din Luxembourg (ca venisem cu trenul din Londra pana aici) undeva pe la 8 seara…cu doua geamantane cat China si grele cat o tona de plumb (asa mi se pareau mie),de-mi rupau mainile. Bine..eu sustin ca imi luasem “doar strictul necesar”).

Toata lumea vorbea franceza (luxemburgheza sau germana) si eu dupa 12 de ani de franceza…nu mai stiam sa vorbesc deloc. “Rusine sa-ti fie Victoria!” mi-am zis si am incercat sa indrug doua vorbe ca macar sa inteleg cum sa ajung la noua mea casa. Asta era iarasi o problema majora intrucat doamna de la agenita imobiliara ma sunase sa-mi spuna adresa si unde pot sa-mi gasesc cheile, insa clar – eu nu am inteles cum exact sa pronunt numele strazii…deci cand intrebam pe strada lumea…intrebam complet pe dos. Strada era 55 Glesener si eu intrebam de 55 Granard sau ceva de genul. De rasul curcilor). NU am luat taxi fiindca mi s-a spus la telefon ca e la 5 minute departare de Gara. Eu m-am plimbat o ora prin imprejurimi…..si incepuse sa ploua….M-a scos din incurcatura pana la urma o domnisoara draguta din Spania care era venita aici de o luna de zile ca voluntar la Comisia Europeana. M-a ajutat sa car si bajajele saraca fata…..mi-a crapat obrazul de rusine cand mi-a ridicat gemantanul – asta fiindca stiam cat de greu era!

Dar sa revin la momentul cand am iesti din Gara. Era seara, cladirile din stanga si din dreapta erau deja luminate, strazile se vedeau lungi, inguste si linistite, oamnii parca imi zambeau. Am zambit si eu si mi-am zis: “E frumos”. Asa imi amintesc primul meu pas in Luxembourg: zambind.

Cambridge - United Kingdom

Si fiindca fusesem cu ceva timp in urma sa vizitez Oxford-ul....m-am asteptat sa vad si in Cambrige un muzeu de oras.

Dar am fost dezamagita de priveliste.

Puternic industrializat, plin de companii, firme si afaceri, locul si-a pierdut din frumusetea istorica....cel putin asa am vazut eu lucrurile.

Atmosfera de epoca si minunatia arhitecturala este data de catedrale si legendara University of Cambridge care este impanzita prin tot orasul (in regiunea centrala, evident) in departamente si colegii. In Cambridge sunt inca trei universitati, categoric, nu la fel de prestigioase. Multi studenti ajung sa studieze la acestea din urma, nestiind ca au "nimerit" la o universtitate care nici macar nu se afla in primele 100 din lume. Confuzia este data de agentiile care se ocupa de recrutari pentru studenti. Si in Romania sunt cateva. Mersul lucrurilor este cat se poate de usor: mergi la agentie, platesti o suma de bani si ei iti gasesc facultatea visurilor tale: de exemplu Cambrige (si aici uita sa-ti spuna ca de fapt este o alta univesitate din Cambridge, si nicidecum prestigioasa University of Cambridge). Multi studenti vin aici si abia dupa multe luni realizeaza ca de fapt sunt la alta universitate decat cea la care visau.

Nu mai spun de parintii de acasa ce habar nu au de asta si spun ca al lor copil studiaza la Cambrige : lucru adevarat.....caci ei nu stiu ce alte universitati mai sunt in Cambrige. Confuzia este data si de faptul ca Cambridge University este impartita in colegii : Emmanuel College, Queens' College, Darwin College, Christ's Colege, etc. - si de aici ceata iscata.

Mai multe despre colegiile de la Cambridge, apasa aici. Daca vrei sa afli informatii despre sistemul universitar Cambridge, apasa aici

Orasul mi s-a parut considerabil mai mare decat Oxford-ul - (care este intr-adevar o mica bijuterie istorica). Lumea circula cu bicicleta, e plin de locuri singuratice si oameni cu fete stranii (ca sa nu zic hidoase). Si daca in Oxford am vazut tineri la patru ace, frumosi, plini de viata si cu aer aristrocrat, in Cambridge am intalnit chipuri triste (in primul rand datorita stigmatului de a studia la o alta universitate din Cambridge si nu la cea prestigioasa...si asta multumita agentiilor de recrutare din intreaga lume dar si datorita lipsei de informare a aplicantilor). Apoi..tinerii sunt tristi din cauza lipsei banilor : daca in Birmingham iti permiti cu 200 de lire o camera la doi pasi de University of Birmingham, in Cambridge trebuie sa imparti camera musai cu cineva ca sa platesti acelai pret. Si sa nu uitam ca studentii care vin aici sunt in mare majoritate din China, India, Malaezia, Indonezia, Africa, etc. - tari cu slaba putere financiara. Asadar, studentii o data ajunsi aici si confruntandu-se cu problema financiara, isi cauta loc de munca...de multe ori nu gasesc deoarece piata locurilor de munca e cu mult mai mica decat cererea...iar cei care gasesc, in schimbul a 500-800 de lire pe luna pentru un job part-time, ajung cu mari lacune teoretice, restane si slabe sanse sa devina profesionisti in cariera. Si atunci .....tot efortul depus se dupe pe apa sambetei. Clar: daca alegi drumul academic...nu ai timp de job-uri si alte complicatii..asta numai daca vrei sa faci ceva serios in viata aceasta. Toata lumea stie ca daca te imparti in 10, nu reusisesti sa faci nimc asa cum ar trebui.

Dar prea putini studenti isi permit sa plateasca studiile si sa-si dedice timpul numai studiului. Acest lucru si din lipsa de educatie a parintilor care "uita" sa puna un ban deoparte pentru studiile copilului. In tarile dezvoltate ca SUA, U.K., Franta, Germania, etc. , exista aceasta cultura a pregatirii unei sume de bani special pentru studiile copilului. La noi.....inca persista mentalitatea comunista : adica noi facem copilul si ne asteptam ca statul sa ni-l creasca, statul sa ni-l tina in scoala, statul sa ii dea burse, alocatii si granturi..si daca ceva nu e bine, sigur ca da, STATUL este desigur singurul vinovat (si cand spun "stat" ma refer aici la Parlament, Guvern, presedinte, etc.). Ne place sa dam vina unii pe altii in loc sa punem mana si sa muncim.

Revenind la Cambridge: trebuie sa petreci acolo cel putin o saptmana ca sa-i intelegi tainele. In serile de duminica se aud cantecele religioase din catedralele colegiilor. Se vad studenti intorcandu-se de la biblioteca..toti tristi si cu fete schimonosite. Si se simte linistea orasului.

Pentru mai multe fotografii, apasa aici