Brasov - hoteluri si scoli de vara

Iata-ma-s si in Brasov!
Un oras montan, cu reminiscente medievale pe alocuri, cu oameni calzi si zambitori. Brasovul este orasul ce adapostea pana acum cativa ani "Cerbul de Aur", festivalul international de muzica usoara din Romania. Imi amintesc cum stateam impreuna cu familia in fata televizorului ,an de an, ca sa urmaresc interpretii. Obisnuiam sa facem concurs de pronosticuri cu cine va lua Cerbul. Mama castiga intotdeuna.

Eu sper ca acest festival se va reorganiza. Este o buna carte de vizita catre intreaga lume.

Dar sa revin la Brasov.
Nu o sa vorbesc astazi nici de Biserica Neagra, nici de Piata Mare, nici de faimoasa Poiana Brasov. Am vizitat o data aceste locuri cu verisorii mei brasoveni si de la ei stiu ca turistii se napusetesc tot timpul sa le vada - ceea ce este foarte bine de altfel.

Am fost la Brasov ca participant la o scoala de vara - activitatea mea estivala de cativa ani incoace.
Organizatorii ne-au cazat la Hotel Classic Inn, un hotel cu iz medieval, pretios, aristocratic. M-am simtit atat de bine acolo, incat mi-am promis ca data viitoare cand mai vin in Brasov, ma voi caza tot la poalele Tampei, in zona medievala a orasului, unde se afla Hotel Classic Inn. De opt ani de cad tot merg la scoli de vara, aceasta locatie este de departe cea mai buna pe care am intalnit-o pana acum (ma refer strict la cazarile pentru scoli de vara).

Trebuie sa mantionez ca si mancarea a fost foarte buna, suficienta si indestulatoare, lucru rar intalnit la cursurile scolilor de vara in general, unde finantarile erau facute in general de catre stat, cu bani cat mai putini (rectific: cu bani cat mai putini alocati  expres cazarilor si meselor studentilor care participau).

Cursurile pe tema comunicarii politice s-au desfasurat bine, participantii au fost direct interesati de cum se organizeaza o campanie electorala, care sunt pasii unui discurs politic, ce influenta are limbajul nonverbal si cat de mult este folosit, etc. Uneori orele se incheiau si dupa  9 PM - a fost destul de obositor. Mesele de pranzi si seara, pauzele de cafea si sala de conferinte le-am avut la Hotel Kolping, o locatie buna pentru astfel de evenimente, Kolping fiind si unul dintre partenerii
evenimentului.

Preturile de cazare pentru o nopate  la aceste doua hoteluri ( Classic Inn si Kolping) oscileaza intre 70 si 130 de euro, insa am gasit un hotel unde camera single este de numai 60 de lei, circa 15 euro. Eh, cine isi putea inchipui ca in Brasov exista hoteluri la pret de 60 de lei pe noapte? Este vorba despre Hotel BCR CP Brasov.

Fotografii de la scoala aceasta de vara mai gasiti si pe :About

Bruxelles si Bruges

Astazi o sa-ti impartasesc amintirile mele din Belgia. Nu era prima oara cand paseam in Bruxelles. Din Paris pana acolo am venit cu trenul. Aveam aproape doua ore intarziere, oamenii au pierdut legaturi cu alte trenuri, avioane, etc. Insa nimeni nu a vociferat. Asa cum se intampla in Romania. Doar dadeau telefoane peste telefoane sa spuna la cunoscuti cele intmaplate si sa-i roage ori sa-i mai astepte la gara, ori sa le faca programare la urmatorul tren sau avion, dupa caz. Pe peron in Bruxelles ne astepta un reprezentant al companiei de tren care ne-a impartit pliante cu informatii ce si cum sa facem ca sa ne primim banii inapoi. Era vorba despre un lung proces. Pai trebuia sa completezi un formular, sa trimiti biletele scanate, cazul era analizat, si abia in decurs de o luna iti primeai sau nu banii inapoi. Majoritatea calatorilor s-au lipsit. “Macar daca ne dadea acum banii….eu sunt turist, peste o luna voi fi in Beirut…”, imi sopteste un tip de vreo 25-30 de ani, cu barba blonda si un rucsac verde, imens, in spate. Eu as fi stat sa completez foia de restituire a banilor… “Pai am venit sa avem momente placute petrecute aici, nu sa stam la coada  sa completam formulare” , imi spune Ahmad.

 Am plecat de acolo. Langa gara era o coada mare la taxiuri. Ai mai vazut tu vreodata oameni sa astepte la coada pentru a lua un taxi? Eu mai vazutsem o singura data asta in Birmingham…..In sfarsit ne vine randul sa luam taxi. Eu ii explic intr-o franceza stalcita soferului ca vrem la un hotel, dar nu stim la care…si sa  nu fie prea scump. Si taximetristul a zis ca nu ne duce. O fi crezut ca nu avem bani? Ma gandeam in sinea mea…..in fine. Am coborat.  Ne-ma oprit la o ceainarie in fata garii. Ploua. Am cautat pe net hoteluri….era plin cam peste tot. Am gasit in cele din urma ceva central, nou, mic, plin de flori. Era perfect. Am mai asteptat la coada la taxi inca o data si cu incredere , i-am comunicat soferului destinatia: la Hotel Tulipe.

Spre seara ne-am plimbat prin centru. Am revazut Piata Mare, pub-urile cu muzica live, strazile inguste si lungi.

Dimineata am vizitat Atomium. Este un atom imens in care poti intra si vizita expozitii  de fotografie, prezentari de film, etc. La ultimmul etaj este un restaurant cu meniu international. Noi am savurat o inghetata la inaltimea de unde puteam vedea o buna parte a orasului. O priveliste minunata. Si mi-a placut ca nu era atat de aglomerat ca Turnul Eifell. Linste si pace.

Am lasat Bruxell-ul avand sentimental ca iarasi ma voi intoarce acolo si am ajuns in Bruges, Venetia Nordului, asa cum o numeste J.J. Scott. Este unul dintre putinele “tinuturi” medievale pastrate intr-o buna forma, pe care le mai detine Europa. Mi-a placut de la bun inceput. Locuitorii vorbesc cel putin trei, patru limbi: Flamanda, Franceza, Germana, Engleza. Sunt amabili si binevoitori. De cate ori ne-am ratacit, s-a gasit de fiecare data cineva care sa ne arate drumul corect, ba chiar mergeau cu noi.

Este atat de placut sa te plimbi  ziua, nopatea, prin oras. Fiecare colt are biserica lui si mereu aveam impresia ca pe acolo “am mai fost”.  

Pe strazi se aud tropotele cailor cu calesti, in magazine gasesti mileuri croserate si o multime de articole din dantela - apropate tot ce vezi de cumparat este “de mana”; si e plin de bere si ciocolata peste tot. La hotel am primit o cutie de trufe “din partea casei”. Nu stiam ca exista si hoteluri care dau “atentii” clientilor. Am aflat apoi ca se obisnuieste peste tot in lume…la hoteleurile cu traditie si prestigiu. In Bruges, majoritatea lor sunt vechi, cu mobila floral sculptata si iz de poveste. Preturile sunt o idee mai mari ca in Bruxelles dar mai mici ca in Paris. O noapte la un hotel de 4, 5 stele duce intre 260 si 500 de euro.

Restaurantele sunt frumos amenajate, din exterior te atrag toate. Mancarea insa nu este extraordinara (au cica meniu international), iar chelnerii se asteapta la mari bacsisuri, altfel te trateaza cu indiferenta.

In Bruges am vizitat muzeul de cocolata si cel de diamante (insa pentru mine tot Antwerp-ul ramane locul de suflet pentru cele mai minunate diamante!).

Am  vazut manastirea din Bruges, lacul cu lebede, piata centrala , am colindat toate strazile in lung si-n lat si tot trebuie sa ma mai intorc acolo (am vazut o perecehe minunata de manusi crosetate pe care musai vreau sa le am!).

Pentru Bruges, recomand vizita de la doua saptamani in sus. E liniste, calm, te deconectezi total.

Mai multe poze pe victoriabaltag

Paris....

In sfarsit mult asteptata postare despre Paris!

Dupa cele cateva capitale pe care le-am vazut in viata mea (Bucuresti, Londra, Bruxelles, Luxembourg, Viena, Istambul, etc.), Parisul mi-a lasat o impresie de neuitat, in sensul bun al cuvantului.

Arhitectura care ascunde secole de istorie, cultura, arta si frumos, oamenii de peste tot din Lume, extraordinar de amabili si politicosi, minunatia serilor petrecute pe strazile pline de turisti, luna care-si varsa spre amurg culoarea in linistita Sena -  Parisul m-a ademinit, cucerit, si m-a facut sa vreau sa-l revad iar si iar.

In capitala pariziana poti sa calatoresti oriunde cu trenul sau metroul. Este cel mai simplu, rapid, ieftin. Putine orase au aceasta facilitate. In cazul in care optezi pentru taxi, tot nu o sa-ti para rau, caci taximetristii sunt foarte corecti, amabili si nu incarca plata (ca in Bucuresti, de exemplu). Cu 20-25 de euro, mergi dint-un capat in altul al Parisului.

Nu o sa vorbesc prea mult despre Turnul Eifell. Nu am urcat. Zilnic cozile au metri intregi, este de asteptat ore in sir si pe ploile pe care le-am prins  acolo..nu se merita efortul. “Data viitoare!”, mi-am zisJ . Totusi, l-am vazut noaptea si era extraordinar de frumos luminat! Un punct de reper parizian.  Arcul de Triumf este uimitor! Mult mai mare, maiestuos si mult mai artistic, cultural, istoric sculptat decat cel din Bucuresti. Il avem si noi pe al nostru, modest - nu incape nicio comparatie.

Ce mi-a placut cel mai mult in Paris? Palatul Versailles (care este cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata!), Muzeul Luvru (unde am avut placerea sa ating cele mai minunate sculpturi antice) si nu in ultimul rand, Opera Bastille, opera veche a Parisului – un gigant architectonic – unde am vazut un spectacol de balet si ca atare, mi-am propus sa mai vin. De la Londra la Paris nu fac decat doua ore cu trenul!

Prajiturile lor traditionale in zeci de culori, branzeturile care merg atat de bine cu strugurii albi, cornurile pufoase de care nu ma mai saturam dimineata, toate m-au facut sa pun cateva kilograme bune pe mine!:) Sfatul meu asadar: nu mancati la Paris decat daca va mutati acolo pentru totdeauna! – totul este atat de gustos si va fi greu sa va dezvatati cand veti pleca acasaJ. Eu am fost si intr-un restaurant libanez “Noura” unde am gasit cel mai gustos humus. Lumea araba si-a gasit o buna piata de desfacere in Paris si in general in Franta -  ma refer aici mai ales la tarile arabe foste colonii franceze.

Este o placere sa mergi pe jos in Paris! Cat vezi cu ochii este minunat si cu cat mergi mai mult, cu atat mai mult vrei sa vezi.

NU-mi doresc decat sa ma reintorc! Poate sa locuiesc acolo pentru un timpJ